Fond funciar – repunere în termen

Sentinţă civilă 442 din 17.06.2013


SENTINŢA CIVILĂ NR. 442/17.06.2013 (fond funciar – repunere în termen)

Pe rol pronunţarea cauzei civile având ca obiect „fond funciar-repunere în termen + plângere Legea 18/1991”, acţiune formulată de reclamanţii X (continuată de X), X (continuată de X), X, împotriva pârâtelor X.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de X fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de X şi apoi pentru astăzi X.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.X reclamanţii: X, cetăţean israelian de origine română, cu domiciliul X, identificată cu paşaport seria X eliberat de autorităţile X la data de X, prin procurator X, domiciliat în X, (în baza procurii autentificate sub nr. X), care are vocaţie succesorală faţă de dna. X, noră a dlui. Profesor X, care a deţinut imobilul la care face referire mai sus; X, domiciliată în X; X, domiciliată în X; X domiciliată în mun. X; X, domiciliată în mun X  şi X, cetăţean american de origine română, născut la data de X,  cu domiciliul declarat în X, posesor al paşaportului seria X eliberat de autorităţile americane la data de X, valabilă până la data de X, moştenitori ai dlui. X- decedat, toţi cu domiciliul procedural ales, în temeiul art. 93 C. proc.civ., la sediul Cabinetului de avocat X, din X, în contradictoriu cu pârâtele X, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:

1.Repunerea în termenul de depunere a contestaţiei prevăzută de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar al României, în temeiul art. 103 C.proc.civ., având în vedere că au fost în imposibilitate să formuleze în termen contestaţie la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire pentru suprafaţa de 262,4962 ha situată în Com. X.

Prezenta cerere de repunere în termen o solicită faţă de Hotărârea privind respingerea contestaţiei dnei. X  formulată împotriva HCL nr. 46/06.09.2007 emisă în data de X de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Judeţul X;

2.Ca urmare a repunerii în termenul de contestare a hotărârii,  solicită  admiterea contestaţiei, în sensul de a anula hotărârea şi de a obliga pârâtele la emiterea unei dispoziţii de restituire pe numele reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 262,4962 ha situată în comuna X.

3.Repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru imobilele şi mobilele aflate pe Moşia X eventual pentru repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, în situaţia în care nu mai există imobilele expropriate abuziv la data formulării cererii, respectiv să se dispună acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile şi mobile identificate în documentele obţinute de reclamanţi de la Arhivele Naţionale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât şi bunurile mobile. Arată că se face referire la Conacul Moşiei X la care se adaugă anexele identificate în schiţele anexate, cât şi bunurile mobile detaliate pe categorii în anexele la documentele de expropriere, Formularul de inventariere şi evaluare a patrimoniului întocmit cu ocazia exproprierii conform Decretului de expropriere nr. 83/1949.

Se arată că cererea de repunere în termen pentru depunerea contestaţiei la Hotărârea de respingere este întemeiată pe art. 103 C.proc.civ. care arată că neîndeplinirea unui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea,  afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost în imposibilitate de a formula în termenul legal actul respectiv. În speţă supusă analizei este vorba de imposibilitatea în care s-au aflat moştenitorii de a depune o contestaţie la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire formulată de dna. X, care a petiţionat în calitatea sa de moştenitor unic al lui X. Astfel, prin cererea depusă de către autoarea lor, X, au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii faţă de terenul a cărei restituire se solicită şi, pe cale de consecinţă, au calitate procesuală activă de a solicita anularea hotărârii contestate prin care li se refuză restituirea şi, pe cale de consecinţă, obligarea la emiterea unei Dispoziţii de restituire de către Comisia Judeţeană la propunerea Comisiei Locale, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 coroborat cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 5 lit. a) şi b) din Regulamentul din 04.08.2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Arată că imposibilitatea de depunere a contestaţiei în termenul legal, are la bază lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.

Cererea de repunere în termen pentru depunerea cererii de reconstituire o întemeiază tot pe dispoziţiile art. 103 C.proc.civ., având în vedere că în mod cu totul întâmplător au aflat de inventarul bunurilor imobile şi mobile aflate pe Moşia X, informaţii pe care le-au obţinut de la Arhivele Naţionale la data de X aşa cum reiese din documentele recepţionate de la instituţia mai sus rubricată.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată pe legea de reparaţie, în calitatea lor de moştenitori acceptanţi ai moştenirii, faţă de bunurile expropriate silit de către regimul comunist.

În fapt, arată că la data de X,  X a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 262,4962 ha situată în com. X la Comisia Locală Comunală X pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Cererea a fost respinsă prin Hotărârea nr. X motivat de faptul că actele depuse în susţinerea cererii nu sunt din perioada de referinţă a legii, după anul 1945.

La aceasta Hotărâre s-a formulat contestaţie către Comisia Judeţeană, în termen legal, şi s-a solicitat anularea actului şi obligarea la emiterea unei dispoziţii de reconstituire a terenului.

Prin Hotărârea nr. X s-a respins contestaţia pe acelaşi motiv, în sensul că actele depuse la dosarul de reconstituire în susţinerea cererii sunt din perioada 1921-1931, şi nu din perioada de referinţă a legii de reparaţie.

Faţă de această motivare, moştenitorii, neavând la dispoziţie documente prin care să ateste faptul că dreptul de proprietate dobândit de autorul lor în perioada 1921- 1931, nu a fost înstrăinat înainte de 1945 şi, mai mult decât atât, a fost expropriat silit în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu au formulat contestaţie la hotărârile emise de pârâte, ceea ce ar fi reprezentat dovedirea dreptului lor de a cere reconstituirea dreptului de proprietate.

Arată că la data de X au fost formulate două cereri către Arhivele Naţionale, prin care s-au solicitat:  Decretul 187/1945 şi Decretul nr. 83/1949 privind exproprierea Moşiei X din localitatea X, cereri care au fost înregistrate sub nr. 1251BC şi sub nr. 1254BC. La data de X s-a primit Decretul de expropriere a Moşiei X de la 50 ha inclusiv până la suprafaţa care se solicită la reconstituire aşa cum reiese din factura de achitare a contravalorii documentelor de ridicat. La data de X s-a primit Decretul de expropriere nr. 83/1949 al Moşiei X prin care se expropriau cele 50 ha, conacul şi restul de bunuri deţinute de dl. X.

Arată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului mai sus menţionat şi-au  întemeiat-o pe legea de reparaţie care conferă dreptul moştenitorilor de a solicita retrocedarea terenurilor preluate abuziv în perioada 1945 - 1989 de către stat şi că existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul defunctului lor autor lor o dovedesc cu Decretele de expropriere pe care le-au obţinut de la Arhivele Naţionale indicate mai sus.

În drept: art. 103 C.proc.civ., art. 2 coroborat cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, art. 5 lit. a) şi b) din Regulamentul din 04.08.2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Hotărârea nr. 890/04.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Arată că se depun anexat documentele care justifică atât calitatea de moştenitori ai autorului X, cât şi existenţa în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate asupra terenului solicitat: certificat de moarte X; certificat de naştere şi deces X; certificat de căsătorie X; certificat naştere şi deces X; sentinţa nr. X, pronunţată de Judecătoria X în dosarul nr. X; decizia nr. X, pronunţată de Tribunalul X  în dosarul nr. X; certificat naştere X; certificat de căsătorie şi deces privind pe X; certificat de naştere şi de căsătorie X  (prin căsătorie - X); paşaport X; CI şi procură X; certificat de naştere şi deces X; certificat de naştere şi CI X; certificat de naştere şi deces X; certificat de naştere X; certificat de căsătorie şi CI X; certificat de naştere X; certificat de căsătorie şi CI X; certificat de naştere X; declaraţie notarială cu privire la numele purtat de X; adresă înaintare X (adoptată X); certificat de adopţie X; certificat de căsătorie X (prin căsătorie X) şi de deces X; certificat naştere şi căsătorie X (prin naştere X); contract de cesiune încheiat între X şi X;  CI X; declaraţiile autentificate sub nr. X, nr. X, nr. X, nr. X, nr. X la BNPA X şi X; cererea nr. X – Decret 187/1945; înştiinţare de plată din X; chitanţa eliberare acte nr. X; copie extras din tabelul de proprietăţi de la 50 ha inclusiv, în sus din Ilfov; adresa de înaintare a extrasului din tabelul de proprietăţi de 50 ha inclusiv, în sus din Ilfov; cererea nr. X înaintată către Arhivele Naţionale pentru decretul nr. 83/1949; înştiinţare de plată şi chitanţa plata 180 lei; formular de inventariere a patrimoniului; formular pentru evaluarea şi inventarierea patrimoniului; proces verbal de predare primire a bunurilor mobile şi imobile, proprietate a lui Xconform Decretului 83/1949; copie extras din Tabelul de moşii expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…;  copie extras din Tabelul de inventar viu şi mort expropriat în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…;  adresa de înaintare a extrasului certificat din Tabelul de inventar viu şi mort expropriat în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949…unde figurează X;  extras certificat din Tabel cu moşiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949; extras certificat din Tabel cu moşiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187/02.03.1949 unde figurează X din com. X; copie certificată de pe procesul-verbal din 1949 de predare-primire a bunurilor imobile şi mobile foste proprietatea prof. X însoţit de o copie de pe formularul de inventariere şi evaluare a patrimoniului; Hotărârea nr. X, Hotărârea nr. X; procura specială dată de reclamanta X lui X, autentificată sub nr. X.

La data de X  pârâta X de fond funciar a comunicat documentele privitoare la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma autorului X.

La data de X, X de fond funciar a comunicat faptul că de pe urma defunctului X au fost depuse cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată. În anul 2005, în baza Legii nr. 247/2005 a fost depusă cerere de către dna. X pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa de 262,4962 ha de la autor X – crere respinsă prin HCL nr. 46/2007 întrucât actele doveditoare nu erau din perioada de referinţă a legii.

În şedinţa publică din data de 10.10.2012 reclamanţii au formulat cerere precizatoare prin care au arătat că doresc să precizeze cererea în sensul de a se reformula capetele de cerere şi respectiv de a se prezenta argumentele în susţinerea acţiunii.

Astfel, arată că prin cererea de chemare în judecată solicită:

1.Repunerea în termenul de depunere a plângerii prevăzută de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar al României în temeiul art.103 Cod de Procedură Civilă având în vedere că nu s-a procedat nici în faţa Comisiei Locale şi nici în faţa Comisiei Judeţene la o cercetare în fond a cererii formulate de autoarea lor, fapt care echivalează cu nesoluţionarea cererii pe cale administrativă soluţia dată de Comisia Judeţeană nu are o motivare proprie întemeiată pe o analiză a documentelor depuse la dosarul de reconstituire şi în final pe o verificare a activităţi de control pe care Comisia Judeţeană era ţinută să o realizeze faţă de activitatea Comisiei Locale. Mai arată au fost în imposibilitate să formuleze în termen plângere la hotărârea de respingere a cererii de reconstituire pentru suprafaţa de 262,4962 ha situată în Corn. X şi că prezenta cerere de repunere în termen o solicită faţă de Hotărârea privind respingerea contestaţiei dnei Popescu Minerva formulată împotriva HCL nr. X emisă în data de X de către Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Călăraşi. Solicită a se  avea în vedere în soluţionarea cererii toate susţinerile din prezentul document.

2.Ca urmare a admiterii primului capăt de cerere în sensul repunerii în termenul de contestare a hotărârii  solicită admiterea plângerii în sensul de a anula hotărârea şi de a obliga pârâtele să cerceteze în fond cererea de reconstituire şi să emită o dispoziţie de restituire pe numele reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 262,4962 ha situată în comuna X, având în vedere că sunt moştenitori acceptanţi ai succesiunii dnei. X şi că autoare lor este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului care face obiectul prezentul dosar.

3.Repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru bunuri imobilele şi mobilele aflate pe Moşia X în sensul de a obliga Comisia Locală şi Comisia Judeţeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere şi de a emite o dispoziţie de restituire.

4.În subsidiar, dacă nu mai există imobilele şi mobilele la data formulării cererii solicită repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, respectiv să se dispune obligarea Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene la cercetarea pe fond a cererii de reconstituire şi obligarea acesteia la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri pentru bunurile imobile şi mobile identificate în documentele obţinute de reclamanţi de la Arhivele Naţionale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât şi bunurile mobile. Fac referire în concret la Conacul Moşiei X la care se adaugă anexele identificate în schiţele anexate, cât şi bunurile mobile detaliate pe categorii în anexele la documentele de expropriere, Formularul de inventariere şi evaluare a patrimoniului întocmit cu ocazia exproprierii conform Decretului de expropriere nr. 83/1949.

Consideră întemeiată cererea de repunere în termen pentru depunerea contestaţiei la Hotărârea de respingere pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege, Comisia Judeţeană nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 9 alin. 4 si 5 din Legea nr. 18/1991 în sensul ca nu s-a verificat în mod riguros documentele depuse de părţi, Comisia s-a rezumat doar la a preluat concluziile Comisiei Locale, deşi avea obligaţia ca şi organ ierarhic superior, de control, să verifice activitatea comisiei, să extindă cercetările comisiei şi să dispună ea însăşi demersuri de constituire de probe sau sa oblige pe petenţii să aducă mai multe probe indicând cu aceasta ocazie ce anume documente sau demersuri sunt necesare pentru lămurirea situaţiei care a avut loc la momentul exproprierii.

Referitor la menţiunea că autoarea lor, X, nu avea vocaţie succesorală şi nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii,  atrag atenţia asupra faptului că nu au fost solicitate sau administrate probe cu privire la aceasta situaţie, în conformitate cu art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, Comisia Judeţeană limitându-se a prelua concluziile Comisiei Locale, care de fapt nu a intrat pe fondul cercetării, respingând fără să analizeze cererea de retrocedare. Prin lipsa de implicare în actul de control Comisia Judeţeană nu a cercetat în fond cererea de reconstituire şi prin urmare a încălcat principiul proprietăţii consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia CEDO, nimeni neputând fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică şi cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, fapt care nu a fost cercetat în faza administrativă de soluţionare a cererii, ceea ce echivalează cu o lipsirea de efecte juridice a legii reparatorii.

Motivul pe care l-a dat Comisia Judeţeană în respingerea cererii de reconstituire a fost„că este de acord cu propunerea Comisiei Locale cu precizarea că dna.X nu are vocaţie succesorala”, fără să indice care sunt motivele care au  format convingerea Comisiei Judeţeană de a respinge contestaţia. Preluare motivelor însuşite de Comisia Locala, nu constituie o verificare a activităţii acesteia de către Comisia Judeţeană, care nu a avut loc nici chiar în urma plângerii pe care au formulat-o la Comisia Judeţeană faţă de hotărârea Comisiei Locale. Comisia Judeţeană nu a înţeles să procedeze la o cercetare pe fond a documentelor şi nici să extindă probatoriul pentru a verifica temeinicia cererii de reconstituire. A încălcat astfel dispoziţiile art. 6 lit. c din Legea nr. 18/1991.

Mai arată că, în concret Comisia Judeţeană nu a soluţionat pe fond cererea lor pe cale administrativă astfel se impune repunerea lor în termenul de formulare a plângerii, având în vedere lipsa de interes a instituţiilor publice chemate să aplice legea, cu privire la soluţionarea cererii de reconstituire.

Mai arată că, nici Comisia Locală şi nici Comisia Judeţeană, aşa cum reiese din dosarul de reconstituire nu au dat dovadă de rol activ în soluţionarea cererii formulată de către autoarea X, în sensul că nu au solicitat documente care să ateste dreptul lor de a cere reconstituirea aşa cum reiese din documente din dosarul care s-a constituit ca urmare a depunerii cererii. Prin urmare nu a analizat pe fond cererea lor, neanalizând situaţia de fapt, ceea ce echivalează cu lipsirea de o soluţie administrativă efectiva şi de asemenea de o soluţionare efectiva a situaţiei de fapt.

Arată că singurul document care s-a solicitat de la Comisie a fost un titlu de proprietate emis de o altă Comisie Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată la aproximativ 1 an şi 2 luni de la data depunerii cererii de reconstituire, cererea lor rămânând practic în nelucrare toată această perioadă: Concret, de la depunerea cererii, X aşa cum a fost înregistrată sub nr. 272 la Comisia Locala Valea Argovei şi până la data emiterii unei singure solicitări din partea Comisiei Locale emisă sub nr. X prin care le solicita documentul mai sus precizat, adică un document care nu ajută comisia în cercetarea pe fond a cererii în mod riguros, aşa cum prevede legea.

Mai arată că se impune cu atât mai mult repunerea în termenul de formulare a plângerii, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 103 Cod de Procedură Civilă care arată că neîndeplinirea unui act procedural în termenul prevăzut de lege atrage decăderea afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost în imposibilitate de a formula în termenul legal actul respectiv, având în vedere toate argumentele de mai sus în sensul că nu a existat o soluţionare pe fondul cererii în faza administrativă şi pentru a nu vătăma interesele petenţilor de lipsa de rol activ al Comisiilor Locale şi Judeţene, urmează să se dispună obligarea acestora la cercetarea în fond a petiţiei. Mai mult decât cele mai sus indicate, imposibilitatea de depunere a contestaţiei în termenul egal, are la bază şi lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06martie1945-22decembrie 1989.

Referitor la cererea de repunere în termen pentru depunerea cererii de reconstituire cu privire la bunurile imobile, construcţii şi mobile o întemeiază pe dispoziţiile art. 103 Cod de procedură Civilă având în vedere că în mod cu totul întâmplător au aflat de inventarul bunurilor imobile şi mobile aflate pe Moşia Profira aşa cum au indicat în cererea de chemare în judecată. Informaţii pe care le-am obţinut de la Arhivele Naţionale la data de 06.07.2012 aşa cum reiese din documentele recepţionate de la instituţia mai sus rubricată.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este întemeiată pe legea de reparaţie în calitatea lor de moştenitori acceptanţi ai moştenirii, faţă de bunurile expropriate silit de către regimul comunist.

La data de X, pentru termenul din X, pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Călăraşi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi menţinerea ca legală şi temeinică a HCJ Călăraşi nr. X.

În motivarea întâmpinării arată că nu se poate admite cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, atâta vreme cât reclamanţii au mai formulat anterior cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 50 ha teren, pentru care a fost emis titlul de proprietate nr. X şi au cunoscut  sancţiunea decăderii din termen pentru neformularea unei cereri. După mai bine de 20 de ani de la apariţia legilor fondului funciar nu se mai poate admite nicio cerere de repunere în termen, motivată de necunoaşterea unei circumstanţe, indiferent care ar fi ea. Cu acta sau fără acte cererea de reconstituire trebuia formulată în termenele prevăzute de aceste legi.

Arată că înscrisul „Tabel de moşiile expropriate în baza Decretului nr. 83 din Legea nr. 187 din 2 Martie 1949, al Înaltului Prezidiu, din cuprinsul judeţului Ilfov” unde figurează înscris autorul X cu 50 ha în comuna Siliştea şi o serie de acte civile nu pot fi avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 262,4962 ha, deoarece, pe de o parte, de pe urma autorului X a fost reconstituită întreaga suprafaţă de teren prevăzută de lege, respectiv 50 ha pe raza oraşului X iar pe de altă parte, reclamanţii nu fac dovada calităţii de moştenitori faţă de autorul X, deţinătorul terenului solicitat.

Arată că potrivit art. 3 alin.2 din Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoane fizice prevăzute la art. 9 alin.1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea aducă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, ori în cauza de faţă dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 50 ha prevăzută de lege a fost reconstituit şi a fost emis titlul de proprietate nr. X.

La termenul din X reclamanţi au formulat a doua cerere precizatoare, prin care arată că solicită reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor: X,  precum şi că majorează capătul de cerere pentru care se solicită despăgubiri pentru bunurile imobile şi mobile, conform Avizului de expropriere şi fişei de inventariere.

Tot la termenul din X s-a depus contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, prin care reclamantele X şi-au vândut drepturile succesorale de pe urma defunctelor X, cumpărătorului X.

Au fost anexate, în copie conform cu originalul,  Aviz şedinţa din 26 iunie 1946 – proprietar X; fişa moşiei X – proprietar X; contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale dintre X şi X (vânzători) şi X (cumpărător);

În şedinţa publică din data de  X, reclamanţii prin apărător depun la dosar note de şedinţă  prin care învederează că faţă de capetele 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată aşa cum a fost precizată, înţeleg să se judece cu Primăria com. X prin Primar cu sediul în com. X, jud. Călăraşi.

Deşi la termenul din X apărătorul reclamanţilor a învederat faptul că aceştia înţeleg să renunţe la capătul 2 de cerere, cum nu a depus un mandat în acest sens, cererea urmează a nu fi avută în vedere. De altfel, capătul 2 de cerere a fost susţinut în cererea de probatorii şi concluziile pe fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

X a fost fiul lui X (fila 94). X a fost căsătorită cu X (fila 92). X a decedat la data de 24.12.1950 (fila 143) iar X a decedat la data de 29.03.1976 (fila 93).

Din actele de stare civilă şi de identitate depuse la dosar, rezultă că reclamanţii X sunt nepoţi de frate/soră ai defunctei X iar X a preluat prin cesiune drepturile succesorale ale mamei sale X, la rândul său nepoată a defunctei X.

Conform declaraţiilor notariale autentificate la BNPA X şi X sub nr. X (X), nr. 462/18.05.2012 (X),  463/18.05.2012 (X), 464/18.05.2012 (X) -  reclamantele declarante şi-au recunoscut reciproce calitatea de moştenitori legali, acceptanţi în mod tacit, ai succesiunii defunctei X, după cum le-au recunoscut această calitate şi celorlalţi reclamanţi, X.

La apariţia Legii 247/2205 X (soţia supravieţuitoare a lui X şi nora lui X) a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, înregistrată sub nr. X la Consiliul Local al comunei X (filele 110-111), pentru terenul în suprafaţă de 262,4962 ha deţinută de X, compusă din Lot 1 (B1, B2, B3) în suprafaţă de 131 ha şi 3066 mp cumpăraţi de acesta de la X şi X în baza contractului autentificat de Tribunalul X cu nr. 35948/22.12.1931 şi Lot 2 (A1, A2, A3) în suprafaţă de 131 ha şi 1896 mp cumpărat de la X în baza contractului autentificat de Tribunalul X cu nr. 22547/26.07.1929.

A precizat faptul că în anul 2002 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 50 de ha teren arabil la Lehliu-Gară, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 121806/13.02.2002, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul X cu nr. 1412/15.01.1935.

X a decedat la data de 01.07.2007 (fila 90).

La data de X, Comisia  Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei X, reorganizată în baza Ordinului Prefectului Judeţului X nr. X, a luat în discuţie cererea nr. X formulată de X, pe care a respins-o ca neîntemeiată, prin Hotărârea nr. X, deoarece în urma dezbaterilor s-a constatat că „toate documentele anexate cererii sunt foarte vechi 1928-1931, nefiind din perioada de referinţă a legii”. La art. 2 din Hotărârea nr. X se arată faptul că persoanele nemulţumite se pot adresa Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X în termen de 10  zile de la comunicare (fila 105).

Împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei  Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a comunei Valea Argovei a formulat contestaţie X, contestaţie ce a fost respinsă ca neîntemeiată  prin Hotărârea nr. X a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călăraşi, reţinând că X nu are vocaţie succesorală de pe urma defunctului X. La art. 2 din Hotărârea nr. X se arată faptul că persoanele nemulţumite se pot adresa Judecătoriei în termen de 30  zile de la comunicare (fila 8).

După cum reiese din chiar cererea de chemare în judecată şi din precizarea adusă acesteia la „imposibilitatea de depunere a contestaţiei în termenul legal, are la bază lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989”, deci nu necunoaşterea/necomunicarea soluţiei date de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X.

Rezultă deci, din motivarea cererii introductive şi a primei cereri completatoare, faptul că petenta X a avut cunoştinţă de respingerea contestaţiei sale de către  Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, prin Hotărârea nr. X, pe care însă nu a înţeles să o conteste din lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, or în aceste condiţii petenta, nemulţumită de soluţia primită, trebuia să uzeze de calea de atac pusă la dispoziţie de lege şi, în paralel, să întreprindă demersurile necesare pentru obţinerea documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.

Potrivit art.103 C.proc.civ.1865 neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei (alin.1). În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării (alin.2).

Reclamanţii susţin, în ceea ce priveşte terenul de 262,4962 ha, că la data de 25.06.2012 au primit Decretul de expropriere a Moşiei X de la 50 ha inclusiv până la suprafaţa care se solicită la reconstituire aşa cum reiese din factura de achitare a contravalorii documentelor de ridicat iar la data de X Decretul de expropriere nr. 83/1949 al Moşiei X prin care se expropriau cele 50 ha, conacul şi restul de bunuri deţinute de dl. X. În ceea ce priveşte, cererea de repunere în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru imobilele şi mobilele aflate pe Moşia X, în subsidiar  pentru repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, în situaţia în care nu mai există imobilele expropriate abuziv la data formulării cererii, întemeiată tot pe art. 103 C.proc.civ., arată că au aflat cu totul întâmplător de inventarul bunurilor imobile şi mobile ale moşiei X, informaţii obţinute de la Arhivele Naţionale la data de X.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de a se formula plângere la instanţă împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, instanţa urmează a o respinge, ca neîtemeiată, întrucât, după cum s-a reţinut mai sus, petenta X a avut cunoştinţă de respingerea contestaţiei sale de către  Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, prin Hotărârea nr. X, pe care însă nu a contesta-o din lipsa documentelor justificative prin care să demonstreze că autorul lor a fost proprietar pe terenul solicitat în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989.

Instanţa constată că în privinţa reclamanţilor nu sunt întrunite condiţiile  cerute de art. 103 C.proc.civ., reclamanţii nu au dovedit că au fost împiedicaţi printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor să formuleze plângerea în faţa instanţei, ceea ce rezultă din chiar cererea de chemare în judecată şi din cererea completatoare este că aveau cunoştinţă de termenul ce curge în defavoarea lor, termen pe care însă l-au lăsat să curgă pentru că nu aveau documente justificative. După cum s-a reţinut deja mai sus, reclamanţii aveau obligaţia de a formula plângere la instanţă în termenul de 30 de zile, plângere pe care să o susţină ulterior cu probele de care înţelegeau să se folosească.

De asemenea, instanţa nu poate primi apărarea reclamanţilor, potrivit căreia Comisia Judeţeană avea obligaţia de face demersuri pentru a afla numele şi adresele moştenitorilor defunctei X, aceasta fiind o sarcină exorbitantă pentru Comisie, cu atât mai mult cu cât reclamanţii, care-şi recunosc reciproc calitatea de  moştenitori legali, acceptanţi tacit ai moştenirii acesteia, sunt rude îndepărtate, iar un certificat de moştenitor de pe urma acestei defuncte s-a eliberat la data de X şi a fost depus la dosar odată cu concluziile scrise, fără să fi dovedit că s-ar fi făcut o minimă informare a Comisiilor, Locală sau Judeţeană cu privire la moştenitorii prezumtivi ai defunctei.

Având în vedere că urmează a se respinge cererea de repunere în termenul de a formula plângere la instanţă împotriva Hotărârii nr. X a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor X, ca neîntemeiată.

Instanţa constată că punctul 2 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, se referea la situaţia în care urma a fi admis punctul 1, ceea ce nu este cazul în speţă.

În ceea ce priveşte cererea de repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire pentru bunuri imobilele şi mobilele aflate pe Moşia X în sensul de a obliga Comisia Locală şi Comisia Judeţeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere şi de a emite o dispoziţie de restituire iar în subsidiar, dacă nu mai există imobilele şi mobilele la data formulării cererii, repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, respectiv să se dispună obligarea Comisiei Locale şi Comisiei Judeţene la cercetarea pe fond a cererii de reconstituire şi obligarea acesteia la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri pentru bunurile imobile şi mobile identificate în documentele obţinute de reclamanţi de la Arhivele Naţionale în care sunt cuprinse atât bunurile imobile, cât şi bunurile mobile, instanţa reţine că primordial se pune deci problema stabilirii naturii juridice a termenului de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, pe baza legilor reparatorii, pentru a putea răspunde întrebării dacă acestui termen îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 C.proc.civ. 1865.

Instanţa constată că termenul de formulare a cererii de reconstituire în natură iar în cazul în care  bunurile nu mai există în natură, dreptul de a cere despăgubiri, pe temeiul legilor reparatorii, este un termen de decădere de drept material iar efectul pe care-l produce în caz de nerespectare constă chiar în pierderea dreptului nevalorificat înăuntrul termenului stabilit de lege.

Că existenţa termenelor de decădere nu este contestată, chiar dacă nu cunosc o reglementare expresă, rezultă şi din extrasele doctrinare depuse de reclamanţi în susţinerea cererii formulate (filele 261-264).

Ceea ce este însă de asemenea necontestat este faptul că art. 103 C.proc.civ. permite repunerea în termenul de decădere numai în cazul în care partea decăzută din drept a fost împiedicată să acţioneze dintr-un motiv mai presus de voinţa sa.

Astfel, sintagma „…împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei” conduce la ideea existenţei unui caz de forţă majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepţional şi absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar şi orice altă persoană aflată în aceeaşi situaţie, de la a-şi manifesta voinţa, în speţă, de  formula şi a transmite, a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Având în vedere cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de X (autoarea tuturor reclamanţilor, decedată la X), în baza Legii 18/1991, în baza Legii 169/1997, admise pentru suprafaţa de 50 ha, ce i-a şi fost reconstituită, în baza Legii nr. 247/2005 pentru cele 262,4962 ha, la care a anexat cele două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul autentificat de Tribunalul X sub nr. X şi contractul autentificat de Tribunalul X sub nr. X, denotă faptul că ştia foarte bine ce bunuri a deţinut X.

Mai mult decât atât, în contractele anexate de X cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 262,4962 ha, reprezentând moşia X se specifică faptul că suprafaţa de teren de la X şi X s-a vândut împreună cu: două case de locuit, magazie, pătul, un car, patru boi, o vacă, un plug o semănătoare şi o grapă iar suprafaţă de teren de la X s-a vândut împreună cu: casă de locuit pentru stăpân, magazie de cereale, grajd, bordei ş.a., ce se constituie în date suficiente pentru ca X în termenul de decădere de drept material stabilit de Legea nr. 247/2005 să formuleze cerere de retrocedare sau, în subsidiar, de despăgubire.

Astfel, indiferent de data la care reclamanţii au luat cunoştinţă de inventarul moşiei X, termenul în care cererea de retrocedare trebuia formulată a expirat, fără ca autoarea lor să-şi manifeste voinţa de a acţiona pentru recuperarea acestor bunuri.

Aşadar, instanţa constată că existau toate premisele pentru ca autoarea reclamanţilor să uzeze de procedura pusă la dispoziţie de Legea nr. 247/2005, că nu s-au dovedit acele circumstanţe excepţionale, mai presus de voinţa părţii, care să ateste imposibilitatea obiectivă de se fi adresat încă din anul 2005 Arhivelor Naţionale pentru obţinerea înscrisurilor necesare.

Prin urmare, cererea reclamanţilor de repunere în termenul de a formula cererea de reconstituire pentru bunuri imobilele şi mobilele aflate pe Moşia Xîn sensul de a obliga Comisia Locală şi Comisia Judeţeană la o analiză pe fond a prezentului capăt de cerere şi de a emite o dispoziţie de restituire iar în subsidiar, dacă nu mai există imobilele şi mobilele la data formulării cererii, repunerea în termenul de acordare de despăgubiri, urmează a fi respins.

Cât priveşte reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 262,4962 ha, chiar şi dacă s-ar fi admis cererea de repunere în termen, aceasta era neîntemeiată, întrucât autoarei reclamanţilor i s-a reconstituit suprafaţa maximă prevăzută de lege, de 50 ha.

Astfel, chiar dacă în cea de-a doua cerere precizatoare se arată că se cere reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma a trei autori defuncţi: X, X şi X (soţia lui X) iar odată cu concluziile scrise s-a depus actul de partaj dintre cei trei la care face referire, din actele dosarului cu privire la moşia X, instanţa reţine că proprietarul expropriat, la data de 01.03.1946, a fost X, care deţinea iniţial 246 ha (237 ha arabil, 3 ha păşune, 5 ha grădini de zarzavat şi 1 ha mocirlos), căruia i s-au expropriat  187 ha, rămânându-i 50 de ha arabil.

De asemenea, având în vedere data la care s-a formulat această cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorilor defuncţi X şi X, 10.12.2012, se constată depăşit termenul defipt de lege pentru formularea cererii în baza legii reparatorii, iar reclamanţii nu au dovedit că au fost împiedicaţi printr-o împrejurare mai presus de voinţa lor să formuleze cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea precizată formulată de reclamanţii X, cetăţean israelian de origine română, cu domiciliul în X identificată cu paşaport seria X eliberat de autorităţile X la data de X, X, domiciliată în X; X, domiciliată în loc. X; X, domiciliată în mun. X– continuată de X, cu domiciliul în X 5; X, domiciliată în mun. X -  continuată de X, cu domiciliul în X şi X, cetăţean american de origine română, cu domiciliul declarat în X, posesor al paşaportului seria X eliberat de autorităţile americane la data de X, valabilă până la data de X, toţi cu domiciliul procedural ales, în temeiul art. 93 C. proc.civ., la sediul Cabinetului de avocat X, din X,  în contradictoriu cu pârâtele X ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.06.2013.

Domenii speta