Civil – stipulaţie pentru altul

Sentinţă civilă 1353 din 10.10.2012


Civil – stipulaţie pentru altul

Prin Sentinţa civilă nr. 1353/11.10.2012 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus respingerea cererii formulate de reclamanţii SV, SIM şi SO, aşa cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1468 din data de 05 noiembrie 2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă şi irevocabilă, s-a consfinţit învoiala intervenită între soţii SV şi SIM în sensul că imobilele casă cu etaj şi parter, bucătărie de vară, grajd, magazie, grajdul şi atelierul amplasate pe parcela 1944, şi 1945 şi parcela 846/5 arabil toate din C.F. Vama, să fie înscrise în carte funciară pe numele fiului părţilor SO care va avea nuda proprietate asupra imobilelor; reclamanta SV va avea drept de uzufruct viager asupra etajului casei compus din 3 camere, 2 holuri şi casa scărilor, bucătăria, grajdul şi atelierul şi suprafaţa de 110 m.p. teren arabil; pârâtul SIM împreună cu mama sa IE va avea drept de uzufruct viager asupra parterului casei compus din 3 camere, hol, bucătărie de vară lipită de casă şi grajd precum şi asupra suprafeţei de 103 m.p.; reclamanta SV a primit următoarele bunuri mobile: garnitură de mobile sufragerie „Flamingo”, pianina „Lirica”, frigiderul „Artic”, aragazul cu 4 ochiuri, calculatorul „Pentium”, televizorul color „Goldstar” şi biblioteca cu 1600 cărţi; celelalte bunuri mobile dobândite în timpul căsătoriei au rămas în proprietatea fiului soţilor SO; ambii soţi şi fiul lor SO s-au obligat să suporte pe timpul vieţii numitei IE toate cheltuielile cu energie electrică, cu lemne de foc şi să o înmormânteze potrivit obiceiului locului, hotărârea judecătorească având la bază tranzacţia încheiată de soţii SV şi SIM.

Reclamanţii prin precizarea depusă la dosar au solicitat să se constate că tranzacţia încheiată şi care a stat la baza hotărârii de mai sus, este o stipulaţie pentru altul, fiind un contract în favoarea unei terţe persoane şi care îl are pe numitul SO ca terţ beneficiar.

Cu toate că în dreptul nostru nu există o reglementare generală a contractului în folosul unei terţe persoane, valabilitatea unui asemenea contract nu este pusă la îndoială nici în literatura de specialitate şi nici în practica judecătorească, aceasta fiind o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului prevăzut de art.973 cod civil, conform căruia „convenţiile nu au efect decât între părţile contractante” .

În acest sens contractul în folosul unei terţe persoane a fost definitiv ca fiind acel contract prin care o parte dispune ca cealaltă parte să dea, să facă, sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane, străine de contract denumit terţ beneficiar.

Regula de bază a acestei excepţii de la principiul relativităţii efectelor contractului, este aceia că dacă nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altuia, nimic nu se opune ca o persoană să beneficieze, în mod direct de drepturi ce-i sunt conferite printr-un contract la care nu are calitatea de parte şi faţă de care îşi menţine calitatea de terţ.

Prin urmare, de esenţa acestui contract, aşa cum este şi el definit contract în folosul unei terţe persoane este aceea că terţul are calitatea de beneficiar şi nu i se poate stabili nici o obligaţie prin acest contract, ori în cauză, instanţa analizând dispozitivul hotărârii menţionate mai sus care a avut la bază tranzacţia dintre SV şi SIM, constată că acestuia i-au fost instituite şi obligaţii cum ar fi cea de-a „suporta pe timpul vieţii numitei IE toate cheltuielile cu energie electrică, cu lemne de foc şi să o înmormânteze potrivit obiceiului locului”.

Nu are relevanţă în cauză că numitul SO este de acord cu tranzacţia încheiată între părţi, întrucât instanţa nu poate să completeze sau să constate că o tranzacţie consfinţită printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ar reprezenta altceva decât înţelegerea dintre cele două părţi pentru stingerea litigiului, respectiv că ei s-au înţeles ca nuda proprietate asupra imobilelor să revină fiului lor, fără ca să i se poată impune acestuia şi obligaţii  într-un contract în care nu este parte.

Faţă de cele expuse mai sus instanţa a respins acţiunea aşa cum a fost precizată, ca nefondată.