Pretentii

Prin decizia civilă nr. 74/07.03.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul  declarat de  recurenta-pârâtă  RA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 14.05.2012  sub nr. 4017/740/2012 pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanta SAR A S.A. a chemat în judecată pârâta RA, solicitând pronunţarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 920 lei cu titlu de despăgubiri, dobânda legală calculată de la data introducerii cererii până la achitarea integrală a debitului, precum şi cheltuieli de judecată.

A arătat că, la data de 25.06.2010, pârâta a produs din culpa sa inundarea apartamentului nr. 61, în care locuieşti SSL.

De asemenea, apartamentul respectiv era asigurat, la data producerii evenimentului, la societatea reclamantei, cu poliţa de asigurare a locuinţei – Credit R nr. RZB IM 115866, astfel încât a acordat despăgubirile cuvenite proprietarului, în sumă de 920 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate.

Arată că, faţă de disp. art. 22 Legea nr. 136/1995, asiguratorul se subrogă în drepturile asiguratului, urmând a recupera suma pe care o acordă drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.

A mai arătat că s-a încercat concilierea directă, însă pârâta, deşi şi-a recunoscut în oarecare măsură vina, a fost de acord să achite doar 400 de lei din despăgubirea acordată.

De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, faţă de dispoziţiile art. 998-1003 V.C. civil., iar faţă de disp OG nr. 13/2011, pârâta datorează şi dobândă legală.

Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările, art. 998-1003 C.civ..

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriul persoanei păgubite.

În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele: convocare conciliere directă, proces-verbal de conciliere nr. 580/20.03.2012 (fila 4), poliţa de asigurare a locuinţei nr. RZB IM 115866 (fila 5), cerere de despăgubire (filele 5-6), deviz repraţie (fila 6), proces-verbal de constatare din 28.06.2010 (fila 7), adresă din partea RB (fila 8), notă de constatare AS (fila 9), avizare daună, planşe foto din dosar de daună (filele 10-27).

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă timbru de 84,6 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 32-34), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A arătat că nu rezultă culpa exclusivă a acesteia. Nota de constatare de la AS nu a fost semnată de pârâtă, iar reprezentanţii societăţii de apă nu au intrat în apartamentul nr 64, astfel că nu puteau constata că ventilul de la evacuarea apei de la cadă este defect.

Precizează că nota de constatare a celor de la AS a fost efectuată la 05.07.2010, adică la o săptămână de la acordarea avizului de daună. De asemenea, la momentul declaraţiei numitei SSL, respectiv 28.06.2010, aceasta avea deja cunoştinţă despre defecţiunea existentă la apartamentul nr. 64, cu toate că aceasta a fost descoperită de reprezentanţii regiei de apă la 05.07.2010.

Apreciază suma ca fiind eronată şi mare, pe seama pârâtei. Totodată, la devizul de reparaţie este trecută aproximativ 75% din suprafaţa întreagă a apartamentului, fapt apreciat ca exagerat de către pârâtă.

Arată că în apartament nu mai locuia nimeni de pseste doi ani, că a fost de acord să suporte o parte din prejudiciu, chiar dacă acesta nu îi poate fi imputat în totalitate, fiind, de fapt, vorba, despre o defecţiune pe ţeava comună a celor două apartamente.

A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei şi proba testimonială.

Prin sentinţa civilă nr. 4549 din 9 XII 2013 Judecătoria Alexandria a admis în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SAR A S.A., în contradictoriu cu pârâta RA.

A obligat  pârâta să plătească reclamantei suma de 823 lei, cu titlu de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă debitului principal, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 14.05.2012 şi până la achitarea integrală a debitului.

A obligat  pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 586,1 lei.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele :

 Instanţa a constatat  că, pentru a fi considerată întemeiată acţiunea reclamantei potrivit art. 998-999 C.civ. anterior, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Din cuprinsul datelor aflate la dosar, rezultă fapta ilicită a pârâtei, întrucât, prin defecţiunile existente la instalaţia de apă din baie, din apartamentul acesteia, a produs inundarea apartamentului asigurat de reclamantă.

În primul rând, instanţa a reţinut că acţiunea de inundare se poate observa din planşele foto depuse la dosarul cauzei (filele 11-27), din declaraţia pârâtei, care recunoaşte că s-a produs o inundaţie la apartamentul numitei SSL, însă neagă existenţa vinovăţiei sale în producerea faptei ilicite, şi nu fapta însăşi.

De asemenea, inundarea apartamentului mai rezultă şi din nota de constatare din data de 05.07.2010 a SC AS SA (fila 9), rezultând infiltrarea apei în pardoseala comună cu apartamentul nr. 61 parter.

Evenimentul rezultă şi din declaraţia martorului BI, propus de pârâtă (fila 72), de unde rezultă că, într-adevăr, în apartamentul de la parter era inundaţie. Totodată, din declaraţia persoanei păgubite, SSL, mai rezultă că a fost inundat tot apartamentul, care prezenta inflitraţii de pe un zid şi pe tavan, căzând în totalitate tencuiala, iar podeaua apartamentului era acoperită de 20-30 cm de apă.

Totodată, din ansamblul material probator, rezultă şi culpa exclusivă a pârâtei în producerea pagubei.

Instanţa are în vedere, pe de o parte, declaraţia pârâtei, cu ocazia procesului-verbal de conciliere nr. 580/20.03.2012, de unde rezultă că acesta recunoaşte într-o oarecare măsură vinovăţia sa, însă nu era de acord cu cuantumul prejudiciului.

Aceasta se coroborează şi cu cele ce rezultă din nota de constatare încheiată de reprezentanţii SC AS SA A (fila 9). Astfel, s-a constatat că, la etajul I, apartamentul nr. 64, având ca proprietar pe RA, are ventilul de la evacuarea apei de la cadă defect, fapt care ducea la infiltrarea apei în pardoseala comună cu apartamentul nr. 61 parter.

Totodată, din nota de constatare a rezultat că pârâta a prezentat defecţiuni în baie, care au fost constatate şi remediate în prezenţa echipei constatatoare.

Aspectele relevate se coroborează şi cu cele ce reies din declaraţia membrilor formaţiei de instalaţie ai SC AS SA, OS şi EC (filele 81 şi 82). Astfel, martorul OS a constatat că, în apartamentul de la parter existau mai multe pete de inundaţie pe pereţi. În apartamentul pârâtei, li s-a permis de către aceasta şi de un bărbat să intre, pentru a verifica instalaţiile sanitare din baie. Acestea se coroborează şi cu cele declarate de martorul EC, care arată că un bărbat le-a deschis uşa şi i-a lăsat să verifice obiectele sanitare.

Prin urmare, au fost  respinse ca neîntemeiate susţinerile pârâtei, în sensul că reprezentanţii AS nu ar fi intrat în apartamentul acesteia. De asemenea, din declaraţia martorului EC, rezultă că nota de constatare a fost întocmită în aceeaşi zi în care a fost făcută şi verificarea.

În continuare, martorul OS a arătat că apa se prelingea pe lângă ventilul de scurgere al căzii, iar în urma remedierii defecţiunii, nu mai curgea apă pe lângă ventilul de scurgere.

Cu privire la vinovăţia în producerea prejudiciului, reprezentantul SC AS SA, având cunoştinţe tehnice de specialitate în domeniu, a declarat că este sigur că inundaţia a fost cauzată de apa provenită de la acel ventil, întrucât la momentul respectiv a verificat ţevile de apă caldă şi rece ale blocului şi nu a constatat nicio defecţiune.

Având în vedere aceste constatări, instanţa  a înlăturat cele reţinute în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert SE (filele 103-105), în sensul că inundarea nu a avut loc în urma unei defecţiuni, întrucât aspectele constatate de expert nu se coroborează cu ansamblul material probator aflat la dosar.

Totodată, martorul EC a arătat că, verificând cada din baie, a observat că piuliţa olandeză de la ventilul de scurgere nu era înşurubată corespunzător, iar în urma deschiderii apei la cadă, a observat că apa se prelinge în pardoseala apartamentului.

Convingerea instanţei în sensul vinovăţiei pârâtei se coroborează şi cu cele ce reies din relaţiile comunicate de la AS SA (filele 70, 123-124, 138). Astfel, pârâta nu era debranşată de la reţeaua de apă şi canalizare la data de 25.06.2010, ci doar rezultă că pârâta nu a declarat consum de apă pentru luna iunie 2010.

Prin urmare, pârâta nu a putut demonstra că nu a avut efectiv un consum de apă în luna iunie 2010, având în vedere şi cele constatate de martorii OS şi EC.

Instanţa nu a putut reţine declaraţiile martorului propus de pârâtă, BI (fila 72), sub aspectul stabilirii vinovăţiei în producerea inundaţiei, întrucât acesta nu a constatat personal cele întâmplate, iar cele relevate de martor în şedinţă au fost cunoscute de acesta doar ca urmare a celor povestite de numitul RM, soţul pârâtei.

Astfel, instanţa a constatat că este îndeplinită şi condiţia vinovăţiei pârâtei în producerea faptei ilicite.

Cu privire la cuantumul prejudiciului cert şi nereparat încă, produs prin inundarea apartamentului, instanţa constată că acesta a fost parţial recunoscut de pârâtă potrivit notei de conciliere încheiate anterior sesizării instanţei. Cuantumul efectiv al acestuia rezultă, însă, din raportul de expertiză specialitatea construcţii efectuat în cauză (filele 104-105), rezultând un cuantum total de 823 lei.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită – inundarea apartamentului nr. 61 şi prejudiciul produs – degradarea fletului, vopsitoriei de pe tavan şi pereţi, există şi rezultă dintr-un lanţ cauzal direct.

Prin urmare, instanţa a apreciat  ca fiind îndeplinite toate elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. de la 1864, care justifică dreptul persoanei păgubite de a obţine de la aceasta plata despăgubirilor.

De asemenea instanţa a constatat că, potrivit art. 22 din Legea nr.136/1995, ,,în limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, reclamanta, în calitate de asigurător, este subrogată în toate drepturile asiguratului său contra celui răspunzător de producerea pagubei’’, respectiv a pârâtei, a cărei culpă exclusivă a fost reţinută de instanţă.

 Având în vedere faptul că reclamanta SAR A S.A., a despăgubit pe asigurata SSL, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă, instanţa a constatat că a operat subrogarea reclamantei în drepturile asiguratului, în măsura cuantumului prejudiciului ce a rezultat din probatoriul administrat în cauză.

În consecinţă instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta RA şi a obligat-o  pe aceasta la plata către reclamantă a sumei ce rezultă din raportul de expertiză, respectiv 823 lei, cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, instanţa  a constatat că, de la momentul introducerii cererii, erau incidente în cauză dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, astfel încât a obliga pârâta şi la plata dobânzii legale, ca accesoriu al debitului principal.

Având în vedere faptul că răspunderea ce operează în cauza de faţă este una delictuală, în baza articolelor 998-999 C.civ. anterior, debitorul fiind de drept pus în întârziere, dobânda legală poate fi percepută de la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a solicitat reclamanta, dată la care creanţa era certă, lichidă şi exigibilă pentru asigurător - 14.05.2012, astfel că instanţa  a obligat pârâta şi la plata dobânzii legale aferentă debitului principal de 823 lei, până la achitarea efectivă şi integrală a debitului restant, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

 Împotriva acestei sentinţe  a formulat  recurs în termen şi legal motivat pârâta RA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive în esenţă:

Instanţa a admis acţiunea reclamantei, exclusiv pe  aspectele invederate  de aceasta pe parcursul procesului, pronunţând o sentinţă contradictorie şi confuză.

Astfel, s –a susţinut că instanţa a dat o interpretare greşită a termenului”pardoseală” care înseamnă spaţiul  pe care se  circulă, astfel că acest spaţiu nu poate fi comun cu cel al numitei SSL, aşa cum s –a reţinut.

Deşi din probe a rezultat că doar un  perete şi pe tavan  s –a produs inundarea, instanţa a reţinut că a fost inundat întregul apartament.

Instanţa a reţinut cu rea credinţă că nu s –a făcut dovada că recurenta  nu a avut efectiv un consum de apă deşi din  înscrisurile depuse de reprezentantul SC  AS SA rezultă că în perioada martie 2008 – iunie 2012,  consumul  de apă a fost  zero.

S-a mai invocat şi precizarea din raportul  de expertiză întocmit în sensul că nu se poate identifica cu certitudine şi fără echivoc sursa care a cauzat  inundarea apartamentului  nr. 61 şi că, aşa cum tot expertul a menţionat, o  garnitură defectă de la sifonul de scurgere al căzii din baie nu poate produce decât o prelingere a apei şi nu  o inundare, expertul stabilind că nu este vinovată recurenta de  inundaţia produsă.

S-a susţinut de către recurentă că instanţa de fond nu a luat în seamă şi nu a pus în discuţia părţilor faptul că intimata – reclamantă  s-a deplasat la apartamentul păgubitului SSL  la 28.06 2010 când au efectuat poze şi proces-verbal de constatare însă nota de  constatare întocmită de SC  AS SA datează din 5. 07. 2010 la o săptămână de la acordarea avizului de daună din 28.06. 2010 şi în care  păgubitul a declarat” inundaţie masivă provocată de defecţiunile  la instalaţia de apă de la apartamentul 64,al recurentei. Ori, defecţiunea din apartamentul acesteia a fost constatată la 5.07.2010, dată până la care, proprietarul nu putea locui în apartamentul Cabinet medical în condiţiile unei astfel de inundaţii.

A mai semnalat recurenta, inadvertenţe în ceea ce priveşte declaraţia păgubitului SSL care vorbeşte de” inundaţie masivă”, ori AS a remediat defecţiunea după o săptămână şi a precizat că nu a existat consum de apă în apartament.

Consideră de asemenea că o altă anomalie o reprezintă şi data precizată de păgubit în cererea de despăgubiri care este de 25.06.10 şi data  de 28.06.2010, dată la care  se ştia exact suma de plată,  fără a exista procesul – verbal de constatare sau alt act care să indice paguba sau  vinovatul, care s –a încheiat la 28.06. 2010.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 cod procedură civilă. motivele invocate fiind circumscrise  dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata SAR A S.A., a formulat întâmpinare ( f.19) solicitând respingerea  recursului, considerând că s –a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat acesteia de către recurentă.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate,  prin prisma criticilor aduse, tribunalul găseşte recursul nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Trecând peste aşa numitele”anomalii” sau „inadvertenţe” invocate de recurentă şi care nu influenţează cu nimic fondul cauzei, problema ce a făcut obiectul judecăţii se referă la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 998- 999 Cod civil pentru atragerea răspunderii civile delictuale a recurentei pârâte RA, pentru prejudiciul cauzat intimatei. Iar această dovadă s –a făcut în cauză cu probele administrate.

Astfel, din  declaraţia martorilor audiaţi, salariaţi la SC AS SA,  rezultă că aceştia au constatat personal, în prezenţa proprietarilor de  apartament, o defecţiune la ventilul de scurgere al căzii,  defecţiune care a  determinat scurgerea apei la  etajul inferior,  afectând  tavanul şi peretele.

Însuşi expertul a constatat defecţiunea la  garnitura  ventilului de evacuare a apei din cadă în momentul umplerii căzii cu apă şi pagubele pricinuite, pagube pe care  le –a evaluat şi chiar dacă nu a fost vorba de o” inundare” a apartamentului în sensul strict al cuvântului, scurgerea apei pe tavan şi pereţi a cauzat prejudiciul  analizat.

Cât priveşte apărarea  recurentei RA în sensul că în perioada analizată nu a avut consum  de apă şi astfel nu se putea cauza acest prejudiciu prin scurgerea apei din cadă, această apărare nu este susţinută de probe. Consumul de apă din apartamentul acesteia este  contorizat însă recurenta  a fost  aceea care nu a declarat în perioada 2008 – 2011 un consum de apă ceea ce nu echivalează cu o constatare  personală a furnizorului că acest consum  nu a existat.

În condiţiile în care nici expertul şi nici salariaţii furnizorului de apă, nu  au constatat cu ocazia verificărilor făcute o altă sursă a scurgerii de apă decât defecţiunea de la cada din apartamentul recurentei,  concluzia este că acest consum de apă a existat, concluzie care este întărită inclusiv de poziţia recurentei în faza concilierii dar şi în  concluziile orale ale reprezentantului său,  când  a fost de acord cu existenţa unui prejudiciu dar pe care aceasta l –a cuantificat la o sumă mai mică decât cel evaluat de expert (f.4 şi 143 fond).

Drept pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin.1 Cod procedură  civilă tribunalul a respins  recursul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare