Civil – Acţiune posesorie – Tulburare posesie

Prin Sentinţa civilă nr. 611/27.05.2013 pronunţată de Judecătoria C-lung. Mold. s-a dispus respingerea acţiunii civile având ca obiect „acţiune posesorie”, formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta P.M., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin procesul verbal de punere în posesie nr. xx din 26.08.2009 C.E., B.C., F.C. şi B.P., moştenitori după M.M., au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 4,34 ha teren cu vegetaţie forestieră, validat prin sentinţa judecătorească nr. 6 din 7 ianuarie 2008.

S-a susţinut de către reclamantă că între ea şi ceilalţi moştenitori ai defunctei M. M. a intervenit o înţelegere conform căreia i-a revenit suprafaţa de 1,08 ha pădure pe care a preluat-o în posesie din anul 2010, situaţie care a fost confirmată de toţi martorii audiaţi în cauză, chiar şi de către cei audiaţi la propunerea pârâtei, prin urmare nu poate fi vorba de nici un viciu al precarităţii, de altfel art. 949 alin. 2 Cod civil recunoaşte exerciţiul acţiunilor posesorii şi detentorului precar, iar art. 643 Cod civil precizează că fiecare coproprietar poate exercita singur orice acţiune privitoare la coproprietate, deci inclusiv acţiunile posesorii.

Martorii audiaţi în cauză la propunerea ambelor părţi au arătat că acest teren se învecinează cu terenul de păşune al pârâtei, atât în partea de jos spre pârâul Jidauca, cât şi în partea stângă şi că între cele două proprietăţi există semne de hotar constând într-un gard vechi care este prins între copaci, chiar dacă pe unele porţiuni acesta s-a refăcut. De asemenea a rezultat că pe hotar sunt câţiva arbori mari care ţin loc de stâlpi la gard în sensul că gardul vechi este prins între copaci, aşa făcându-se gardul în acea zonă, aspect confirmat şi din planşele foto existente la dosar.

Reclamanta a susţinut că în toamna anului 2012 a formulat o cerere la Ocolul Silvic pentru a se efectua marcarea de arbori în terenul său şi că la data de 15 octombrie 2012 pârâta ar fi pătruns pe teren fără voia sa, s-ar fi opus cu vehemenţă marcării arborilor de pe terenul său şi că în aceste condiţii nu i-a mai fost efectuată marcarea arborilor.

Martorul F.S.G. audiat în cauză la propunerea reclamantei a arătat că de trei ani de zile efectuează diverse lucrări pentru reclamantă de pe acest teren şi că în toamna anului trecut s-a deplasat cu inginerul şi cu pădurarul de la ocol pentru a-i marca reclamantei arborii şi că după ce s-a făcut această operaţiune, la scurt timp a venit pârâta care a făcut scandal că o parte din copaci îi aparţin, motiv pentru care el i-a chemat înapoi pe cei de la silvic care au demarcat o parte din fire. S-a susţinut de către martor că iniţial au fost marcaţi 12 arbori, pârâta a venit şi s-a opus doar cu privire la 5 arbori despre care acesta a susţinut că erau mai aproape de gard, însă în interiorul terenului reclamantei şi că doar aceştia au fost demarcaţi, iar ceilalţi 7 i-au exploatat.

Martorul N.I., pădurar la Ocolul Silvic şi care s-a deplasat în teren la solicitarea reclamantei pentru a-i marca arborii a relatat că la data respectivă a făcut o marcare pentru mai mulţi arbori şi chiar în aceeaşi zi a venit pârâta P.M. care i-a spus că au fost marcaţi arborii limită de hotar, motiv pentru care pentru a evita litigiile dintre proprietari a revenit pe terenul reclamantei şi a cioplit marcajele doar de la câţiva arbori, cei care erau pe limită şi pe care i-a şters din carnetul de marcaj. S-a precizat de către acesta că a mai efectuat şi în trecut marcări pe terenul reclamantei şi nu au existat opoziţii din partea numitei P. şi că din punctul său de vedere arborii în discuţie de pe care au şters marcajele erau arborii limită de hotar. Acesta a menţionat că reclamanta a făcut o cerere pentru aprobarea de marcare a unor arbori accidentaţi, ocazie cu care ei au marcat mai mulţi arbori care îndeplineau aceste condiţii, după care au şters o parte din marcaje de pe arborii limită de hotar şi nu au mai marcat alţi arbori pentru că nu mai îndeplineau condiţiile.

Conform relaţiilor solicitate de la Ocolul Silvic Vama s-a comunicat că de pe suprafaţa de teren a reclamantei s-au făcut trei marcări de arbori, prima în anul 2011 şi două marcări în anul 2012, cererile de marcare fiind făcute de către C.E. care are contract de pază şi prestări servicii cu Ocolul Silvic Vama înregistrat sub nr. 24188/30 septembrie 2009, că limitele suprafeţei nu s-au modificat de la punerea în posesie şi din momentul preluării în pază, iar arborii demarcaţi se află pe limita dintre suprafaţa reclamantei şi suprafaţa de teren a pârâtei.

A rezultat astfel potrivit probatoriului administrat în cauză că la solicitarea pârâtei P.M. reprezentanţii Ocolului Silvic Vama, după ce au marcat mai mulţi arbori la cererea reclamantei, au revenit şi au demarcat 5 dintre arborii marcaţi iniţial întrucât aceştia se aflau pe linia de hotar, situaţie care rezultă atât din declaraţia pădurarului N.I., cât şi din relaţiile primite de la Ocolul Silvic Vama.

Reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune posesorie prin care se solicită obligarea pârâtei de a-i preda liniştita posesie asupra suprafeţei de 1,08 ha teren pădure situată pe raza comunei Vatra Moldoviţei, întemeiată pe dispoziţiile art. 949 Cod civil.

Conform art. 949 Cod civil cel care a posedat un bun cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sau după caz restituirea bunului, exerciţiul acţiunilor posesorii fiind recunoscut şi detentorului precar.

Acţiunile posesorii apără posesia împotriva încălcărilor care o afectează, reclamantul încercând să obţină încetarea încălcărilor. Încălcarea posesiei se poate prezenta sub două forme: tulburarea şi deposedarea, prin tulburare înţelegându-se orice fapt sau act săvârşit de o persoană cu intenţia de a contrazice posesia unei alte persoane.

Cu toate că reclamanta care a beneficiat de asistenţă juridică prin intermediul unui avocat, a solicitat predarea posesiei, din întreg probatoriu administrat în cauză şi chiar motivarea în fapt a acţiunii, nu rezultă că aceasta ar fi fost deposedată de această suprafaţă de teren, în realitate ea considerând acţiunea pârâtei ca o tulburare a posesiei sale.

În literatura de specialitate şi practica judecătorească se arată că tulburarea constă în acte materiale de încălcare a posesiei unei alte persoane, iar pentru ca tulburarea să justifice introducerea unei acţiuni posesorii trebuie să împiedice exerciţiul liber şi efectele juridice ale posesiei, să nu fie un act singular, trecător.

De asemenea raţiunea instituirii unei acţiuni care să protejeze posesia constă în faptul că într-un sistem juridic nimeni nu este îndreptăţit să îşi facă singur dreptate, oricare ar fi argumentele sale, situaţie care însă nu este dată în cauză.

Faptul că pârâta a solicitat unor organe în drept a dispune, respectiv a solicitat organelor silvice să demarce o serie de arbori întrucât aceştia se aflau pe linia de hotar, iar în urma analizării acestei solicitări lucrătorii silvici, singurii în drept să dispună asupra acestor măsuri, au considerat solicitarea întemeiată şi au dispus demarcarea câtorva arbori pe care într-adevăr i-au considerat pe linia de hotar, nu reprezintă o tulburare a posesiei în sensul legii.În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, instanţa a respins acţiunea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare