Contestatie la executare

Prin decizia civilă nr. 623/19.11.2014, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare SNTFM CFR M SA; a schimbat sentinţa apelată în sensul că, a admis contestaţia la executare şi a anulat toate actele de executare efectuate în dosarul de executare 601/2013. A dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul că, a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 13.098 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 2832/335/2013 din data de 12.11.2013 pe rolul Judecătoriei V, contestatoarea SNTF M „CFR MARFĂ” SA  , în contradictoriu cu intimatul NI,  a formulat contestaţie  împotriva executării silite pornite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 462/05.02,2013, pronunţată de Tribunalul T, în dosarul civil nr. 5683/87/2012, solicitând în principal, anularea tuturor actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 601/2013, aflat pe rolul  de B.E.J.A. ÎN şi ÎDM, restabilirea situaţiei anterioare executării şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, diminuarea cheltuielilor de executare, întoarcerea executării silite şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluţionarea prezentei cereri.

 În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 462/05.02,2013, pronunţată de Tribunalul T, în dosarul civil nr. 5683/87/2012, a fost admisă cererea Sindicatului SLIML Depoul de exploatare Marfă R şi a obligat CFR M SA, la recalcularea salariilor membrilor de sindicat nominalizaţi, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare stabilit pentru categoria profesională a fiecărui la salariul de bază minim brut de 700 lei, începând cu 22.11,2009 şi a sporului pentru condiţii special în cuantum de 25% din salariul de bază minim brut. A obligat pe contestatoare la plata către intimaţi a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi neacordate, calculate în raport de salariul de bază brut de 700 lei şi a sporurilor aferente şi drepturile efectiv plătite, începând cu 22.11.2009 actualizate cu indicele de inflaţie şi la plata sumei de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 462/05.02.2013, CFR M a formulat recurs, iar prin decizia civilă nr. 4562/04.10.2013 CAB a admis calea de atac şi a modificat în parte sentinţa recurată.

Cererea de executare formulată de creditor, prin avocat, a fost înaintată Biroului executorului judecătoresc la data de 30 octombrie 2013, fără a se comunica şi soluţia instanţei de recurs.

A mai arătat că,  la data de 04.06.2013, între CFR M şi intimatul NI, a fost încheiată convenţia de eşalonare nr. CZ2.1/437/3013, pentru suma de 11.018 lei, aceasta urmând să fie achitată  de CFR M, în trei tranşe: tranşa 1, în procent de 34%, în cursul anului 2013, tranşa 2, în procent de 33%, în cursul anului 2014 şi tranşa 3, în procent de 33% în cursul anului 2015.

Prin convenţia de eşalonare intimatul a precizat că renunţă expres la orice formă de executare silită a sentinţei civile, dar şi că orice altă cerere de executare silită  a sentinţei civile, formulată de terţe persoane pentru, şi în numele său, este nulă.

Contestatoarea a mai menţionat că în baza convenţiei de eşalonare nr. CZ2.1/437/3013, CFR M  a plătit intimatului, în luna iunie 2013, suma de 3.476 lei, reprezentând tranşa 1 în procent de 34% din suma precizată în convenţie.

 BEJA ÎN şi ÎDM a dispus înfiinţarea popririi, pe conturile CFR M, până la concurenţa sumei de 13.098 lei, compusă din suma de 11.018 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu, 400 lei cheltuieli de judecată sindicat, 400 lei onorariu avocat şi 1.280 lei cheltuieli de executare.

A mai susţinut  că executarea a fost pornită cu rea intenţie, având în vedere convenţia de eşalonare încheiată între părţi, cu ultim termen de plată în anul 2015.

S-a mai apreciat că în procedura de executare silită nu se impunea angajarea unui avocat, pentru formularea cererii de executare silită, celelalte acte de executare fiind întocmite de către executor.

Cu privire la cheltuielile de executare, a arătat că nu s-a făcut dovada efectuării acestora, cu înscrisuri, susţinând că în această fază a procesului civil, activităţile desfăşurate sunt de competenţa executorului judecătoresc, nefiind justificată angajarea unui avocat, pentru a formula o simplă cerere de executare silită.

Cheltuielile de executare, constând în onorariul avocatului, le apreciază ca fiind nejustificat de mari (raportat la complexitatea şi demersurile întreprinse în dosarul de executare).

Contestatoarea a mai susţinut şi că executorul judecătoresc a perceput un onorariu mult mai mare decât maximul permis de lege, având în vedere plata efectuată deja către creditor, de 3.476 lei, corespunzătoare tranşei 1 din convenţia de eşalonare nr. CZ 2.I/437/2013,  rămânând de achitat suma de 8.542 lei, în raport de care, valoarea maximă a cheltuielilor de executare, în procent de 10%, nu ar fi trebuit să depăşească suma de 854 lei.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 12.12.2013, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare.

A motivat că nu s-a indicat de către contestatoare,  cuantumul sumei a cărei restituire se solicită de la intimat, dorindu-se cu rea credinţă eludarea dispoziţiilor privind obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru. 

Prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, în raport de dispoziţiile art. 714 alin.1 pct.2 Noul Cod de Procedură Civilă, cât şi tardivitatea contestaţiei privind cheltuielile de executare, în raport de dispoziţiile art. 714 alin.2 Noul Cod de Procedură Civilă.

La data de 06.01.2014, contestatoarea a depus la dosar, răspuns la întâmpinarea formulată de intimat, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimat şi admiterea contestaţiei la executare formulată de aceasta.

A fost ataşat  dosarul de executare silită nr. 601/2013 de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi ÎN şi ÎDM.

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 23.04.2014 pronunţată de Judecătoria V s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că susţinerea contestatoarei potrivit căreia a achitat intimatului prima tranşă din totalul debitului de 11.018 lei, astfel cum au convenit prin convenţia de eşalonare încheiată sub nr. CZ 2.I/437/2013, nu a fost probată.

Sub acest aspect, a mai reţinut că prin OP nr. 926/11.06.2013 depus de contestatoare se face dovada că B a achitat în contul contestatoarei SNTFM – CFR M SA  Sud BO suma totală de 53877,00 Ron, reprezentând drepturi băneşti,  sumă din care nu s-a virat în contul intimatului nicio tranşă, astfel cum se susţine, acesta fiind motivul pentru care intimatul NI a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite împotriva contestatoarei şi înfiinţarea popririi.

A mai motivat instanţa de fond că întrucât,  contestatoarea nu a respectat art.4 din Convenţia de eşalonare, intimatul a demarat executarea silită, astfel că prezenta contestaţie la executare  nu  este întemeiată.

Cererea contestatoarei de a se diminua cheltuielile de executare silită făcute de către executorul judecătoresc, a fost respinsă de instanţa de fond,  având în vedere că executorul judecătoresc exercită o activitate în interes public, scop în care actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.

Executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor şi debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin forţa coercitivă a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligaţii constatate de un titlu executoriu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen, contestatoarea, care  a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, admiterii contestaţiei la executare.

A motivat că, în mod greşit, instanţa de fond a respins contestaţia la executare, deşi a dovedit că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia de eşalonare cu intimatul.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, a mai arătat potrivit convenţiei de eşalonare încheiată cu intimatul la data de 4.06.2013, s-a obligat să achite în favoarea acestuia suma de 11.018 lei în 3 tranşe (tranşa I  de 33% în cursul anului 2013; tranşa a II a de 33% în cursul anului 2014 şi tranşa a III a de 34% în cursul anului 2015), prima tranşă în sumă de 3746 lei fiind achitată la 14.06.2013, astfel cum rezultă din borderoul anexă la O.P. nr. 926/14.06.2013.

Sub acelaşi aspect, a mai menţionat că deşi convenţia de eşalonare a fost încheiată la data de 14.06.2013 şi  a achitat intimatului creditor prima tranşă, la data de 30.10.2013, acesta a formulat cerere de executare silită.

Apelanta a mai susţinut că deşi,  şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia de eşalonare, urmare executării silite declanşate la cererea debitorului, s-a poprit întreaga suma solicitată de creditor, respectiv, 11.018 lei debitul prevăzut în titlul executoriu, plus cheltuieli de executare (400 lei sindicat, 400 lei onorariu avocat, 1280 lei onorariu executor).

În ce priveşte onorariile avocatului şi ale executorului judecătoresc, apelanta a susţinut că sunt mari în raport de actele de executare efectuare, cel al executorului, fiind peste plafonul legal de 10%.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 alin.1, 711, 722 şi urm C. proc. civ.

A anexat înscrisuri în copii xerox.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Prin convenţia încheiată de apelantă, în calitate de debitor şi intimat, în calitate de creditor, depusă în apel, părţile au convenit cu privire la eşalonarea sumei de 11.018 lei, în sensul achitării acesteia în trei tranşe tranşa I  de 33% în cursul anului 2013; tranşa a II a de 33% în cursul anului 2014 şi tranşa a III a de 34% în cursul anului 2015) şi a renunţării la orice formă de executare silită a sumelor respective, în cazul îndeplinirii obligaţiei de plată până la  scadenţă.

Prima tranşă în cuantum de 3746 lei a fost  achitată la 14.06.2013, astfel cum rezultă din borderoul anexă la O.P. nr. 926/14.06.2013.

Având în vedere că în apel s-a depus convenţia de eşalonare, faptul că debitoarea contestatoare şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin aceasta cu privire la prima rată scadentă în anul 2013,  şi având în vedere împrejurarea că intimatul creditor a renunţat la executare prin aceeaşi convenţie, executarea silită pornită de acesta în baza cererii formulată la data de 30.10.2013 adresată BEJ Asociaţi  ÎN şi ÎDM este nelegală, iar contestaţia este întemeiată.

În consecinţă, în baza art. 719 alin.1 C. proc. civ., se vor anula actele de executare silită emise în dosarul de executare nr. 601/2013 al BEJ Asociaţi  ÎN şi ÎDM.

În acelaşi timp, se constată că prin încheierea nr. 601 /25.11.2013 a BEJ s-a dispus încetarea executării silite, având în vedere că la data de 19.11.2013, urmare a popririi înfiinţate asupra conturilor contestatoarei s-a consemnat suma de 13.098 lei, din care, 11.018 lei debitul prevăzut în titlul executoriu, diferenţa fiind cheltuielile de executare.

Prin urmare, în baza art. 723 alin.1 C. proc. civ. se va dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării intimatului creditor să restituie contestatoarei suma de 13098 lei.

Având în vedere că prin contestaţia la executare formulată, contestatoarea a solicitat în subsidiar, diminuarea cheltuielilor de executare, solicitarea principală vizând anularea actelor de executare silită, cerere care  a fost admisă în apel, criticile formulate în privinţa acestora, rămân fără obiect.

În raport de cele expuse, apelul a fost admis în sensul celor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare