Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 211 din 23.01.2012


Prin Sentinţa civilă nr. 211/2012 pronunţată, în dosarul civil nr. 1404/204/2010 s-a admis cererea de intervenţiei în interes propriu formulată de intervenienta C.P.C . prin P. şi s-a respins acţiunea completată formulată de reclamanta P.G. şi P.M. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin cererea formulată reclamanţii P.G. şi P.M. au chemat în judecată pe pârâţii A.S. şi G.O. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 619 mp situat în comuna P.C. dobândit prin act sub semnătură privată de la numitul P.I. urmând ca hotărârea să ţină loc de act de vânzare cumpărare.

în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1301/1983 au cumpărat de la numiţii P. I. şi P.E., o casă de locuit situată în comuna P. C. sub imperiul Legii 58/1974, o suprafaţă de teren de 250 mp aferentă construcţiei a trecut în proprietatea statului, terenul făcând parte dintr-un lot de 850mp ce aparţinea în exclusivitate vânzătorului.

Reclamanţii au mai arătat că anterior încheierii actului autentic, între ei şi P. I. se încheiase un act sub semnătură privată intitulat „chitanţă" la data de 12.03.1983 prin care li se înstrăina întreg terenul aferent construcţiei, respectiv 850 mp, iar după apariţia Legi nr. 18/1991 li s-a constituit dreptul de proprietate pentru cei 250 mp, iar restul de teren de circa 600 mp a rămas ca obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare.

Au mai arătat reclamanţii că de la dobândire, ei au folosit în mod continuu terenul, l-au lucrat, îmbunătăţit, fiind cunoscuţi ca adevăraţi proprietari.

în drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp.art.l 11 cod proc.civilă.

în dovedirea cererii, reclamanţii au depus în copie la dosar înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă", contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1301/1983.

La data de 7.05.2010 comuna P. C. prin Primar a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că reclamanţii nu sunt proprietari ai terenului solicitat.

S-a arătat în cerere, că prin Decizia nr.54/14.07.1983 a Consiliului popular al comunei suburbane P.C.-Biroul Executiv, din cei 250 mp intraţi în proprietatea statului suprafaţa de 150 mp s-a atribuit în folosinţă pe toată durata existenţei construcţiei, suprafaţa de 100 mp a fost închiriată reclamanţilor, iar după apariţia Legii nr.18/1991 s-a eliberat titlul de proprietate nr.64021/1997 pentru suprafaţa de 0,0250 ha.

A mai arătat intervenienta că în anul 2000 reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren,

 

invocând Adeverinţa nr.370/1992, dar şi contractul de donaţie autentificat sub nr.3277/1984 prin care P. I. dona statului reprezentat de Consiliul Popular al comunei P.C. terenul în suprafaţă de 813 mp ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr.81441/2002.

în continuare, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr.3294/2009 s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.81441/2002 pentru suprafaţa de 619 mp la care reclamanţii nu aveau dreptul să li se reconstituie, iar în acţiunea de faţă solicitarea lor este neîntemeiată întrucât nu sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 619 mp.

în drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.49 alin.l şi 2, art.lll cod proc.civilă.

Au fost depuse în copie la dosar: contractul de donaţie nr.3277/1984, contractul de donaţie nr.3 866/1991, raportul de expertiză tehnică topometrică efectuat în dosarul civil nr.324/2009, sentinţa civilă nr.3294/2009, cererea formulată de reclamanţi şi înregistrată sub nr.3234/2000, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1301/1983, plan de situaţie, oferte, Adeverinţa nr.370/1992, Titlul de proprietate nr.81441/2002, înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă".

Reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie nr.3277/1984 pentru lipsa semnăturii, întrucât semnătura de pe act nu aparţine lui P. I. care în acea perioadă nu avea discernământ.

în drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.948 cod civil.

La termenul din 17 iunie 2010, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de comuna P. C. prin Primar a fost admisă în principiu şi a fost introdusă în cauză B. M., succesoare a vânzătorului P.I.

A fost depus în copie la dosar certificatul de moştenitor nr. 1085/1987.

In şedinţa publică din 25 oct.2010 s-a dispus ataşarea dosarului nr.394/2009, s-a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune invocată din oficiu în ceea ce priveşte anularea actului de donaţie pentru lipsa de discernământ a donatorului, fiind vorba de o nulitate relativă şi au fost admise probele solicitate de părţi, respectiv interogatoriul testimonială, expertize topometrică şi grafică pentru reclamanţi şi interogatoriu şi expertiza topometrică pentru intervenienta în nume propriu.

Pârâtele au depus în copie la dosar: Referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, declaraţii, Adeverinţa nr.370/1992, Rezoluţia din 27.07.1993, contractul de vânzare-cumpărare nr.1301/1983, procesul verbal nr.299/1953, contractul de donaţie nr.3277/1984, contractul de vânzare-cumpărare nr.1836/1983.

In urma probatoriului administrat în cauză , instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1301/26.04.1983 (f.7), reclamanţii au cumpărat de la autorii pârâtelor, P. I. şi P. E., o casă de locuit, iar terenul aferent în suprafaţă de 250 mp a trecut în proprietatea statului conform Legii nr.58/1974.

Anterior perfectării actului autentic de înstrăinare, între părţi s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă" (f.5) prin care reclamanţii se obligau să cumpere o casă şi 850 mp pământ agricol.

După apariţia Legii fondului funciar nr. 18/1991, reclamanţii au solicitat constituirea, în condiţiile art.36 din actul normativ menţionat, dreptul lor de proprietate pentru suprafaţa de 0,250 ha aferent construcţiei, emiţându-se Titlul de proprietate nr.64021/1997.'

în anul 2000, reclamanţii au formulat o nouă cerere de constituire pentru întreaga suprafaţă de 813 mp, emiţându-se Titlul de proprietate nr. 81441/2002 a cărui nulitate parţială pentru suprafaţa de 619 mp a fost constatată în cauza ce a format obiectul dosarului civil nr.324/2009, respectiv sentinţa civilă nr.3294/2009, reţinând instanţa că petenţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate numai asupra terenului în suprafaţă de 250 mp şi nu a întregului trup de teren (f.28).

Cu ocazia formulării acestei cereri de către reclamanţi, s-a constatat şi existenţa unui contract de donaţie autentificat sub nr.3277/1984 (f.24) prin care P. I. (autorul pârâtelor) dona statului, reprezentat prin Consiliul popular al comunei P. C, o suprafaţă de 813 mp situată în corn. P. C. terenul fiind acelaşi cu cel solicitat de către reclamanţi (după cum rezultă şi din raportul de expertul de expertiză întocmit în cauză).

Prin acţiunea ce face obiectul cauzei de fată, reclamanţii au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului de 619 mp (diferenţa dintre întreg terenul şi cel constituit de 250 mp prin Titlul de proprietate nr. 64021/1997) şi totodată să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr.3866/1991 pentru lipsa semnăturii donatorului, respectiv a lui P. I. contestând că semnătura din actul autentic ar aparţine acestuia.

în urma celor două expertize grafice efectuate la solicitarea reclamanţilor a rezultat fară echivoc că semnătura aparţine „donatorului" P. I.

întrucât nu subzistă motivul de nulitate absolută a înscrisului autentic invocat de reclamanţi, respectiv lipsa semnăturii donatorului P. I. această cerere va fi respinsă ca neîntemeiată.

în ceea ce priveşte solicitarea de a se da valabilitate înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanţă" încheiată între reclamanţi şi autorii pârâtelor în anul 1984, instanţa reţine că raportat la situaţia de fapt reţinută şi la dispoziţiile legale ce reglementează promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare şi posibilitatea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

fi••/-»

înscrisul sub semnătură privată, apreciat ca valabil atâta timp cât nu a fost contestat, s-a încheiat între promitenţii vânzători şi promitenţii cumpărători în anul 1983, iar ulterior vânzătorul, respectiv P. I. donează terenul, ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare, statului reprezentat de Consiliul Popular al comunei P. C. prin contractul de donaţie autentificat sub nr.3866/1991 (f.24), contract perfect valabil şi în fiinţă la acest moment.

Este fară echivoc faptul că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat, vânzătorul nu a vândut iar cumpărătorul nu a cumpărat, ci ambele părţi s-au obligat numai să încheie contractul deşi s-au înţeles asupra lucrului şi asupra preţului, vânzarea-cumpărarea neputând fi considerată încheiată (de altfel nici nu era posibil atâta timp cât erau în fiinţă Legile nr.58 şi 59/1974).

In acest context, rămâne valabilă numai obligaţia de a se încheia contractul în viitor, iar dacă promitentul cumpărător nu-şi respectă obligaţia şi înstrăinează lucrul (vindere, donaţie, etc) unei alte persoane, cumpărătorul nu poate cere predarea lucrului întrucât nu este proprietar.

In cazul în care lucrul se mai găseşte în patrimoniul vânzătorului şi nu există alte impedimente legale, există posibilitatea ca instanţa, în baza principiului executării în natură a obligaţiilor prev.de art.1073,1077 cod civil, să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare şi care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietăţii de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Or, în cazul în speţă nu mai este posibilă o astfel de rezolvare, atâta timp cât terenul nu se mai află în patrimoniul vânzătorului (sau a succesorilor acestuia), iar donaţia terenului către stat este perfect valabilă.