Validare poprire

Sentinţă civilă 1018 din 25.11.2010


Tip speţă: sentinta civila

Titlu: validare poprire

Data speţă: 25.11.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1018/199/08.02.2010, Biroul Executorului Judecătoresc „G. K.” a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu debitoarea C.A.R. şi terţul poprit BCR, să se dispună validarea popririi înfiinţate prin adresa nr.29/2010/07.06.2010 a Biroului Executor Judecătoresc "G. K.", urmând ca, în baza probelor administrate, să fie obligat terţul poprit B. C.R.să plătească sumele de bani pe care debitoarea C.A.R. le datorează în baza titlului executoriu – sentinţa civilă nr.702/02.11.2009 a Judecătoriei Buhuşi.

Totodată s-a solicitat amendarea terţului poprit B. C. R., pentru rea-credinţă, conform art. 460 Cod de procedură civilă.

În motivarea cererii s-a arătat că, la cererea creditorului M. M., în baza sentinţei civile nr.702/02.11.2009 a Judecătoriei Buhuşi, debitoarea C.A.R. a fost obligată să plătească suma de 1387,95 lei (reprezentând diferenţa reţineri nejustificate, cheltuieli de judecată şi  de punere în executare şi cheltuieli ocazionate de executare).

Deşi a fost somată încă din data de 26.02.2010, debitoarea nu s-a conformat, în sensul achitării debitului. Drept urmare, pentru a se asigura efectuarea plăţii sumei amintite, Biroul Executorului Judecătoresc „G. K.” a emis în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin.l şi art. 454 Cod de procedură civilă, adresa nr. 29/2010 din data de 07.06.2010, prin care a înfiinţat poprire asupra veniturilor din muncă ale debitoarei, care este clientul terţului poprit B. C. R.. Deşi a primit adresa de poprire încă din data de 10.06.2010, terţul poprit nu s-a conformat, ignorând dispoziţiile art. 456, alin.l, Cod de procedură civilă.

In drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 460 Cod de procedură civilă.

Cererea  a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în valoare de 10 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.

În dovedirea cererii au depuse la dosar, în copie, cererea creditorului M. M. titlul executoriu certificat, procesul-verbal de onorariu şi cheltuieli, somaţia nr. 29/2010 din data de 07.06.2010, adresa de poprire nr. 29/2010 din data de 26.02.2010 şi dovada de comunicare a acesteia.

Părţile au fost legal citate.

Debitoarea C.A.R. a depus întâmpinare (filele 27-28) prin care solicită respingerea cererii ca neavenită, arătând că la data de 29.03.2010 a virat în contul Biroului Executorului Judecătoresc „G. K.” suma de 987 lei reprezentând obligaţia acesteia de plată, conform sentinţei civile nr.702/02.11.2009 a Judecătoriei Buhuşi, după ce, anterior, încercase achitarea acestei sume direct către creditorul M. M.. Precizează debitoarea că înţelege să interpreteze dispozitivul titlului executoriu în sensul că, fiind obligată în solidar cu numitul V. M. la plata sumei de 1974,8 lei, partea ce revine fiecăruia dintre cei doi debitori este de 987 lei. Apreciază că executorul judecătoresc a dat o interpretare eronată modului de punere în executare a hotărârii, încălcând dispoziţia instanţei cu privire la obligarea solidară, de vreme ce ea s-a îndreptat doar împotriva unuia dintre cei doi debitori, respectiv, împotriva C.A.R..

In apărare, debitoarea depune o serie de înscrisuri, respectiv: adresa C.A.R. nr.23/222.01.2010 către M. M., cu dovada comunicării acesteia, documentul care atesta virarea sumei de 987 lei in contul BEJ G. K..

Terţul poprit B. C. .R.depune, de asemenea, întâmpinare (filele 22-24) prin care solicită respingerea acţiunii ca prematur formulata şi nefondată, arătând, în esenţă, că, în urma primirii adresei de înfiinţare a popririi nr.29/2010 din 07.06.2010 din partea  BEJ G. K. nu s-a putut proceda la identificarea, în evidenţele unităţii, a debitoarei C.A.R., întrucât nu a fost indicat codul unic de identificare al acesteia. Deşi prin adresa nr.207051/10.06.2010 BCR a formulat un răspuns, în acest sens, către  BEJ G. K., solicitând transmiterea tuturor elementelor de identificare a debitoarei, executorul nu s-a conformat şi a găsit de cuviinţă să promoveze prezenta cerere de validare a popririi. In aceste condiţii, se apreciază că validarea nu se poate solicita decât după ce poprirea a fost înfiinţată în mod legal, or măsura nu a fost dispusă, întrucât adresa prin care se solicita aceasta nu cuprindea toate elementele prevăzute de art.454.al.2 indice 1C.pr.civ.

In dovedire depune adresa de înfiinţare a popririi nr.29/2010 din 07.06.2010 şi adresa de răspuns a BCR S.A. nr.DOG. 207051/10.06.2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr.702/02.11.2009 pronunţată în dosarul nr.383/199/2008 al Judecătoriei Buhuşi, C.A.R. a fost obligată în solidar cu numitul V. M. să plătească reclamantului M. M. suma de 798 lei reprezentând reţineri din drepturile de pensie ale reclamantului şi suma de 1176,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu adresa nr.23/22.01.2010 emisa de CAR (fila 29), returnată cu menţiunea „lipsă destinatar” (fila 30), a fost invitat creditorul M. M. la sediul debitoarei, pentru a ridica suma de 987 lei, reprezentând drepturile băneşti ce au fost stabilite de către instanţă.

La data de 12.02.2010, creditorul M. M. formulează cerere de executare silită către BEJ G. K., solicitând executarea sentinţei civile nr.702/02.11.2009 a Judecătoriei Buhuşi, în contradictoriu cu cei doi debitori. Ca urmare a acestei cereri, a fost emisă somaţia nr.29/26.02.2010 către C.A.R. (fila 9), pentru achitarea sumei de 2374,95 lei, reprezentând – 2174,95 lei reţineri nejustificate, cheltuieli de judecată şi  de punere în executare şi  200 lei- cheltuieli de executare.

La data de 07.06.2010 terţul poprit B. C.R. a fost solicitat, prin adresa nr.29/2010, să înfiinţeze poprirea pe conturile debitoarei CAR, până la concurenţa sumei de 1387,95 lei . Prin adresa nr.207051/10.06.2010 BCR a formulat un răspuns, în acest sens, către  BEJ G. K., solicitând transmiterea tuturor elementelor de identificare a debitoarei, în speţă, codul unic de identificare, pentru a putea verifica în evidenţa informatică dacă debitorul este client BCR S.A.

Conform prevederilor art.454 al.2-1 C.pr.civ., „adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.”

Analizând înscrisul de la fila 24 (verso), depus de către terţul poprit, respectiv, adresa de înfiinţare a popririi, instanţa constată că, într-adevăr, debitoarea C.A.R. a fost identificată numai pe baza adresei la care este înregistrat sediul acesteia,  fără a se face menţiunile obligatorii, cu privire la codul de identificare fiscală, conform art.454 al.2-1 C.pr.civ. In aceste condiţii, nu se poate imputa terţului poprit refuzul de a dispune înfiinţarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, prin adresa nr. 207051/10.06.2010 i s-a pus în vedere executorului judecătoresc să complinească lipsurile. Prin urmare, nu ne aflam pe tărâmul art.460 C.pr.civ., conform căruia, dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile care îi revin pentru efectuarea popririi, creditorul poate sesiza instanţa de executare în vederea validării popririi.

Pe de alta parte, nu poate fi ignorat faptul că, la data de 29.03.2010, debitoarea CAR a virat în contul BEJ G. K. deschis pe numele creditorului M. M. suma de 987 lei, apărând, astfel, nejustificată cererea de înfiinţare a popririi pentru întreaga sumă (1387,95 lei), cerere formulată de executor la data de 07.06.2010.

Este adevărat că obligarea în solidar a debitorilor presupune din partea ambilor achitarea sumei pretinse, însă oferă şi facultatea creditorului, în speţă, executorului judecătoresc investit cu executarea silită, de a se îndrepta împotriva doar a unuia dintre cei doi, rămânând deschisă calea acţiunii în regres a părţii care a fost obligată la tot împotriva celuilalt codebitor. Din acest punct de vedere, nu poate fi criticat modul în care a procedat BEJ K., mai puţin îndeplinirea formalităţilor, ceea ce va duce la respingerea cererii ca nefondată.

Cât priveşte cererea de amendare, instanţa consideră că nu se impune admiterea acesteia deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile art.460 C.pr.civ., respectiv, nu a existat rea-credinţă în acest caz.

Red. I.M.A.

Domenii speta