Divort

Sentinţă civilă 1 din 09.12.2010


DOSAR NR. 3743/254/2009 

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.12.2010

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : S.T.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect divorţ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul -.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta şi apărătorul său, avocat F.R. şi apărătorul pârâtului, avocat P.E., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 50780 din 20.04.2010, lipsă fiind pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

Acţiunea este legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei pentru cererea principală, conform chitanţei depuse la dosar şi cu suma totală de 672,92 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,50 lei pentru cererea reconvenţională formulată de pârât, conform celor cinci chitanţe depuse la dosar, toate anulate de instanţă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa aduce la cunoştinţa părţilor faptul că s-a depus de către domnul expert -, în ziua şedinţei de judecată, răspuns la obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză, în trei exemplare, din care câte un exemplar se înmânează acestora.

Apărătorul reclamantei învederează instanţei faptul că îşi majorează pretenţiile cu privire la cota care urmează a fi atribuită reclamantei şi solicită 55 %, având în vedere faptul că, deşi reclamanta şi pârâtul au beneficiat de venituri sensibil egale, clienta sa a achitat integral ratele la bancă şi a primit suma de 6.000 de lei de la terţe persoane şi depune la dosar înscrisuri în susţinerea celor afirmate, în două exemplare, din care un exemplar se înmânează apărătorului pârâtului.

Apărătorul pârâtului se opune cu privire la cererea de majorare a pretenţiilor de către reclamantă, pe de o parte, pentru că aceste pretenţii ar trebui timbrate corespunzător, iar, pe de altă parte, apreciază că la acest moment procesual, cauza se află în stare de judecată, iar apărătorul reclamantei încearcă tergiversarea procesului.

Apărătorul reclamantei arată că cele anterior menţionate sunt apărări de fond.

Părţile precizează faptul că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Apărătorul reclamantei, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită instanţei în ceea ce priveşte cererea de divorţ, admiterea cererii şi desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului şi revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, apreciind că din probele administrate în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâtul este o persoană violentă, acesta nefiind interesat de închegarea unei familii, preocupându-l mai mult apartamentul reclamantei pentru a avea unde locui.

Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea pârâtului din apartament, arată că renunţă la acesta ca fiind rămas fără obiect, întrucât pârâtul nu mai locuieşte în prezent cu reclamanta; interpelată fiind de instanţă, reclamanta confirmă susţinerile apărătorului său.

Cu privire la capătul de cerere privind partajul bunurilor comune solicită instanţei admiterea cererii şi atribuirea către reclamantă a unei cote de 55 %, apreciind că reclamanta a contribuit mai mult la îmbunătăţirile efectuate în apartament. Cu privire la autoturism, solicită atribuirea acestuia către pârât dat fiind că reclamanta nu deţine permis de conducere.

Cu privire la datoria comună, solicită partajarea acesteia în cote de 1 şi obligarea pârâtului la plata acestei cote de la data depunerii acţiunii până la data pronunţării prezentei hotărâri, dat fiind că reclamanta este singura care a achitat ratele la bancă.

Mai arată apărătorul reclamantei că pârâtul nu a depus la dosarul cauzei facturi prin care să dovedească faptul că îmbunătăţirile din apartament au fost efectuate în timpul căsătoriei, iar construcţia edificată deasupra apartamentului s-a făcut fără autorizaţie de construire.

Apărătorul reclamantei solicită instanţei obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată şi depune la dosar chitanţă onorariu avocat.

Apărătorul pârâtului solicită instanţei cu privire la cererea de divorţ, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei şi revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei.

Cu privire la capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenţie solicită respingerea acestuia ca rămas fără obiect dat fiind că pârâtul nu mai locuieşte împreună cu reclamanta.

Cu privire la capătul de cerere privind partajul, solicită instanţei atribuirea în favoarea pârâtului a dreptului de creanţă reprezentând îmbunătăţirile efectuate la apartament, acestea fiind făcute atât pe perioada căsătoriei precum şi în perioada cât părţile au fost în relaţii de concubinaj, toate fiind făcute personal de pârât, în timp ce, toate veniturile obţinute de reclamantă mergeau către fiul acesteia. Chiar şi banii împrumutaţi de la bancă au avut aceeaşi destinaţie, către fiul reclamantei.

Cu privire la autoturism, apărătorul pârâtului solicită atribuirea acestuia către pârât întrucât acesta a fost achiziţionat  prin contribuţia exclusivă a pârâtului.

Apărătorul pârâtului solicită instanţei, totodată, respingerea cererii formulate de apărătorul reclamantei cu privire la atribuirea către reclamantă a unei cote de 55 %, şi respingerea cererii formulate de reclamantă de obligare a pârâtului la plata unei cote de 1/2 din datoria considerată comună, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată precum şi amânarea pronunţării asupra cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise şi chitanţa onorariu avocat.

Instanţa declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

INSTANŢA

Pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 16.12.2010.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 09.12.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. S.E.

INSTANŢA

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 21.12.2010.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 16.12.2010.

 PREŞEDINTE   GREFIER

C.T. S.E.

DOSAR NR. 3743/254/2009 

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3334/C

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.12.2010

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : S.E.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect divorţ formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul -.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 09.12.2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 16.12.2010, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 21.12.2010, dată la care s-a pronunţat.

INSTANŢA:

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 3743/254 din data de 06.11.2009 reclamanta - l-a chemat în judecată pe pârâtul - pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele anterior şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 23.06.2007, iar din căsătorie nu au rezultat copii, fiecare dintre soţi având însă copii din relaţii anterioare; în timpul căsătoriei, soţii au avut domiciliul comun în mun. -, str. -, bloc-, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, în apartamentul proprietatea reclamantei.

Raporturile de afecţiune, de respect, de sprijin şi de întrajutorare dintre soţi, a susţinut reclamanta, au fost definitiv compromise pe fondul atitudinii ostile a pârâtului, al comportamentului violent al acestuia, al ameninţărilor permanente cu suplicii fizice, al limbajului jignitor atât în familie cât şi în societate şi al refuzului de a permite fiului ei accesul în locuinţa personală.

Deşi locuiesc în acelaşi apartament, a arătat reclamanta, pârâtul refuză să comunice cu ea de o lungă perioadă de timp şi trăiesc, practic, separaţi, fiecare în camera lui, iar, în scurtele momente în care reuşeşte să îl determine să vorbească, nu face altceva decât să îi reproşeze diverse lucruri, să o ameninţe cu moartea dacă introduce acţiunea de divorţ, să o jignească şi să îi ceară să nu îşi mai primească fiul în vizite şi să înceteze orice legătură cu acesta.

Reclamanta a mai arătat că, deşi ambii soţi sunt încadraţi în muncă, pârâtul nu mai contribuie la cheltuielile gospodăreşti motivat de împrejurarea că ea nu a încetat să-şi sprijine moral şi financiar fiul, precum şi de faptul că nu a fost de acord cu propunerea acestuia de a vinde propriul apartament pentru a achiziţiona ulterior un altul împreună.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Codul familiei şi dispoziţiile art. 274, art. 607 şi ale art. 673 din Codul de procedură civilă.

Cererii i-au fost anexate certificatul de căsătorie şi adeverinţa nr. 516 din data de 05.11.2009 , în original, precum şi copie de pe actele de identitate ale părţilor.

Pârâtul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat înainte de încheierea căsătoriei, partajul bunurilor comune prin constatarea în favoarea sa a unui drept de creanţă asupra îmbunătăţirilor aduse apartamentului proprietatea reclamantei, situat în municipiul -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, judeţul -, obligarea reclamantei la plata contravalorii acestor îmbunătăţiri şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 23.06.2007, însă, anterior încheierii căsătoriei, au trăit în concubinaj începând cu sfârşitul anului 2006, după decesul soţului reclamantei; din discuţiile avute cu reclamanta, a aflat că aceasta avea un fiu care locuia în gazdă cu soţia şi copilul, şi, după decesul tatălui, acesta a acţionat-o în judecată pe reclamantă pentru partajul succesoral, iar reclamanta a fost obligată să îi achite suma de 27.000 lei cu titlu de sultă pentru cota sa din moştenirea rămasă de pe urma tatălui.

Deoarece reclamanta nu avea aceşti bani, a susţinut pârâtul, au împrumutat de la un frate de-al lui suma de 10.000 lei, de la -, unde lucra reclamanta, suma de 10.000 lei şi de la - suma de 7.000 lei, apoi au decis ca reclamanta să contracteze un împrumut la bancă şi să achite toate aceste datorii făcute pentru a-l despăgubi pe fiul ei; au hotărât, de asemenea, ca reclamanta să achite din banii săi împrumutul, iar el, din venitul său, a întreţinut casa şi a adus mai multe îmbunătăţiri apartamentului în care locuiau şi care era proprietatea exclusivă a reclamantei.

Pârâtul a precizat că neînţelegerile dintre soţi au apărut ca urmare a faptului că fiul reclamantei, după ce a divorţat de prima soţie şi după ce a cheltuit banii daţi de mama lui, a venit să locuiască împreună cu ei în apartament; cu toate că reclamanta era foarte supărată pe fiul ei şi, iniţial, spunea că nu mai vrea să-l vadă, au acceptat să se mute la ei, însă acesta nu contribuia cu nimic la cheltuielile comune, pârâtul nevoit să îl întreţină, din venitul său, şi pe fiul reclamantei, aceasta din urmă achitând împrumutul luat pentru a-l despăgubi.

Fiul reclamantei, a arătat pârâtul, a cunoscut o altă tânără pe care vroia să o aducă tot la ei în apartament, lucru cu care nu a mai fost de acord, însă l-a ajutat pe acesta să instaleze pe un teren pe care îl avea în - o construcţie - din lemn în care şi-a amenajat o locuinţă, iar, în timpul iernii, l-a primit chiar să locuiască în apartament cu acea tânără deoarece aceasta era însărcinată şi a fost foarte frig; pe fondul acestor neînţelegeri, generate de încercarea fiului reclamantei de a veni în apartamentul acesteia, reclamanta i-a reproşat că el nu are niciun drept acolo şi, fiind influenţată de fiul ei, încearcă să îl alunge din casă.

Pârâtul a mai arătat că susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu sunt reale întrucât nu a ameninţat-o cu moartea şi nu i-a adus injurii sau cuvinte jignitoare, iar din salariul său se plătesc toate cheltuielile de întreţinere ale apartamentului şi cumpără mâncarea şi cele necesare traiului; mai mult, întrucât apartamentul reclamantei era destul de degradat din cauza infiltrării apelor pluviale şi nu oferea condiţii bune de locuit, a efectuat, prin contribuţia sa exclusivă, mai multe îmbunătăţiri, respectiv schimbat uşa metalică, montat faianţă în baie şi bucătărie, montat gresie în baie, montat chiuvetă şi mască la chiuveta din baie, schimbat baterie inox în baie, schimbat instalaţie sanitară baie şi cadă, montat parchet melaminat în sufragerie, schimbat lustra dormitor, montat aer condiţionat în sufragerie, montat uşă baie termopan, uşă sufragerie termopan, geam sufragerie termopan, uşa dormitor termopan, geam dormitor termopan, uşa balcon termopan şi balcon închis cu termopan şi acoperiş realizat pe terasa blocului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 – art. 119 şi art. 274 din Codul de procedură civilă şi ale art. 36 şi art. 37 alin. (2) din Codul familiei.

La data de 16.04.2010, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare a acţiunii, calificată de instanţă, în şedinţa publică din 22.04.2010, ca având natura unei cereri completatoare, admisă sub aspectul termenului în care a fost formulată, prin care a solicitat instanţei să dispună evacuarea pârâtului din apartamentul situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -.

În motivarea acestei cereri, reclamanta a precizat că apartamentul este proprietatea sa personală, iar permisiunea acordată pârâtului pentru a locui în apartament în timpul căsătoriei nu generează pentru acesta un drept propriu de folosinţă, astfel că, odată cu desfacerea căsătoriei, se impune şi evacuarea pârâtului din locuinţă.

Cererii completatoare i-au fost anexate extras de informare, contractul de vânzare – cumpărare nr. 5824 din 06.01.1992 şi certificatul de moştenitor nr. 42 din 22.11.2002 emis.

În şedinţa publică din 22.04.2010, pârâtul a depus cerere reconvenţională la cererea completatoare a reclamantei, prin care a solicitat instituirea unui drept de retenţie asupra apartamentului proprietatea reclamantei până la data achitării de către aceasta a contravalorii îmbunătăţirilor efectuate în apartament, precum şi cerere completatoare a cererii reconvenţionale, admisă de instanţă sub aspectul momentului procesual a care a fost introdusă, prin care a solicitat şi partajarea autoturismului  -.

În motivare, pârâtul a arătat că nu contestă calitatea reclamantei de proprietar al apartamentului şi este de acord cu părăsirea acestuia, dar nu mai înainte de a fi despăgubit cu suma reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate în apartament, urmând ca, până la acel moment, să fie instituit un drept de retenţie în favoarea sa, ca şi garanţie a executării obligaţiei de plată, iar, în privinţa autoturismului, a arătat că acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuţia sa exclusivă, astfel că urmează a-fi atribuit.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 – art. 119, art. 132 şi art. 678 din Codul de procedură civilă, ale art. 36 din Codul familiei şi ale art. 1444 din Codul civil.

Pârâtul a anexat cererii completatoare, în copie, contractul de credit bancar nr. 919 din 12.09.2007, extrase de cont, fişa creditului, sentinţa civilă nr. 2113 din 14.12.2006 a Judecătoriei -, adeverinţa nr. 200 din 16.04.2010 eliberată de SC - SRL şi situaţia veniturilor obţinute.

La termenul de judecată din 22.04.2010, reclamanta a precizat că este de acord cu valoarea autoturismului -  , indicată de pârât, respectiv 2.000 de lei, însă contestă contribuţia exclusivă a pârâtului la dobândirea acestui bun.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu -, iar, în combaterea acţiunii şi în susţinerea cererii reconvenţionale, pârâtul a propus proba cu înscrisuri, proba cu martorii -, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba cu expertiza tehnică imobiliară având ca obiective identificarea şi stabilirea valorii de circulaţie a îmbunătăţirilor efectuate în apartamentul proprietatea reclamantei situat în mun. -, strada -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, judeţul -, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă.

La termenul de judecată din 27.05.2010, reclamanta a depus la dosar o nouă cerere de completare a acţiunii, admisă de instanţă în şedinţa publică de la acea dată, prin care a solicitat şi partajarea datoriei comune făcute în baza contractului de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007 încheiat şi obligarea pârâtului la plata unei cote de 1/2 din rata lunară stabilită conform graficului de rambursare.

În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că, în timpul căsătoriei, a contractat împreună cu pârâtul un credit în valoare de 10.000 de euro, iar banii au fost folosiţi pentru plata unor datorii personale făcute de fiecare dintre soţi înainte de încheierea căsătoriei, suma rămasă fiind cheltuită pe diverse bunuri ori pentru satisfacerea unor nevoi comune.

Cererii completatoare i-au fost anexate, în copie, contractul de credit bancar nr. 919 din 12.09.2007, grafic de rambursare, declaraţiile autentificate sub nr. 666 din 14.03.2007 şi nr. 716 din 21.03.2007, rezoluţia nr. 2358/P/2009, certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate ale autoturismului şi chitanţă.

În şedinţa publică din 27.05.2010, instanţa a procedat la audierea martorilor, iar, la termenul de judecată din 24.06.2010, a administrat proba cu interogatoriul reclamantei şi a procedat la audierea martorului -.

Pentru administrarea probei cu înscrisuri, reclamanta a mai depus la dosar, în copie, carnetul său de muncă, ordine de încasare numerar şi convenţia autentificată sub nr. 1766 din data de 08.08.2007.

La data de 21.10.2010, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert -, iar reclamanta a formulat obiecţiuni la acesta, care au fost admise în parte de instanţă, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă din 11.11.2010, astfel că expertul a întocmit răspunsul la obiecţiuni .

În şedinţa publică din 11.11.2010, apărătorul pârâtului a precizat că acesta îşi majorează câtimea obiectului cererii reconvenţionale şi solicită includerea în masa partajabilă a tuturor îmbunătăţirilor efectuate la apartament, astfel cum au fost identificate de expert, iar, la termenul de judecată din 09.12.2010, apărătorul reclamantei a precizat verbal că aceasta îşi majorează câtimea obiectului cererii şi solicită să-i fie recunoscută o cotă de contribuţie de 55 % la dobândirea bunurilor comune, având în vedere faptul că, deşi soţii au beneficiat de venituri sensibil egale, reclamanta a achitat integral ratele la bancă şi a primit suma de 6.000 de lei de la terţe persoane; de asemenea, reclamanta a precizat verbal că renunţă la judecata cererii privind evacuarea pârâtului din imobilul întrucât acesta a părăsit de bunăvoie apartamentul.

Analizând acţiunea şi cererea reconvenţională deduse judecăţii, astfel cum au fost completate şi precizate, prin prisma probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:

Reclamanta - s-au căsătorit la data de 23.06.2007 la Primăria-, jud. -, conform certificatului depus la dosar , iar din căsătoria lor nu au rezultat copii, însă fiecare dintre soţi avea copii din căsătorii anterioare.

În timpul căsătoriei, părţile au locuit într-un apartament situat în municipiul -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, dobândit de reclamanta - şi defunctul ei soţ, -, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 5824 din 06.01.1992 încheiat .

La data de 18.04.2002, a decedat fostul soţ al reclamantei, -, iar moştenitorii acestuia au fost reclamanta -, în calitate de soţie, şi numitul - potrivit certificatului de moştenitor nr. 42 din 22.11.2002 emis ; prin sentinţa civilă nr. 2113 din data de 14.12.2006 -, s-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la moştenirea defunctului, s-a atribuit reclamantei dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. - şi a fost obligată aceasta să plătească fiului ei suma de 26.265,86 lei cu titlu de sultă.

Prin declaraţiile autentificate sub nr. 666 din 14.03.2007 şi, respectiv, sub nr. 716 din 21.03.2007 -, numitul - a recunoscut că a primit de la reclamantă suma totală de 26.265,86 lei reprezentând sulta datorată de aceasta în baza sentinţei civile nr. 2113 din data de 14.12.2006 a -.

Ulterior, prin contractul de credit bancar nr. 919 din 12.09.2007 încheiat, părţile au împrumutat suma de 10.000 de euro pentru nevoi personale, suma urmând a fi rambursată în 174 de rate lunare, respectiv în perioada septembrie 2007 – februarie 2022, astfel cum reiese din clauzele acestui contract şi din graficul de rambursare anexat acestuia.

Între părţi au început să apară neînţelegeri legate de prezenţa fiului reclamantei în apartamentul acesteia şi chiar de locuirea lui în imobil, astfel cum au relatat martorii -, iar, în timpul procesului, pârâtul a părăsit locuinţa comună, potrivit susţinerilor reclamantei.

Adeverinţa nr. 516 din data de 05.11.2009 eliberată - şi carnetul de muncă al reclamantei  fac dovada că aceasta a fost angajată în muncă pe toată durata căsătoriei, în vreme ce adeverinţa nr. 200 din 16.04.2010 eliberată de SC - SRL şi fişa privind veniturile  atestă faptul că, în timpul căsătoriei, pârâtul a fost angajatul acestei societăţi.

Din examinarea raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert -, instanţa reţine că, în apartamentul situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, s-au efectuat mai multe îmbunătăţiri, respectiv pardoseală din gresie, zugrăveli lavabile la pereţi şi tavan şi uşă metalică de tip nou în holul de la intrare, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, fereastră PVC şi geam termopan, instalaţie de aer condiţionat şi uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental în sufragerie, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, uşă cuplată cu fereastra la logie din tâmplărie de aluminiu cu geam clar în primul dormitor, pardoseală din gresie în logie, faianţă albă 15 × 15 cm cu înălţimea de 0,90 m pe pereţi şi fereastră PVC cu geam termopan în cel de-al doilea dormitor, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m şi zugrăveli lavabile la tavan în bucătărie, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m, zugrăveli simple la tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, fereastră din tâmplărie PVC cu geam termopan, lavoar cu baterie de inox şi centrală termică pe gaze în baie, precum şi acoperiş tip şarpantă din lemn într-o singură apă pe terasa blocului, în valoare totală de 15.882,38 lei.

Tot în timpul căsătoriei, părţile au achiziţionat un autoturism marca Dacia , a cărui valoare este de 2.000 de lei, astfel cum rezultă din susţinerile concordante ale părţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) lit. b) din Codul familiei, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, „căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc (…) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Fundamentul căsătoriei îl constituie afecţiunea şi respectul reciproc ale soţilor completate cu o comuniune spirituală între aceştia, iar, ca o consecinţă a unităţii dintre interesele lor afective şi materiale, în căsătorie se realizează şi armonia dintre datoria morală a soţilor faţă de familie şi societate şi sentimentele lor reciproce. Pentru întemeierea unei căsătorii trainice, între soţi trebuie să existe permanent o împletire a sentimentelor lor reciproce de afecţiune, preţuire şi prietenie, cu sentimentul răspunderii faţă de îndatorirea pe care şi-o asumă prin întemeierea unei familii, cu toate implicaţiile pe care acest lucru le comportă.

În cauză, instanţa constată că raporturile de familie sunt grav vătămate din moment ce, în timpul căsătoriei, relaţiile afective dintre soţi au fost influenţate într-un mod negativ de prezenţa repetată şi chiar de locuirea, în apartamentul care constituia domiciliul comun al părţilor, a fiului reclamantei (care, după soluţionarea procesului de partaj succesoral privind moştenirea rămasă de pe urma tatălui său, nu mai avea drepturi proprii în legătură cu acest apartament), ceea ce a condus la discuţii contradictorii între părţi şi, în cele din urmă, la separarea lor în fapt, iar aceste împrejurări sunt incompatibile cu principiile care guvernează instituţia căsătoriei şi contravin dispoziţiilor art. 2 din Codul familiei care instituie obligaţia de sprijin moral şi material dintre soţi, precum şi obligaţia de afecţiune.

Constatând, însă, că destrămarea acestor raporturi este imputabilă în egală măsură ambilor soţi în condiţiile în care, pe de o parte, reclamanta a permis prezenţa fiului ei major în apartament într-o măsură mai mare decât cea necesară păstrării unor relaţii afective fireşti, periclitând astfel raporturile care trebuiau să caracterizeze căsătoria dintre ea şi pârât, iar, pe de altă parte, acesta din urmă, care nu a manifestat înţelegere faţă de relaţia afectivă existentă între mamă şi fiu, relaţie care depăşea limitele raporturilor patrimoniale tranşate prin sentinţa civilă nr. 2113 din data de 14.12.2006 -, instanţa va desface căsătoria din culpa comună a soţilor, urmând ca, pe cale de consecinţă, să respingă ca neîntemeiate atât cererea reclamantei privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, cât şi cererea acestuia privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei.

Văzând dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Codul familiei şi constatând că părţile nu s-au învoit în sensul păstrării de către reclamantă a numelui dobândit la încheierea căsătoriei şi nici aceasta nu a solicitat încuviinţarea menţinerii numelui, instanţa va dispune revenirea pârâtei la numele de familie purtat anterior, şi anume „-”.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Codul familiei „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”. Acest text de lege instituie prezumţia comunităţii de bunuri în virtutea căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, devin bunuri comune ale acestora.

În cauză, părţile au dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia  în valoare de 2.000 de lei, potrivit recunoaşterii reciproce a acestora cu privire la existenţa bunului şi valoarea sa, astfel că, prin raportare la prezumţia de comunitate instituită de art. 30 alin. (1) din Codul familiei, acest drept are natura unui bun comun ce urmează a fi inclus în masa partajabilă.

De asemenea, părţile au efectuat mai multe îmbunătăţiri la apartamentul proprietatea reclamantei situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. - respectiv pardoseală din gresie, zugrăveli lavabile la pereţi şi tavan şi uşă metalică de tip nou în holul de la intrare, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, fereastră PVC şi geam termopan, instalaţie de aer condiţionat şi uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental în sufragerie, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, uşă cuplată cu fereastra la logie din tâmplărie de aluminiu cu geam clar în primul dormitor, pardoseală din gresie în logie, faianţă albă 15 × 15 cm cu înălţimea de 0,90 m pe pereţi şi fereastră PVC cu geam termopan în cel de-al doilea dormitor, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m şi zugrăveli lavabile la tavan în bucătărie, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m, zugrăveli simple la tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, fereastră din tâmplărie PVC cu geam termopan, lavoar cu baterie de inox şi centrală termică pe gaze  în baie, precum şi acoperiş tip şarpantă din lemn într-o singură apă pe terasa blocului, în valoare totală de 15.882,38 lei.

Cum acestea reprezintă un spor de valoare adus apartamentului şi au fost efectuate în timpul căsătoriei, instanţa constată că au natura unui bun comun, în accepţiunea art. 30 alin. (1) din Codul familiei, iar dreptul de creanţă constând în contravaloarea acestor îmbunătăţiri va fi inclus în masa partajabilă.

Susţinerile reclamantei în sensul că nu ar fi fost de acord cu realizarea de către pârât a acoperişului tip şarpantă nu pot fi reţinute întrucât opoziţia sa la efectuarea acestei lucrări nu a fost dovedită; nici împrejurarea că acoperişul ar fi fost realizat fără autorizaţie de construire nu prezintă relevanţă în condiţiile în care, pentru edificarea lui, s-au cheltuit sume de bani care reprezentau bunuri comune, acesta aduce apartamentului un spor de valoare, care are tot natura unui bun comun, iar regimul juridic al acestuia trebuie lămurit în prezenta cauză, tocmai prin prisma calităţii sale de bun comun.

Faptul că toate aceste lucrări, care au sporit confortul şi, implicit, valoarea apartamentului, au fost realizate în perioada convieţuirii soţilor rezultă din declaraţiile martorilor - dar şi, în mod deosebit, din cuprinsul raportului de expertiză. Astfel, cu ocazia deplasării la faţa locului, expertul a constatat personal existenţa acestor îmbunătăţiri şi, pentru stabilirea perioadei în care au fost efectuate, s-a raportat la data de 27.09.2006, când a fost întocmit raportul de expertiză în dosarul care a avut ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctului - şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2113 din data de 14.12.2006 -, şi a evidenţiat în mod distinct lucrările realizate până atunci; or, dat fiind că, la întrebarea nr. 5 din interogatoriu, reclamanta a recunoscut că a început relaţia de concubinaj cu pârâtul încă din anul 2006, se poate concluziona că toate aceste lucrări au fost efectuate de ambii soţi (viitori soţi la acea vreme), chiar dacă aceştia s-au căsătorit în anul 2007.

Tot în timpul căsătoriei, părţile au contractat şi o datorie de 10.000 de euro în baza contractului de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007 încheiat; întrucât contractul a fost încheiat de ambii soţi, instanţa constată că, prin raportare la dispoziţiile art. 32 lit. b) din Codul familiei şi indiferent de destinaţia creditului, acesta reprezintă o datorie comună, urmând a fi inclusă ca atare în masa partajabilă, ca şi pasiv al acesteia.

Cât priveşte cota care se cuvine fiecăreia dintre părţi din bunurile comune, instanţa reţine că aceasta se determină în raport de contribuţia fiecărui soţ la dobândirea sau conservarea acestor bunuri, în ansamblul lor, iar nu la dobândirea unuia sau altuia dintre ele; de asemenea, la stabilirea cotei de contribuţie a soţilor trebuie avute în vedere, pe lângă sumele de bani obţinute de aceştia din salariu sau din alte activităţi generatoare de venituri (care reprezintă o formă de contribuţie directă), şi munca fizică depusă de soţi în gospodărie sau, dacă este cazul, pentru creşterea copilului, fiind vorba despre o formă de contribuţie indirectă care reprezintă un echivalent al sumelor de bani pe care soţii ar fi trebuit să le plătească unor terţe persoane pentru realizarea acestor activităţi.

În acest context, ţinând seama de faptul că ambii soţi au fost angajaţi în muncă în timpul căsătoriei, că veniturile salariale realizate de aceştia au fost relativ apropiate ca valoare şi că plusul de venit realizat de către pârât se compensează cu munca depusă de reclamantă în gospodărie şi cu suma de bani primită de aceasta în temeiul convenţiei autentificate sub nr. 1766 din data de 08.08.2007, instanţa apreciază că părţile au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Susţinerile pârâtului în sensul că a avut o cotă de contribuţie exclusivă la dobândirea autoturismului şi la efectuarea îmbunătăţirilor pe considerentul că, în vederea achitării sultei datorate fiului reclamantei, au împrumutat sume de bani de la un frate de-al lui, de la protoierie şi de la preotul paroh, după care au contractat un împrumut bancar în valoare de 10.000 de euro, iar salariul reclamantei era virat integral pentru plata ratei lunare, toate cheltuielile pentru întreţinerea locuinţei fiind suportate din venitul său, nu pot fi reţinute întrucât nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, la interogatoriu, reclamanta recunoscut că a împrumutat doar suma de 10.000 de lei de la - şi, respectiv, sub nr. 716 din 21.03.2007 -, reiese că reclamanta a achitat fiului ei sulta în valoare de 26.265,86 lei la o dată anterioară încheierii căsătoriei, iar probele administrate în cauză nu relevă fără putinţă de tăgadă faptul că suma împrumutată a fost efectiv folosită pentru plata pretinselor datorii; mai mult decât atât, chiar dacă aceasta ar fi fost destinaţia sumei, se poate constata că, prin raportare la cursul valutar de la data acordării împrumutului, respectiv 3,31 lei/euro la data de 12.09.2007, valoarea în lei a creditului ar fost de 33.000 de lei, iar sumele pretins împrumutate de către reclamantă, potrivit susţinerilor pârâtului, erau de 27.000 de lei, aşa încât tot ar fi rămas la dispoziţia părţilor suma de 6.000 de lei.

Drept urmare, instanţa va constata că părţile au avut o cotă de contribuţie de 50 0/0 fiecare la dobândirea bunurilor comune şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca neîntemeiate cererea reclamantei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie de 55 0/0 la dobândirea bunurilor comune, precum şi cererea pârâtului privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie exclusivă la dobândirea aceloraşi bunuri.

Procedând la sistarea stării de codevălmăşie, instanţa va atribui reclamantei dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţi la apartamentul proprietatea acesteia situat în mun. -, str. -, bloc-, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, în valoare totală de 15.882,38 lei, întrucât acesta reprezintă un spor de valoare al imobilului care profită exclusiv proprietarului acestuia, iar pârâtului dreptul de proprietate asupra autoturismului, în valoare de 2.000 de lei.

Totodată, ţinând seama de dispoziţiile art. 6735 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, de împrejurarea că părţile au avut o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune şi de faptul că valoarea totală a masei partajabile este de 17.882,38 lei, astfel că valoarea fiecărui lot ar fi de 8.941,19 lei, instanţa o va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 6.941,19 lei cu titlu de sultă.

Ca o consecinţă a constatării caracterului de datorie comună a sumei de 10.000 de euro împrumutată de părţi şi a cotelor de contribuţie egale recunoscute pentru acestea, instanţa va obliga părţile ca, începând cu rata lunară aferentă lunii decembrie 2010, să achite, la scadenţă, 1/2 fiecare din ratele lunare datorate în baza contractului de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007 încheiat sau, în măsura în care rata lunară este achitată integral de către reclamantă, îl va obliga pe pârât să plătească acesteia 1/2 din suma datorată lunar.

Indiscutabil, această dispoziţie a instanţei nu este opozabilă băncii care a acordat împrumutul din moment ce relaţiile din aceasta şi părţi rămân guvernate în continuare de contractul de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007, ci are doar menirea de a tranşa, prin prisma separaţiei de patrimonii care intervine în cazul desfacerii căsătoriei, situaţia datoriei comune contractate de părţi; de asemenea, în varianta alternativă stabilită de instanţă, dispoziţia poate constitui titlu executoriu pentru reclamantă împotriva pârâtului, fără a mai fi necesară declanşarea unor procese ulterioare între părţi, în eventualitatea în care aceasta, încercând să evite riscul executării silite, va achita integral ratele lunare scadente.

Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă ,,reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă”.

Faţă de textul legal menţionat anterior, aplicabil oricărei cereri adresate instanţei, şi de împrejurarea că reclamanta a declarat verbal, în şedinţa publică din 09.12.2010, că renunţă la judecata cererii privind evacuarea pârâtului din imobil, instanţa va lua act de manifestarea de voinţă a acesteia.

De asemenea, ţinând seama de faptul că dreptul de retenţie constituie un drept real de garanţie imperfect, în virtutea căruia cel care deţine un bun pe care trebuie să îl restituie are dreptul de a reţine bunul respectiv până la momentul în care proprietarul bunului îi va plăti sumele de bani pe care le-a cheltuit în legătură cu acesta, şi de împrejurarea că pârâtul nu mai locuieşte în imobilul proprietatea reclamantei, instanţa va respinge ca rămasă fără obiect cererea sa privind instituirea unui drept de retenţie asupra apartamentului câtă vreme acest drept funcţionează numai cât timp bunul se află la detentor.

În privinţa cheltuielilor de judecată, faţă de specificul sumelor datorate cu acest titlu, în categoria cărora intră taxele judiciare de timbru achitate de părţi, onorariile apărătorilor aleşi, onorariile pentru efectuarea unor expertize, etc., instanţa apreciază că operaţiunea de compensare la care se referă dispoziţiile art. 276 din Codul de procedură civilă nu presupune o echivalare riguroasă a cuantumului acestor sume, ci o apreciere de ansamblu a valorii şi naturii lor, prin prisma culpei procesuale a părţilor.

Din această perspectivă, faţă de împrejurarea că atât acţiunea reclamantei cât şi cererea reconvenţională a pârâtului vor admise doar în parte, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 276 din Codul de procedură civilă şi va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi; în acest context, instanţa apreciază că, deşi a reţinut cota de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune şi pârâtul a achitat integral suma de 600 de lei reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei, operaţiunea de compensare se impune în condiţiile în care acesta a invocat o cotă de contribuţie exclusivă la efectuarea îmbunătăţirilor şi instanţa a respins ca neîntemeiată această cerere, iar reclamanta a achitat o sumă mai mare cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va admite în parte atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională, astfel cum au fost completate şi precizate, va desface căsătoria din culpa comună a soţilor, respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, va dispune revenirea reclamantei la numele de familie purtat înaintea încheierii căsătoriei şi va constata că părţile au dobândit, în timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra autoturismului  în valoare de 2.000 de lei şi dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţi la apartamentul proprietatea reclamantei situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, aşa cum au fost menţionate anterior, în valoare totală de 15.882,38 lei.

Totodată, instanţa va constata că părţile au contractat în timpul căsătoriei o datorie comună de 10.000 de euro în baza contractului de credit bancar nr. 919 din 12.09.2007 încheiat , va constata că acestea au avut o cotă de contribuţie de 50 0/0 fiecare la dobândirea bunurilor comune, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie de 55 0/0 la dobândirea bunurilor comune, va respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie exclusivă la dobândirea aceloraşi bunuri, va atribui reclamantei dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţi la apartamentul proprietatea sa situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, în valoare de 15.882,38 lei, şi pârâtului dreptul de proprietate asupra autoturismului în valoare de 2.000 de lei, o va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 6.941,19 lei cu titlu de sultă, va obliga părţile ca, începând cu rata lunară aferentă lunii decembrie 2010, să achite, la scadenţă, 1/2 fiecare din ratele lunare datorate în baza contractului de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007 încheiat sau, în măsura în care rata lunară este achitată integral de către reclamantă, pe pârât să plătească acesteia 1/2 din suma datorată lunar, va lua act de renunţarea reclamantei la judecata cererii privind evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, va respinge ca rămasă fără obiect cererea pârâtului privind instituirea unui drept de retenţie asupra aceluiaşi imobil şi va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea civilă completată şi precizată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul -.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârât, astfel cum a fost completată şi precizată.

Desface căsătoria înregistrată sub nr. 146 din 23.06.2007, din culpa comună a soţilor.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei.

Reclamanta revine la numele de familie purtat înaintea încheierii căsătoriei, „-”.

Constată că părţile au dobândit, în timpul căsătoriei, dreptul de proprietate asupra autoturismului  în valoare de 2.000 de lei şi dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţi la apartamentul proprietatea reclamantei situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, respectiv pardoseală din gresie, zugrăveli lavabile la pereţi şi tavan şi uşă metalică de tip nou în holul de la intrare, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, fereastră PVC şi geam termopan, instalaţie de aer condiţionat  şi uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental în sufragerie, pardoseală din parchet melaminat, zugrăveli superioare la pereţi şi tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, uşă cuplată cu fereastra la logie din tâmplărie de aluminiu cu geam clar în primul dormitor, pardoseală din gresie în logie, faianţă albă 15 × 15 cm cu înălţimea de 0,90 m pe pereţi şi fereastră PVC cu geam termopan în cel de-al doilea dormitor, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m şi zugrăveli lavabile la tavan în bucătărie, pardoseală din gresie, faianţă pe pereţi cu înălţimea de 2,45 m, zugrăveli simple la tavan, uşă din tâmplărie de aluminiu cu geam ornamental, fereastră din tâmplărie PVC cu geam termopan, lavoar cu baterie de inox şi centrală termică pe gaze în baie, precum şi acoperiş tip şarpantă din lemn într-o singură apă pe terasa blocului, în valoare totală de 15.882,38 lei.

Constată că părţile au contractat în timpul căsătoriei o datorie comună de 10.000 de euro în baza contractului de credit bancar nr. 919 din 12.09.2007 încheiat-.

Constată că părţile au avut o cotă de contribuţie de 50 0/0 fiecare la dobândirea bunurilor comune.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie de 55 0/0 la dobândirea bunurilor comune.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind stabilirea în favoarea sa a unei cote de contribuţie exclusivă la dobândirea aceloraşi bunuri.

Atribuie reclamantei dreptul de creanţă constând în contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţi la apartamentul proprietatea sa situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. -, în valoare de 15.882,38 lei.

Atribuie pârâtului dreptul de proprietate asupra autoturismului marca în valoare de 2.000 de lei.

Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 6.941,19 lei cu titlu de sultă.

Obligă părţile ca, începând cu rata lunară aferentă lunii decembrie 2010, să achite, la scadenţă, 1/2 fiecare din ratele lunare datorate în baza contractului de credit bancar nr. 919 din data de 12.09.2007 încheiat sau, în măsura în care rata lunară este achitată integral de către reclamantă, pe pârât să plătească acesteia 1/2 din suma datorată lunar.

Ia act de renunţarea reclamantei la judecata cererii privind evacuarea pârâtului din imobilul situat în mun. -, str. -, bloc -, sc. -, et. -, ap. -, jud. Constanţa.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea pârâtului privind instituirea unui drept de retenţie asupra aceluiaşi imobil.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21.12.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. S.E.

Tehnoredactat jud. CT/07.03.2011

4 ex.