Cerere în anulare. Ordonanţă de plată

Prin sentinţa civilă nr. 667 pronunţată de Tribunalul Teleorman la data de 26 septembrie 2014 a fost admisă cererea având ca obiect emitere ordonanţă de plată formulată de creditoarea SC P.M.H. SRL  şi ordonat debitoarei  SC R.D. SRL  ca  în termen de 30 zile de la comunicarea ordonanţei  să plătească creditoarei suma de 16574,79 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor de salubrizare pe perioada 01.09.2013-11.07.2014 şi suma de 11062,68 lei penalităţi de întârziere.  A mai fost obligată debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 230 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare debitoarea SC R.D. SRL susţinând în esenţă că debitul solicitat nu-si are corespondent in prestarea serviciilor de colectare, transport si depozitarea deşeurilor municipale de la adresa de precolectare indicata de creditor .

Serviciile  trebuiau sa fie prestate de creditor si mai apoi facturate si pretinse la plata  iar Contractul încheiat între părţi  a intrat in vigoare la data de 03.10.2014 si, prin urmare, acesta isi produce efectele ulterior si nu anterior, asa cum susţine creditorul., care solicita contravaloarea prestaţiilor de salubrizare, efectuate de către acesta, in perioada 01.09.2013-11.07.2014

Pentru a fi solicitata plata, creditorul are obligaţia de a face dovada creanţei, fapt nedovedit in cauza.

Referitor la facturile emise de creditoare, debitoarea susţine că acestea nu au fost acceptate la plata .

Astfel, facturile seria RV-nr. 95201300389/15.10.2013 si seria RV-nr. 95201300390/15.10.2013 in suma totala de 2.350,92 lei, au fost remise către S.C. R.D. S.R.L. la data de 27.10.2013.

Prin adresa nr. 41/28.10.2013 au fost restituite facturile sus menţionate conform recipisei de primire din data de 05.11.2013 către  creditor cu menţiunea ca, deşi contractul a fost incheiat la data de 03.10.2013, in luna septembrie 2013 nu a beneficiat de serviciile acesteia.

Prin adresa nr.5/20.02.2014, a comunicat creditorului că nu a beneficiat de prestarea serviciile conform contractului încheiat, sens in care restituie facturile in suma totala de 7091,84 Iei, aferente perioadei octombrie 2013-ianuarie 2014, conform recipisei de primire din data de 24.02.2014.

Alte facturi nu au fost comunicate de către creditor , iar pretinderea sumei de 16.574,79 lei este neîntemeiata.

Creditorul  nu a onorat contractul incheiat la data de 03.10.2013, sub nr. 16040 având ca obiect colectarea, transportul si depozitarea deşeurilor municipale de la adresa de precolectare indicata, situatie  reclamata de debitor  din data de 27.10.2013,cand a restituit facturile emise intrucat acestea erau aferente unei perioade in care  nu au avut un raport juridic si nu a fost prestat serviciul facturat.

Facturile seria RV-nr. 95201300389/15.10.2013 si seria RV-nr.95201300390/15.10.2013 in suma totala de 2.350,92 lei au fost comunicate in data de 27.10.2014 si sunt aferente perioadei septembrie 2013, perioada când  nu a fost in derulare contractul si  nu au fost prestate servicii.

Creditorul nu face dovada comunicării  facturilor a căror valoare se solicita.

Creditoarea a solicitat si calculat penalităţi de intarziere pentru un numar  de zile care nu pot fi identificate ca reale.

Susţine debitoarea că ,în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1013 Cpc, în sensul că nu exista o creanţă certă, lichidă si exigibilă.

Procedura speciala a ordonanţei de plată poate fi exercitata, numai daca creanţa pretinsa nu este contestata de către debitor nu numai in ceea ce priveşte existenta, ci si cuantumul valoric al acesteia, deoarece, in caz contrar, pe de o parte, nu ar mai exista raţiunea menţinerii celor doua proceduri diferite, iar, pe de alta parte, o atare concluzie rezulta din interpretarea dispoziţiilor procedurii speciale.

O condiţie esenţiala pentru emiterea somaţiei de plata consta in existenta unei creanţe necontestate din punct de vedere juridic.

Susţine debitoarea că motivele pentru care contestă caracterul cert ,lichid şi exigibil al creanţei ,au dovedit necesitatea administrarii unui probatoriu complex ,specific dreptului comun ,care nu poate fi limitat numai la înscrisuri.

La data de 05.11.2014 a formulat întâmpinarea creditoarea prin care a solicitat respingerea cererii în anulare a debitoarei susţinând că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 16040/03.10.2013 având ca obiect colectarea ,transportul şi depozitarea deşeurilor municipale şi un contract de închiriere recipiente pentru colectarea deşeurilor municipale înregistrat sub nr. 121/05.10.2013.

Conform art. 14 alin.2 din Contract ,factura se consideră acceptată la plată dacă nu a fost contestată în scris în termen de 5 zile de la primire,iar în cazul in care debitorul nu primeşte factura în termenul stabilit la alin. 1 din Contract ,acesta este obligat să se prezinte a 4 zi la departamentul comercial al operatorului în vederea ridicării acestuia ,în caz contrar considerându-se de drept acceptată la plată.

Solicită astfel ,debitoarea respingerea cererii în anulare ca nefondată.

Examinând  actele  şi lucrările dosarului instanţa constată că prin cererea înregistrată sub nr. …, creditoarea SC P.M.H. SRL  a chemat în judecată pe debitoarea SC R.D. SRL solicitând emiterea unei ordonanţe  de plată pentru sumele de 16574,79 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor de salubrizare pe perioada 01.09.2013-11.07.2014 şi suma de 11062,68 lei penalităţi de întârziere.

Apreciind  întemeiată cererea având ca obiect emitere ordonanţă de plată, prin sentinţa civilă  nr. 667/26 septembrie 2014, instanţa a ordonat debitoarei să achite  creditoarei suma de 16574,79 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor de salubrizare pe perioada 01.09.2013-11.07.2014 şi suma de 11062,68 lei penalităţi de întârziere.  A mai fost obligată debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 230 lei. 

Debitoarea SC R.D. SRL a solicitat anularea ordonanţei de plată dispusă prin Sentinţa civilă nr. 667/26 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Teleorman ,susţinând că prin apărările  de fond formulate se tinde la analiza fondului raporturilor juridice dintre părţi ,iar aceste apărări presupun administrarea altor probe decât înscrisurile depuse la dosarul cauzei

Motivele invocate de debitoare pentru admiterea prezentei cereri în anulare  sunt apreciate de Tribunal ca fiind neîntemeiate ,pentru următoarele considerente;

Potrivit 1020 din Codul de procedură civilă ,” 1) Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

 (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

 (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”

Debitoarea formulând cerere în anulare a solicitat admiterea acesteia  pentru două motive ,respectiv caracterul întemeiat al contestaţiei sale şi necesitatea administrării altor probe decât înscrisurile aflate la dosarul cauzei ,probe admisibile în procedura dreptului comun.

Cu privire la contestaţia debitoarei privind caracterul cert ,lichid şi exigibil al creanţei solicitate de debitoarea ,tribunalul reţine că potrivit dispoz. art. 1023 pct. 3 Cod proc. Civ. ,prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată ,şi ,dacă este cazul ,cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Ori ,în speţă ,cu ocazia soluţionării cererii privind emiterea somaţiei de plată ,instanţa a constatat caracterul neîntemeiat al contestaţiei debitorului ,aspect care nu mai poate fi pus încă odată spre analiza instanţei de judecată în cadrul acestei proceduri speciale,dacă nu se invocă nerespectarea unor cerinţe prevăzute în titlul privind emiterea somaţiei de plată.

A susţinut debitoarea , că apărările de fond formulate presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun.

Însă ,prin întâmpinarea formulată (f 56 dos 2546/87/2014) singurele probe solicitate de debitoare în apărare este „proba cu acte „ probă admisă de instanţa de judecată.

Nici în cadrul cererii în anulare debitoarea nu a indicat acele probe care pot fi administrate numai în procedura dreptului comun ,pentru că, în cadrul procedurii ordonanţei de plata ,instanţa verifică şi daca aceste probe sunt admisibile în procedura dreptului  comun.

Pentru aceste considerente ,Tribunalul constată că  cererea în anulare formulată de debitoare este  neîntemeiată,urmând să fie astfel  respinsă.

Domenii speta

Spete similare