Contract de imprumut. Nerespectarea prevederilor art.5 din Ordonanţa 9/200 privind nivelul dobanzii in raporturile civile.

Potrivit art.5 din Ordonanta 9/2000 în raporturile civile , dobânda nu poate depasi dobânda legala cu mai multe de 50% pe an.

Potrivit art.9 din aceeasi ordonanta în raporturile civile, obligatia de a plati o dobânda mai mare decât cea stabilita în conditiile prezentei ordonante, este nula de drept.

Având în vedere ca la momentul încheierii contractului de împrumut, respectiv 15.02.2010 dobânda legala de referinta a Bancii Nationale era de 7,5% an, instanta constata ca dobânda de 20% stabilita de partile  contractante  este nula de drept.

Potrivit art. 1586 Codului civil daca împrumutatul nu restituie la timp  unei sume de bani se împrumutate trebuie sa plateasca dobânzi legale din momentul  punerii în întârziere prin introducerea cererii de chemare în judecata.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.02.2011, reclamantul L.Z.I. a chemat în judecata pe pârâtii Z.L.si Z.R., solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa se dispuna obligarea la plata sumei de 60.000 lei si obligarea pârâtilor sa accepte fortat succesiunea  de pe urma  autorului Zegheanu Reliu Horatius, cu cheltuieli de judecata.

La termenul din data de 13 aprilie 2011 reclamantul  L.Z.I.îsi precizeaza actiunea în scris , majorându-si pretentiile la suma de 92.700 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantul a aratat ca în data de 15.02.2010 între acesta si defunctul Z.R.H.care a decedat la data de  30.07.2010, s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 60.000 lei, în termen de 1 an.

Suma împrumutata a fost predata defunctului la data încheierii contractului, urmând ca acesta sa respecte clauzele asa cum au fost asumate.

La data de 30.07.2010 Z.R. a decedat, astfel ca datoria a fost preluata de catre mostenitorii sai legali Z.L., în calitate de sotie supravietuitoare si Z.R. în calitate de fiu.

Reclamantul arata ca pâna în prezent nici defunctul si nici mostenitorii sai legali nu au achitat nici o suma de bani din datoria contractata desi au fost pusi în întârziere prin notificare emisa de Cab. Av..

În drept, au fost invocate dispoz. art.969, 699, 1073-1077, 1091, 1576, 1587 C. civil.

Cu privire la precizarea actiunii, reclamantul arata ca,  a mai împrumutat pe defunctul Z.R.H.cu suma de 18.000 lei, urmând ca la întreaga suma de  78.000 lei împrumutata sa achite  o dobânda de 20% pe an, urmând sa achite în total suma de 92.700 lei.

În continuare arata ca, partile au stabilit ca ulterior sa se prezinte  la Notariat  sa perfecteze actele de împrumut în forma autentica.

În dovedirea actiunii a depus notificarea nr.103 din 17 sept.2010, copia contract de împrumut intitulat „chitanta” din data de 15.02.2010.

Pârâtii au depus întâmpinare  prin care  au solicitat  ca sunt de acord cu admiterea actiunii sub aspectul pct.1 al cererii, respectiv de a restitui suma de 60.000 lei, însa cu privire la pct.2 considera neîntemeiat, având în vedere ca succesiunea autorului a fost dezbatuta la Notariatul Caracal, iar pârâtii au calitate a de sotie supravietuitoare – Z.L.si Z.R. calitatea de fiu, acceptanti  ai  mostenirii sub beneficiu de inventar.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2011, instanta a admis cererea de scutire de la plata taxei de timbru, formulata de reclamantul L.Z.I.cu privire la suma de 2811 lei stabilita în sarcina sa pentru capatul de cerere privind restituirea sumei de 60.000 lei.

Prin încheierea din data de 13 aprilie 2011 i s-a pus în vedere reclamantului sa timbreze completarea  pretentiilor mentionate prin memoriu depus la dosar (filele 16-17) cu suma de 1919 lei si 5 lei timbru judiciar, taxa care a fost achitata prin chitantele din data de 27.04.2011 si 11.05.2011.

Instanta a încuviintat proba cu înscrisuri, interogatorii si martori propusa de reclamant, audiind martorul  N. D. a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei (fila 75).

Cu privire la audierea martorilor  F. M. si P.I., instanta a luat act  ca reclamantul prin aparator renunta la audierea, precum si la proba cu interogatoriu pârâtilor.

Instanta la termenul de judecata din data de 25 mai 2011  a încuviintat proba cu interogatoriu reclamantului, propusa  de aparatorul ales al pârâtilor si al probei cu înscrisuri.

Ulterior, pârâtii prin aparator renunta la proba cu interogatoriu reclamantului.

Analizând coroborat probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

La data de 15.02.2010 între reclamanta Z.L. I. si defunctul Z.R. H. a intervenit un contract de împrumut , prin care reclamantul a împrumutat  cu suma de 60.000 lei pe termen de un an de zile, stabilind o dobânda lunara în cuantum de 1.000 lei (20%/an).

Ulterior,  la data de 30.07.2010 Z.R.H.a decedat, iar de pe urma acestuia au ramas ca mostenitori legali Z.L.în calitate de sotie supravietuitoare si Z.  R. în calitate de fiu, ca acceptanti ai mostenirii sub beneficiu de inventar.

 Potrivit sustinerilor reclamantului, pârâtii Z.L.si Z.R., precum si defunctul Z.R.H.nu si-au onorat pâna în prezent obligatia de restituire a sumei de 60.000 lei împrumutata. 

Cele retinute rezulta din înscrisul numit “ chitanta ” ( fila 4 ), recunoasterea pârâtilor din întâmpinare, care atesta faptul ca reclamantul a împrumutat pe def. Z.R.H.cu suma de 60.000 lei, obligându-se sa o restituie pâna la data de 15.02.2011.

În aceste conditii, instanta apreciaza ca raportul juridic obligational între partile litigante este pe deplin dovedit, în sarcina pârâtilor fiind întrunite elementele raspunderii contractuale, câta vreme acestia nu si-au respectat obligatia de restituire a sumei împrumutate.

Potrivit art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”. Din punct de vedere al repartizarii sarcinii probei între creditor si debitor, creditorul care pretinde executarea obligatiei trebuie sa dovedeasca existenta ei, debitorului revenindu-i sarcina de a proba executarea.

În speta, având în vedere cele expuse mai sus, instanta constata ca reclamantul este titularul unei creante în valoare de  60.000 lei, creanta ce izvoraste din raporturile contractuale dintre parti. Cu alte cuvinte, instanta apreciaza ca reclamantul a facut dovada existentei creantei ce se vrea a fi valorificata prin promovarea prezentei actiuni în justitie, rezultând din înscrisul intitulat chitanta încheiat la dat de 15.02.2010 si recunoasterea pârâtilor. În schimb, pârâtii nu au facut nici o dovada cu privire la restituirea sumei împrumutate de  60.000 lei, ci din contra au recunoscut ca au de restituit aceasta suma.

Totodata, potrivit art. 1584 C. civ., „ împrumutatul este dator sa restituie lucrurile împrumutate în aceeasi calitate si cantitate si la timpul stipulat ”.

Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita în parte  cererea de chemare în judecata formulata de catre reclamantul L.Z.I.în contradictoriu cu  Z.L.si Z.R..

În consecinta, va obliga pârâtii la plata catre reclamant  a sumei de 60.000 lei, reprezentând împrumutul neachitat.

Potrivit art.5 din Ordonanta 9/2000 în raporturile civile , dobânda nu poate depasi dobânda legala cu mai multe de 50% pe an.

Potrivit art.9 din aceeasi ordonanta în raporturile civile, obligatia de a plati o dobânda mai mare decât cea stabilita în conditiile prezentei ordonante, este nula de drept.

Având în vedere ca la momentul încheierii contractului de împrumut, respectiv 15.02.2010 dobânda legala de referinta a Bancii Nationale era de 7,5% an, instanta constata ca dobânda de 20% stabilita de partile  contractante  este nula de drept.

Potrivit art. 1586 Codului civil daca împrumutatul nu restituie la timp  unei sume de bani se împrumutate trebuie sa plateasca dobânzi legale din momentul  punerii în întârziere prin introducerea cererii de chemare în judecata.

Având în vedere dispozitiile mentionate, instanta va obliga pârâtii la plata dobânzii legale aferenta sumei de 60.000 lei, începând cu data de 17.02.2011, din momentul introducerii cererii de chemare în judecata, pâna la achitarea efectiva a creditului.

Cu privire la completarea cererii de chemare în judecata privind restituirea sumei de 18.000 lei  si a dobânzilor aferente de catre defunctului Z. R.  H., instanta constata ca aceasta solicitare ca neîntemeiata, întrucât nu s-a facut dovada  împrumutului mentionat, desi, în cauza s-a depus o declaratie scrisa a martorului propus si  la care s-a renuntat P. I. instanta nu va lua act de aceasta întrucât nu a fost audiat în mod nemijlocit de catre instanta, drept urmare nu vor acorda dobânzile aferente sumei împrumutate.

Potrivit art.703 si 712 C. civil  se poate accepta  pur si simplu fortat mostenirea atunci când  succesibilul (unul sau mai multi) a dat la o parte (a sustras) sau  a ascuns  (tainuit, dosit) bunuri ale mostenirii, inclusiv prin declararea lor la inventar cu intentia frauduloasa de a-l însusi în exclusivitate si de a pagubi pe comostenitori si/sau creditori ai mostenirii, constituind o exceptie de la caracterul voluntar al actului de obtiune.

Decaderea din beneficiul de inventar intervine daca mostenitorul cu intentie frauduloasa a ascuns sau a dat la o parte bunurile succesorale potrivit dispoz. art. 703-712 precum si atunci când mostenitorul beneficiar a vândut imobilele  succesorale fara respectarea formalitatilor prevazute de lege potrivit art.717 C. civil, 670-671 C.p.c.

Având în vedere aceste dispozitii legale, instanta  va urma sa respinga ca neîntemeiat capatul de cerere privind obligarea pârâtilor Z.L.si Z.R. sa accepte pur si simplu fortat succesiunea  privitor la masa succesorala de pe urma defunctului Z. R.H., întrucât pârâtul nu a facut nici o dovada în sensul ca, mostenitorii ar fi ascuns cu intentie frauduloasa sau dat la o parte bunurile succesorale, precum si nerespectarea formalitatilor privind  vinderea imobilelor succesorale.

Potrivit art.275 C.p.c. pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfatisare pretentiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca  a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata.

Având în vedere ca, pârâtii au recunoscut la prima zi de înfatisare debitul în parte de 60.000 lei, nu însa si dobânzile legale, în baza dispoz. art.274 si 275 C.p.c. va obliga  pârâtii  la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Potrivit art.502 din OUG 51/2008 în situatia în care prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobândeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public.

Întrucât, reclamantul a câstigat un drept de creanta mai mare de 10 ori cuantumul ajutorului public, respectiv 60.000 lei si dobânzi legale,  instanta îl va obliga sa restituie  ajutorul public în cuantum de 2.811 lei acordat prin încheierea din data de 5.04.2011, catre stat.

Postat 30.06.2011

Domenii speta

Spete similare