Anulare act

Dosar nr.4718/327/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1243

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE  26.04.2011

PRESEDINTE  :  D.A.C.

 GREFIER  :  C.F.

Pe rol, solutionarea actiunii civile având ca obiect anulare act, acţiune formulată de reclamanta -  in contradictoriu cu pârâtul  -.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.04.2011 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa,  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26.04.2011, dată la care s-a pronunţat.

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 02.10.2008 sub nr. 4718/327/2008, reclamanta - l-a chemat în judecată pe pârâtul -, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 114/24.08.2000 emis de BNP -, în dosarul nr. 104/2000.

În motivare arată că a fost dezbătută moştenirea numitei -, stabilindu-se că unic moştenitor este pârâtul -, în calitate de soţ supravieţuitor. A mai menţionat că pârâtul a ascuns notarului faptul că defuncta avea încă trei fraţi, printre care şi reclamanta, aceştia nefiind citaţi la notar, pentru exprimarea opţiunii succesorale.

În drept, invocă art. 672 şi 673 C.civ., art. 75 al. 1 şi art. 83 din Legea nr. 36.1995.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei -, arătând că defuncta a avut ultimul domiciliu în Mangalia, decesul fiind înregistrat în aceeaşi localitate. De asemenea, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, susţinând că aceasta nu a făcut dovada faptului că este soră cu defuncta, ci dimpotrivă, din actele de stare civilă depuse, rezultă că cele două au avut părinţi diferiţi.

Prin sentinţa civilă nr. 3513 din 16.12.2008, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. Pronunţând această soluţia instanţa a reţinut că defuncta - a avut ultimul domiciliu în satul -, jud. -, decesul acesteia fiind înregistrat în Mangalia, jud. Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 23.01.2009.

La solicitarea instanţei s-a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe actele dosarului notarial nr. 104/2000 al BNP -.

La termenul de judecată din data de 14.04.2009, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Mangalia, faţă de împrejurarea că, din actele dosarului notarial, rezultă că ultimul domiciliu al defunctei - a fost în municipiul -.

Prin sentinţa civilă nr 946/C din data de 14.04.2009, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Constanţa pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 13/C din data de 15.06.2009, Curtea de Apel Constanţa, examinând conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Tulcea şi Judecătoria Mangalia, a constatat competentă a soluţiona cauza, Judecătoria Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe a făcut recurs pârâtul -, iar prin Decizia nr. 973 din data de 16.02.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a modificat sentinţa nr. 13/C a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 24.09.2010.

La termenul de judecată din data de 08.03.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori şi proba cu interogatoriul pârâtului. De asemenea, a încuviinţat pentru pârât proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

A fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului, răspunsurile acestuia la interogatoriu fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (fila 45).

În cauză au fost audiaţi martorii -, declaraţiile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

În şedinţa publică din data de 19.04.2011, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de împrejurarea că deschiderea succesiunii a avut loc în anul 2000, iar acţiunea a fost formulată de reclamantă abia în anul 2008.

Instanţa, deliberând asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de susţinerile  apărătorului pârâtului, potrivit cărora acţiunea a fost promovată în momentul în care a avut cunoştinţă de dezbaterea succesiunii, a unit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât prin apărător cu fondul cauzei, având în vedere necesitatea administrării de probe comune potrivit art. 137 Cod pr.civilă.

Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei invocat, în conformitate cu art. 137 C.pr.civ., instanţa reţine că potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cu modificările ulterioare, „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.”

Din analiza formulării art. 88 din Legea 36/1995, rezulta indubitabil ca voinţa legiuitorului a fost aceea de a sancţiona nerespectarea dispoziţiilor referitoare ia întocmirea certificatului de moştenitor cu nulitatea relativa, interesul ocrotit de norma legală fiind unul privat, iar nu un interes general.

În consecinţă, acţiunea reclamantului este supusă termenului general de prescripţie prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Termenul de prescripţie curge însă de la data la care persoana vătămată a luat au luat cunoştinţă de certificatul de moştenitor a cărui anulare o solicită.

Din încheierea finală întocmită de notarul public, rezultă că reclamanta nu a fost citat în cauza succesorală privind pe defuncta -. Prin urmare pentru aceasta, data de la care curge termenul de prescripţie este data la care a luat cunoştinţă de certificatul de moştenitor.

Instanţa apreciază că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, invocată de pârât, nu este întemeiată, având în vedere că reclamantul a luat cunoştinţă de certificatele de moştenitor în cursul anului 2008. Dacă pârâtul pretinde că reclamanta avea cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor a cărui anulare o solicită, cu mult înainte de această dată, fiind împlinit astfel termenul de prescripţie al dreptului la acţiune, trebuia să facă dovada celor afirmate, dovadă ce îi incumbă în conformitate cu art. 1169 C.civ.

Nici din declaraţiile martorilor şi nici din răspunsurile pârâtului la interogatoriu nu rezultă că reclamanta ar fi avut cunoştinţă mai înainte despre dezbaterea succesiunii.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 28.01.2000, a decedat numita -, cu ultimul domiciliu sat -, com. -, jud. -.

După decesul acesteia s-a dezbătut succesiunea, la data de 24.08.2000, constatându-se că de pe urma defunctei au rămas următoarele bunuri: suma de 238.427 lei şi dobânzi aferente , sumele de 5.055.070 lei şi 2.192.922 lei şi dobânzi aferente ; cota de 1 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul satului -, com. -, jud. -, compus din teren în suprafaţă de 500 mp şi casă de locuit, formată din patru camere, hol, bucătărie şi anexă. Restul cotei de 1 aparţine soţului supravieţuitor, -; dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 30.000 mp, situat în extravilanul comunei -, sat -, dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 51/1996 la BNP -. (certificatul de moştenitor nr. 114/24.08.2000 eliberat de BNP -).

Se menţionează în certificatul de moştenitor că pârâtul - are calitatea de unic moştenitor, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei.

Totodată s-a menţionat că nu sunt străinii de moştenire prin renunţare şi nici în condiţiile art. 700 C.civ.

Din încheierea finală întocmită de notarul public la data de 24.08.2000, rezultă că reclamanta nu a fost citată în cauza succesorală privind pe defuncta -.

Reclamanta - este fiica lui - şi a lui - şi locuieşte în mun. -, jud. -.

Din analiza certificatului de deces al defunctei -, rezultă că aceasta a fost fiica lui - şi al numitei -.

D.S. şi D.V. sunt una şi aceeaşi persoană aspect ce rezultă din declaraţia notarială a numiţilor -, autentificată sub nr. 1982 din 01.08.2000 la BNP -, dar şi din răspunsurile pârâtului la interogatoriu şi din declaraţia martorului -.

Prin răspunsul la întrebarea nr. 1 la interogatoriu, pârâtul a arătat că tatăl defunctei a fost căsătorit de 3 ori şi a avut copii cu toate cele trei soţii.

Din prima căsătorie cu numita - a avut o fiică, respectiv pe numita -, decedată la data de 02.04.1986, astfel cum rezultă din certificatul de deces afla la fila 17 din dosarul Judecătoriei Mangalia din primul ciclu procesual)

Din căsătoria cu numita - s-a născut -, iar din cea de-a treia căsătorie cu - s-au născut reclamanta, - (actele de stare civilă de la filele 6-11 din dosarul Judecătoriei Tulcea). 

În drept, potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cu modificările ulterioare, „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.”

Având în vedere situaţia de fapt prezentată şi dispoziţiile legale enunţate, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea acţiunii.

Astfel, reclamanta, în calitate de fiică, are vocaţie succesorală la moştenirea rămasă de pe urma defunctei - şi nu a fost citată la dezbaterea succesiunii, aspect ce rezultă din încheierea finală din data de 24.08.2000, în care se menţionează că a fost citat doar soţul supravieţuitor.

Prin emiterea certificatului de moştenitor nr. 114/24.08.2000, eliberat de BNP -, cu excluderea sa de la masa succesorală, reclamanta a suferit o vătămare evidentă ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia.

În consecinţă, pentru considerentele expuse mai sus, instanţa urmează să admită cererea reclamantei şi să dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 114/24.08.2000 emis de BNP -.

În conformitate cu dispoziţiile art. 88 al. 2 din Legea nr. 36/1995, prezenta hotărâre urmează a fi comunicată, după rămânerea definitivă şi irevocabilă, notarului public, în vederea eliberării unui nou certificat de moştenitor.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanţa urmează că o oblige pe pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 19,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de reclamanta -, -,  in contradictoriu cu pârâtul  -.

Dispune anularea certificatului de moştenitor nr. 114/24.08.2000 emis de BNP .

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 19,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prezenta se va comunica BNP -, după rămânerea definitivă şi irevocabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 al. 2 din Legea nr. 36/1995, cu modificările ulterioare.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26.04.2011

PRESEDINTE GREFIER

D.A.C. C.F.

Red şi tehnored. jud. D.A.C./07.07.2011

4EX

Domenii speta

Spete similare