Plângere art.2781 Cod Procedură Penală. Schimbarea temeiul juridic.

În raport de prevederile art. 258 ainl. 1 C.p.civ., minuta trebuie considerata adevarata hotarâre pronuntata de instanta, întrucât reflecta rezultatul deliberarii. Neconcordanta dintre minuta si dispozitiv atrage nelegalitatea hotarârii judecatoresti.

La data de 28.10.2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Olt sub nr., plângerea formulata de petenta învinuita M.C. împotriva rezolutiei Prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr. din 20.10.2010 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru infractiunea prev. de art.189 alin.2 C.p. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 1000 lei.

În motivarea plângerii petenta a facut referire la mijloacele de proba administrate în cauza – declaratiile martorilor audiati si mamei minorei persoana vatamata si solutiile anterioare dispuse în aceeasi cauza în mod succesiv de alti doi procurori din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt.

Petenta învinuita a sustinut în esenta ca mijloacele de proba administrate în cauza, analizate în ansamblu nu justifica sanctionarea sa,  ca nu a lipsit-o ilegal de libertate pe eleva C.L. care nu a fost în imposibilitate fizica de a se misca, deplasa sau actiona, iar gestul sau de a-i lega mâinile a fost pentru a împiedica un conflict în derulare, un alt conflict ce se preconiza a se derula în pauza si de a o convinge pe eleva sa-si schimbe comportamentul si atitudinea de a crea conflicte.

S-a mai aratat ca este adevarat ca fapta a fost cercetata si de o Comisie de la Inspectoratul Scolar Judetean Olt, ca s-a dispus de Consiliul profesoral o masura de sanctionare – mustrare scrisa, dar aceasta a fost doar urmarea presiunilor mass-media; pe de alta parte petenta a sustinut ca aceasta împrejurare nu ar trebui sa influenteze cercetarea efectuata în prezenta cauza penala.

Petenta a solicitat instantei ca în urma reexaminarii probelor administrate pe parcursul urmaririi penale sa se constate inexistenta faptei pentru care s-a formulat plângere penala împotriva sa si în consecinta sa se dispuna anularea solutiei Prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr.739/II/2/10.10.2010 de aplicare a sanctiunii cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 1000 lei si obligare la plata cheltuielilor judiciare catre stat întrucât aceasta solutie are ca temei doar declaratia elevei C.L. care nu a fost coroborata cu tot materialul probator.

În sustinerea plângerii formulate petenta a atasat la dosar înscrisuri în fotocopie-rezolutia nr. dispusa de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt, adresa de comunicare a acestei rezolutii, rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt dispusa în dosarul de urmarire penala nr. la data de 02.09.2010 si rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt dispusa în dosarul de urmarire penala nr.285/P/2010 la data de 24 iunie 2010.

Cauza a fost repartizata în sistem informatizat Ecris, primul termen de judecata fiind stabilit aleatoriu la data de 15.11.2010.

Dupa înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului, în vederea solutionarii plângerii petentei împotriva solutiei Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt, judecatorul caruia i-a fost repartizata cauza, din oficiu, a dispus conform art.278/1 alin.3 si 7 C.p.p. atasarea dosarului de urmarire penala în care s-a dispus rezolutia contestata; conform adresei nr. emisa de Parchetul de pe lânga Tribunalul Olt s-a comunicat instantei ca dosarul a fost înaintat la data de 29.10.2010 Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Craiova  pentru solutionare, ca organ competent, a plângerii formulate de petenta M.C. împotriva ordonantei nr..

La primul termen de judecata – 15.11.2010, instanta a pus în discutie exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Olt invocata de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt cu consecinta declinarii competentei în favoarea Judecatoriei Caracal ca instanta competenta în raport de natura infractiunii pentru care s-a dispus solutia procurorului contestata în cauza.

Analizând actele si lucrarile dosarului în raport de exceptia invocata si normele legale incidente în materie, Tribunalul a apreciat ca plângerea este întemeiata si a admis-o pentru urmatoarele considerente de fapt si de drept :

Prin rezolutia procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr. din 24 iunie 2010, în baza dispoz. art.249, art.11 pct.1 lit. b rap. la art.10 lit.b C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei M.C. pentru  infractiunea prev. de art.189 alin.2 C.p. apreciindu-se ca fapta nu este prevazuta de legea penala.

S-a aratat ca prin procesul verbal din data de 04 mai 2010 s-a dispus începerea urmaririi penale fata de numita M.C., pentru ca în ziua de 16.03.2010, în calitate de profesor – diriginte, a legat cu mâinile la spate în timpul orei de informatica, pe eleva C.L., minora în vârsta de 12 ani.

S-a retinut în esenta ca fapta învinuitei - diriginta clasei, de a lega partea vatamata cu mâinile la spate folosindu-se de un cordon, dupa ce i-a atras atentia sa fie atenta si linistita, motivat de faptul ca eleva nu era atenta la cursuri, provoca elevii, avea un comportament agresiv fata de colegi, nu este prevazuta de legea penala, ca minora a avut permanent posibilitatea sa se deplaseze, a si facut acest lucru în pauza de dupa ora de informatica, nefiind stingherita în a desfasura orice activitate

Totodata s-a mentionat ca fapta descrisa a fost cercetata de Inspectoratul Scolar al Jud. Olt, iar în raportul comisiei de cercetare s-a concluzionat ca reprezinta încalcarea normelor de comportament în relatiile cu elevii, conform art.157 alin.1 din Legea 84/1995 si art.84 alin.7 din ROFUIP, respectiv ca învinuita a manifestat o autoritate excesiva.

Au fost expuse aspectele rezultate din mijloacele de proba administrate în cauza cu referire expresa la declaratiile colegilor partii vatamate care au confirmat ca eleva C.L. are un comportament agresiv fata de colegi, ca i s-a atras atentia de catre diriginta sa fie atenta si linistita, ca  gestul dirigintei a fost „în spirit de gluma încercând sa-i demonstreze ca poate sta cuminte”, iar eleva a fost încântata de gest pentru ca astfel nu mai scria si nu ar fi sustinut testul la geografie ce urma sa aiba loc între orele 17-18.

S-a mai stabilit ca minora a avut libertate de miscare, fiind vazuta de  elevii T.B. si E.E.F., de îngrijitoarea G.I., cerând colegilor sa fie din nou legata si întinzând de buna voie mâinile, iar dupa terminarea orelor de curs, partea vatamata a plecat spre domiciliu cu martora B.D., colega sa, care a precizat ca numita C.L. nu era afectata de cele întâmplate si a cumparat o acadea „facându-se pe la mâini si pe la gura de albastru”, mintind pe mama sa ca era lovita.

S-a facut referire în motivarea rezolutiei si la declaratiile altor martori  - P.M.-învatatoarea din cls. a-IV-a a partii vatamate, profesorii R.D., O.J., M.C., B.F. retinându-se ca toti au  declarat ca eleva C.L. este un copil ce deranjeaza copii la orele de curs, paraseste banca fara voie, întârzie la ore si uneori absenteaza nemotivat.

S-au expus si aspectele mentionate de profesorul psiholog N.G. referitor la minora persoana vatamata  si  punctul de vedere al conducerii scolii cu privire la capacitatea profesionala si atitudinea socio-morala a învinuitei M.C..

Împotriva acestei rezolutii a formulat plângere petenta G.M., mama elevei C.L., plângere admisa prin ordonanta Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr. prin care s-a dispus infirmarea solutiei si redeschiderea urmaririi penale si completarea cercetarilor.

Dupa completarea cercetarilor, prin rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr., în baza art.11 pct.1 lit.b si art.10 lit.d C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei M.C. pentru savârsirea infractiunii prev.  de art.189 alin.2 C.p. apreciindu-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Sub aspectul situatiei de fapt s-a retinut ca învinuita M.C. este profesor la Scoala si diriginta la clasa din care a facut parte si numita C.L., unde în ziua de 16.04.2010 a avut o ora de educatie tehnologica si una de informatica, iar spre sfârsitul celei de-a doua ore, în jurul orei 13,45, eleva C.L. a încercat sa se învoiasca la diriginta pentru ora 16,00. Au intervenit în discutii ceilalti elevi din clasa care au informat-o pe diriginta ca L. asa obisnuieste vinerea sa se învoiasca la ultimele ore, ca în acea zi au test la geografie si probabil nu a învatat si de aceea vrea sa plece. În aceste împrejurari eleva C.L. a început sa loveasca baietii desi învinuita i-a solicitat sa tina mâinile la spate;  pentru ca nu a reusit sa o linisteasca, învinuita M.C. a legat-o cu un cordon de la geaca unei fete cu mâinile la spate, spunându-i ca „poate asa va trece o pauza fara sa loveasca baietii”. Dupa terminarea orei de informatica a urmat pauza de 10 minute în timpul careia elevii au mers în clasa lor situata la parter, urmati de învinuita, care întrebând-o pe L. daca asa mai poate sa loveasca baietii, aceasta i-a spus ca poate sa-i loveasca cu picioarele si chiar în prezenta dirigintei, profitând de o clipa de neatentie, l-a lovit pe A.E.. A urmat ora de engleza la începutul careia, dupa ce a primit explicatii asupra celor întâmplate, profesoara M.C. le-a cerut copiilor sa o dezlege, lucru care s-a si întâmplat, ora decurgând normal, fara ca eleva sa fie împiedicata sa-si desfasoare activitatile scolare.

La sfârsitul acestei ore, eleva C.L. le-a cerut colegilor sa o lege din nou (aspect apreciat de procuror ca dovedind ca gestul nu o deranja si devenise o joaca) si la insistentele acesteia a fost legata, în pauza, de elevul V.M.. A mers la baie cu colega ei O.G. care a dezlegat-o si apoi la cererea ei iar a legat-o la mâini, iar în cele din urma, vazând-o femeile de serviciu, au dezlegat-o si asa a ramas pâna la sfârsitul orelor. Ajungând acasa C.L. i-a relatat mamei cele întâmplate, care, telefonic, i-a cerut explicatii învinuitei, dupa care, nemultumita de atitudinea acesteia, a sesizat organele de cercetare penala, conducerea scolii, a Inspectoratului Scolar si Directia pentru Protectia Copilului.

În ceea ce priveste cercetarile efectuate în cauza s-a retinut ca în cadrul cercetarii administrative au fost audiati colegii minorei: D.B., B.R., O.G., C.G. si B.D., care au descris-o ca având un comportament agresiv fata de baieti, ca fiind elev care deranja orele, iar  fata de incident parerile lor au fost unanime ca gestul dirigintei a fost în spirit de gluma, pentru a-i demonstra fetei ca poate sa stea cu mâinile la spate, respectiv ca gestul nu a deranjat-o pe L., care, dimpotriva, era încântata ca nu va mai da testul la geografie si de aceea a insistat sa fie legata ulterior la mâini de copii.

S-au analizat si celelalte mijloace de proba administrate în cauza, fiind expuse, în esenta, aspectele rezultate astfel: din declaratia colegei B.D. împreuna cu care s-a deplasat spre casa – ca  L. nu era afectata de cele întâmplate si chiar a afirmat ca doamna diriginta a vrut sa-i arate ca poate sa stea fara sa dea din mâini; cadrele didactice audiate au declarat ca eleva C.L. este un copil care deranjeaza orele de curs, paraseste banca fara sa ceara voie, întârzie la ore si uneori absenteaza nemotivat; profesorul psiholog al scolii, N.G.M. a întocmit un raport psiholog din care rezulta sa eleva a solicitat sedinte de consiliere din proprie initiativa, motivul fiind cresterea tolerantei fata de colegi, respectiv ca eleva parea sa nu fie bine integrata si adaptata, lucru care genereaza conflicte interpersonale si izolare de colectiv.

S-a concluzionat ca din situatia de fapt expusa nu rezulta ca în cauza ar fi întrunite elementele constitutive ale  infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, atât sub aspectul laturii obiective cât si al cele subiective.

S-a prezentat elementul material al laturii obiective al infractiunii de lipsire de libertate si s-a retinut în cauza de fata ca partea vatamata C.L. a avut posibilitatea sa se deplaseze în pauza de dupa ora de informatica, a si facut acest lucru, nefiind pusa în imposibilitatea sa actioneze în conformitate cu vointa sa, ca nu a fost împiedicata sa scrie prin legarea mâinilor la spate deoarece în situatia aceasta s-a aflat doar pe durata pauzei de 10 min. dintre orele de informatica si limba engleza. S-a apreciat ca faptul ca ulterior a mai cerut sa fie legata de copii denota ca gestul nu a deranjat-o si îl vedea ca o posibila scuza de a sustrage de la activitatile scolare, asa cum au afirmat colegii.

În cea ce priveste latura subiectiva, s-a retinut ca gestul profesoarei nu a fost efectuat cu scopul de a o lipsi pe eleva de libertate, ci  de a o determina sa-si schimbe atitudinea fata de colegi.

Si împotriva acestei rezolutii a formulat plângere G.M., plângere solutionata de Prim-procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt care prin rezolutia nr. din data de 20 octombrie 2010 (contestata în prezenta cauza).

Prin aceasta rezolutie în baza dispoz. art.275-278C.p.p. s-a dispus:

1.Admiterea plângerii formulate de petenta G.M..

2. Infirmarea solutiei din dosarul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr.;

3. În baza art.11 pct. 1 lit. b, art.10 lit. b/1 C.p.p., art. 10 lit. c si art.10 lit. d C.p.p., art. 91 C.p. scoaterea de sub urmarire penala a învinuitei M.C. pentru comiterea infractiunii de lipsire de libertate în  mod ilegal prev. de art.189 alin.2 C.p. si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.

În cuprinsul acestei rezolutii s-au expus solutiile dispuse anterior în cauza si situatia de fapt retinuta din probele administrate în sensul ca învinuita, profesoara în cadrul Scolii, în ziua de 16.04.2010 a avut 2 ore de educatie tehnologica si informatica la clasa a V-a, clasa la care este si diriginta, iar în timpul orei, eleva C.L., în vârsta de 12 ani, a lovit cu palma 2 colegi de clasa fiind observata de profesoara M.C..

Aceasta pentru a o pedepsi pe eleva i-a legat mâinile la spate cu un cordon, eleva mergând astfel si la toaleta si ramânând legata pe timpul pauzei. În timpul orei de engleza profesoara M.C. observând ca minora este legata a întrebat care este motivul, iar dupa ce a aflat, le-a cerut colegilor acesteia sa o dezlege.

S-a apreciat ca fapta savârsita de învinuita M.C. nu poate fi justificata de atitudinea elevei C.L. în timpul orei de curs întrucât pentru pedepsirea acesteia învinuita ar fi avut la dispozitie alte sanctiuni prevazute în regulamentele scolare.

S-a retinut ca este evident ca pentru o perioada, chiar daca redusa ca durata, minora a fost lipsita de libertate, prin legarea mâinilor la spate fiind împiedicata sa scrie si a fost expusa batjocurii colegilor.

S-a mai aratat ca de altfel si comisia care a cercetat abaterea disciplinara comisa de profesoara M.C. a apreciat ca aceasta a dovedit o autoritate excesiva si Consiliul profesoral a decis sanctionarea cu „mustrare scrisa”.

S-a concluzionat ca prin fapta comisa învinuita M.C. a lipsit-o de libertate în mod ilegal pe eleva C.L., dar având în vedere conditiile concrete în care a fost savârsita fapta, caracterizarea învinuitei - apreciata de conducerea scolii unde îsi desfasoara activitatea, având o vechime în învatamânt de peste 30 de ani, s-a retinut ca fapta nu întruneste gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii corespunde periculozitatii sociale reduse a faptei si atingerii minime aduse valorilor sociale ocrotite de lege prin incriminare.

Potrivit dispozitiilor art.278/1 alin.1 C.p.p împotriva rezolutiilor sau ordonantelor  procurorului de netrimitere în judecata  pot face plângere persoana vatamata precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate, în termen de 20 de zile, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni potrivit legii competenta sa judece cauza în prima instanta.

În raport de infractiunea pentru care s-a dispus solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ împotriva careia petenta învinuita a formulat plângerea de fata, competenta de judecare în prima instanta pe fond revine judecatoriei, instanta cu competenta generala conform dispozitiilor art.25 C.p.p - ,,judecatoria judeca în prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante".

Având în vedere si dispozitiile procesual penale mentionate anterior – art.278/1 alin.1 C.p.p. rezulta ca aceeasi instanta - judecatoria este competenta sa solutioneze si plângerea împotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ dispusa pentru infractiunea cercetata în cauza – lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. 2 C.p, nefiind incidenta nici o dispozitie speciala care sa reglementeze o exceptie referitoare la competenta unei alte instante decât aceea în favoarea careia normele de procedura au instituit competenta generala.

Infractiunea mentionata nu este prevazuta printre cele enumerate expres de art.27 alin.1 C.p.p. ca fiind de competenta judecarii în prima instanta la Tribunal.

Pentru aceste considerente, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Olt invocata de procurorul din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt la termenul din data de 15.11.2010 si în baza art.42 Cod de procedura penala cu referire la art.39 alin.1 si 3, art.278/1 alin.1 si art.25 Cod de procedura penala, si  s-a declinat competenta solutionarii cauzei penale având ca obiect plângerea formulata de petenta învinuita M.C. împotriva rezolutiei Prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt nr. de scoatere de sub urmarire penala pentru infractiunea prev. de art.189 alin. 2 C.p. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ – amenda, în favoarea Judecatoriei Caracal.

 Cauza a fost  înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr.6553/207/2010.

Examinând actele si lucrarile prezentei cauze, instanta constata situatia de fapt:

La data de 4 mai 2010 s-a dispus începerea urmaririi penale, fata de învinuita M.C., sub aspectul savârsirii infractiunii de lipsire de libertate prev. si ped. de art.189 C. penal,  deoarece se afirma ca  în ziua de 16.03.2010, în calitate de  profesor –, a legat cu mâinile la spate în cursul orei de informativa pe eleva C.L..

În cursul cercetarilor s-a stabilit ca, la data mentionata mai sus, intimata desfasura ora de curs informatica, chiar la clasa unde este  diriginta si din care face parte si partea vatamata minora C. L.

Se retine ca, întrucât minora eleva nu era atenta la cursuri, provoca elevii, intimata – diriginta clasei a pus-o cu mâinile la spate, peste care i-a înfasurat un cordon de la un pardesiu, totul fiind sub forma unei glume, aspect confirmat de martorii audiati în cauza,  rezultând chiar si din comportamentul ulterior a acestui moment ce a fost manifestat de catre eleva care în pauzele urmatoare a solicitat din nou sa fie legata si dezlegata la mâini.

Acest incident, a retinut instanta ca s-a desfasurat la sfârsitul  orei de informatica, iar minora parte vatamata a ramas legata pe timpul pauzei  la mâini pâna la începutul orei de engleza când a fost dezlegata de profesoara M.C.. Este relevant aspectul ca,  în toata aceasta perioada de timp eleva a avut posibilitatea dezlegarii mâinilor de la spate însa nu a uzitat de aceasta si nici nu a rugat vreun alt coleg, întrucât toata fapta a luat aspectul formal al unei glume, de asemenea, partea vatamata nefiind lovita, agresata  sau jignita de colegi.

Din ansamblul probator administrat în cauza, rezulta  ca aceasta fapta a fost sesizata de catre mama minorei G.M., organelor  abilitate, respectiv Inspectoratul Scolar al Jud. Olt, Politiei mun. Caracal,  Autoritatii pentru Protectia Copilului, etc. astfel ca, au fost demarate cercetari, iar din raportul  Comisiei de cercetare a ISJ Olt se concluzioneaza ca, fapta  petentei învinuite reprezinta o  încalcare a normelor de comportament în relatiile cu elevii, conform art.157 alin.2 din Legea 84/1995 (Legea învatamântului) si art.84 alin.7  din  ROFUIP, dovedind o autoritate excesiva.

De asemenea,  materialul probator administrat în cauza, a denotat faptul ca,  minora parte vatamata  a fost „încântata” de gest, s-a prevalat de acest aspect pentru a se sustrage  de la faptul  de a mai sustine testul la geografie ce urma sa aiba loc între orele 17,00-18,000 în aceeasi zi si ceea ce este important, consta în  aspectul ca minora a avut libertate de miscare, mergând în pauza la toaleta unde a fost dezlegata, însa ulterior a cerut colegilor sa fie din nou legata intinzând de buna voie mâinile în acest sens.

Colegii de clasa ai minorei, elevii (T.B. si E.B.) precum si altii au declarat de asemenea faptul ca, minora a avut libertate de miscare, iar în timpul orei de biologie (ulterioara orei de informatica), a cerut voie sa mearga sa ia un nurofen de acasa , deoarece o durea capul, însa minora s-a oprit la leaganele din spatele scolii.,  la leaganele unde a fost observata la joaca.

De asemenea, colega de banca a minorei numita B.D. a precizat faptul ca, sfârsitul orelor de curs minora era fericita, nu era afectata de cele întâmplate, a cumparat chiar o acadea de culoare albastra cu care s-a mânjit pe mâini si  la gura, spunând ca va afirma acasa în fata mamei sale ca a fost lovita.

Aceleasi aspecte  de devianta juvenila comportamentala în ceea ce o priveste pe minora, rezulta si din depozitiile cadrelor didactice începând cu învatatorul minorei si ceilalti profesori ai acesteia, din care rezulta un comportament vulcanic al copilului ce deranjeaza pe ceilalti colegi de la organele de curs, paraseste banca nemotivat si fara a-si cere voie, întârzie de la ore si uneori absenteaza nemotivat, aspecte ce denota ca din punct de vedere educational, comportamentul minorei impunea aplicarea unor masuri formativ corijibile, însa în  concordanta cu dispoz. legale din sfera  normelor de comportament ale pedagogului în relatia cu elevul.

Raportat la întreg materialul probator administrat în cauza, instanta apreciaza ca fapta la care a recurs numita M.C., atât din punct de vedere obiectiv al actelor materiale desfasurate de aceasta cât si subiectiv – ceea ce a gândit în plan intelectiv, nu  caracterizeaza  latura obiectiva si subiectiva, a infractiunii de lipsire de libertate prev. si ped. de art.189 C.p.

Asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati în cauza, relevanta fiind si atitudinea profesorului psiholog care a întocmit un referat psihologic asupra comportamentului copilului, rezulta faptul ca, minora a avut posibilitatea de a se deplasa si comunica, iar interventia petentei de a-i lega acesteia mâinile cu un cordon pentru o durata scurta de timp, nu a pus-o în imposibilitatea de a se deplasa, comunica etc.

Pe de alta parte, masura luata de petenta nu a produs grave consecinte în dezvoltarea fizica si psihica a minorei, dezvoltare privita sub ambele aspecte, nefiind prejudiciata grav , asa cum cere latura obiectiva a infractiunii de rele tratamente aplicate minorului – art.306 C.p.

Astfel,  în ceea ce priveste parintii sau cei asimilati lor, în speta, având în vedere calitatea de profesor-diriginte  al petentei, în practica judiciara este cunoscut ca acestia pot lua masuri de restrângere a libertatii copiilor minori,  si asa cum s-a mentionat mai sus numai când aceste masuri au un caracter excesiv, fapta constituie infractiunea de rele tratamente aplicate minorului.

De asemenea, lipsirea de libertate a unei persoane, implica o desfasurare în timp si trebuie sa dureze atât , încât sa rezulte ca persoana a fost efectiv împiedicata de a se deplasa si actiona în conf. cu vointa sa, ceea ce nu a rezultat din  probele administrate în cauza.

Fapta petentei este o masura nepedagogica, motiv pentru care aceasta a fost  sanctionata disciplinar cu mustrare scrisa, fiind considerata o încalcare a normelor de comportament în relatiile cu elevii conf. art.157 alin.1 din Legea 84/1995 si art.84 alin.7 din  ROFUIP, nefiind o fapta de natura penala, pentru ca,  petenta în calitatea sa de profesor cu o vechime de peste 34 ani nu  trebuia

sa recurga la o asemenea masura, având alternativa unei masuri pedagogice cu caracter formativ – educational de  reeducare a minorei.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, aceasta infractiune se savârseste numai cu intentie directa sau indirecta, ceea ce  petenta învinuita M.C. nu a intentionat nici un moment s-o lipseasca de libertate în mod ilegal, pe minora.

Din cele mentionate mai sus, instanta apreciaza ca,  fapta petentei M.C. nu este prevazuta de legea penala,  considerent pentru care se va admite plângerea formulata de aceasta, se va  desfiinta rezolutia nr. a Parchetului de pe lânga Tribunalul Olt data in dosarul nr. si respectiv ordonanta nr. a Parchetului  de pe langa Curtea de Apel Craiova.

Modifica temeiul juridic al scoaterii de sub urmarire penala a învinuitei M.C. din art. 10 lit b/1 rap. la art. 11 pct.1 lit b. c.p.p ,  art. 10 lit c rap.  la art. 249/1 c.p.p. si art. 249 c.p.p., in art. 10 lit b c.p.p. rap. la art. 11 pct.1 lit b rap. la art. 249 c.p.p.

Inlatura aplicarea art. 91 lit c cod penal, privind aplicarea sanctiunii amenzii administrative in cuantum de 1000 lei.

La luarea acestei decizii, se vor avea în vedere dispoz. art.278/1 alin.8 C.p.p. cât si decizia nr.44/2008 a ICCJ sectiile unite,  în baza careia instanta poate dispune schimbarea temeiului de drept a solutiei dispusa prin rezolutie sau ordonanta de catre procuror.

 Cum, plângerea petentei a fost admisa, urmeaza a fi respins capatul de cerere privind obligarea acesteia la cheltuieli judiciare în favoarea intimatei, ca neîntemeiat.

Postat 31.03.2011

Domenii speta

Spete similare