Contestaţie la executare - Admite contestaţia

 Prin contestaţia înregistrată iniţial, la data de 08.08.2013, pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr. de dosar........../204/2014, formulată de contestatoarea I. C.O., prin împuternicit O.M.S., în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei Ciorani, s-a solicitat:anularea actelor de executare silită reprezentate de Titlul executoriu nr.1 din data de 31.07.2013, Somaţia nr.1 din data de 31.07.2013 şi a formelor de executare  emise de intimată, ca netemeinice şi nelegale;suspendarea executării silite până la pronunţarea irevocabilă a hotărârii privind contestaţia la executare;obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 05.08.2013, a primit documentele mai sus menţionate prin poştă, iar intimata, Primăria Comunei Ciorani, îi solicită plata unui debit contradictoriu ce, în Somaţie şi Titlul Executoriu se cuantifică la suma de 1.090 lei, în timp ce în înştiinţarea de plată acest presupus debit este de 1.170 lei, cu toate că, aşa cum se observă atât din actele emise cât şi din ştampila ce poartă numele creditoarei, toate actele au fost emise în aceeaşi zi debitul solicitat de creditoare ar fi asupra unui teren extravilan aflat în Comuna Ciorani.

Faţă de sumele pretinse de creditoare, fac menţiunea că acestea nu sunt conforme cu realitatea, aşa cum va fi detaliat în continuare:

Pentru rubricile referitoare la plăţi de efectuat în cuantumul sumelor accesorii şi a unui presupus debit creditoarea:

1.nu face dovada comunicării prealabile a acestor presupuse debite, aşa cum este arătat de art. 86 din O.G. nr.92/2003, art. 193 alin. 1-2, art. 666 alin. 2 şi art. 671 din Codul de procedură civilă;

2.documentele emise de creditoare sunt contestabile sub aspectul cuantumului solicitat (lichidităţii acestuia). Se mai arată faptul că datoria pretinsă de creditoare trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă (art. 662 Cod proc. civilă), doar că, în cazul meu, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite de creditoare sub aspectele detaliate mai jos:

a. Datoria pretinsă nu este certă sub aspectul sumelor pretinse deoarece nu specifică ce reprezintă aceste sume, pe ce perioade, care este debitul principal şi care sunt accesoriile. Mai mult, Titlul Executoriu şi Somaţia de plată, pe lângă aspectul reţinut mai sus că sunt contradictorii cu înştiinţarea de plată, încalcă prevederile art. 662 Cod proc. civilă, nu există un titlu de creanţă, nu rezultă ce reprezintă aceste sume, pe ce perioadă şi modul de calcul al acestora.

b.Suma pretinsă ca "accesoriu". în totalitatea menţionată de

creditoare şi anume 427 lei depăşeşte cu peste 50%

cuantumul datoriei principale pretinse. Suma pretinsă ca

datorie finală este criticabilă şi sub aspectul exigibilităţii

acesteia, cu atât mai mult cu cât creditorul nu face dovada

expirării termenului de plată întrucât nu specifică când a

expirat acest termen.

c.Solicită instanţei să constate că sunt încălcate de creditoare şi

prev. art. 136 alin. 1) din Codul de procedură fiscală,

deoarece nu sunt întrunite elementele alin.1 sub aspectul

refuzului de plată a debitului de către mine, ba chiar că nu se

face în niciun fel dovada faptului că pârâta Primăria Ciorani

i-ar fi comunicat debite sau alte sume sau că ar fi încercat să obţină sumele pretinse pe cale amiabilă, cu precizarea că, emiţând înştiinţarea de plată şi somaţia în aceeaşi zi, fără a fi scurs termenul legal prevăzut de legiuitor, pârâta a obligat-o la deschiderea acţiunii în instanţă conform art.172-173 din O.G. 92/2003.

d) Contestatoarea este beneficiara prevederilor legii speciale nr.448/2006, în fapt a articolului 26 alin.2, în ceea ce priveşte ,,scutirea de la plata impozitului pe clădire şi teren”, acest fapt fiind întărit şi de acţiunile în contencios administrativ arătate mai sus, acţiuni în urma cărora instanţele au dispus irevocabil recunoaşterea drepturilor sale din 01.06.2010 la zi. Se precizează că anterior acestei perioade, mai exact din 2004 până în 2010, a fost beneficiara certificatelor de încadrare în grad de handicap accentuat, fapt recunoscut şi de decizia nr.5730/30.05.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv decizia nr.6372/11.06.2013 a aceleiaşi instanţe.

S-a mai solicitat ca, până la judecarea cauzei şi emiterea unei somaţii definitive, instanţa să suspende procedura executării silite, în temeiul art.718 alin.1 C. proc. civilă, cu menţiunea că, fiind persoană cu handicap în conformitate cu sentinţa 11/16.01.2012 a Curţii de Apel Ploieşti, rămasă irevocabilă prin decizia 5730/30.05.2013, citează ,,reclamanta beneficiază fără discuţie de prevederile Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea persoanelor cu handicap…”, sentinţă ce este în curs de a fi pusă în executare, aşa cum este arătat de decizia irevocabilă nr.6372/11.06.2013, fiind şi pensionară conform deciziei Casei Judeţene de Pensii Prahova nr.138834/08.07.2010, căsătorită, soţul nefiind angajat şi neavând alte surse de venit în afara pensiei de urmaş în cuantum de 959 lei, fără alte venituri, ar fi obligaţi să trăiască, e şi soţul ei, sub 500 lei/lună/membru de familie, din această sumă scăzându-se facturile aferente lunare fireşti de electric, apă, telefonie, credit bancar etc.

În drept contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. art.172-173 din O.G. nr. 92/2003, art.718 alin.1, art.645 alin.1 şi art.198 Cod pr.civilă, cu aplicarea art.194 Cod pr. Civilă.

A  arătat că, în fapt, îşi întemeiază cererea pe disp.art.86, 136 şi 145 din OG 92/2003, art.193 alin.1-2, art.666 alin.2 şi art.671 Cod pr. Civilă, art.10 alin.2 teza I din OG 5/2001 şi art.26 alin.2 din Legea 448/2006.

În temeiul art.6 alin.1 lit.d) şi art.8 alin.3 din O.U.G. 51/2008, art.90 indice 2 alin.4 din Legea nr.448/2006, s-a solicitat admiterea cererii de ajutor public judiciar prin scutirea de la plată a taxelor judiciare de timbru.

 Contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

S-au anexat: înştiinţarea de plată, somaţia de plată, titlul executoriu, sentinţa nr.11/16.01.2012 a Curţii de Apel Ploieşti, deciziile nr.5730/30.05.2013 şi nr.6372/11.06.2013 ale Curţii de Apel Ploieşti, decizia nr.138834/08.07.2010 a Casei Judeţene de Pensii Prahova.

  Prin încheierea pronunţată în şedinţă secretă din data de 05.09.2013 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr......../204/2013/a1, s-a admis în parte cererea formulată de petenta I. C.O. şi s-a dispus scutirea contestatoarei de la plata taxei judiciare de timbru în cotă de ½, respectiv de la plata sumei de 65,65 lei.

Prin rezoluţia din data de 23.09.2013, completul căruia i-a fost repartizată cauza, a dispus, în temeiul art.200 alin.2 rap. la art.151 şi 197 NCPC, înştiinţarea contestatoarei ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să depună la dosar dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 65,65 lei (1/2 din taxa judiciară de timbru datorată urmare a încuviinţării în parte a cererii de ajutor public judiciar) şi procura judiciară dată mandatarului O. M.S., în original sau copie legalizată, sub sancţiunea anulării cererii, obligaţie care a fost complinită de către contestatoare prin depunerea, la data de 07.10.2013,  la dosarul cauzei, a procurii judiciare autentificate sub nr.4332/02.10.2013 şi a chitanţelor nr.345154/07.10.2013 în valoare de 50 lei şi nr.345152/07.10.2013, în valoare de 66 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

La data de 24.09.2013, contestatoarea I.C.O., prin împuternicit O. M.S., a depus la dosarul cauzei o notă precizatoare a acţiunii, prin care a arătat că la data de 20.09.2013, a achitat către creditoare suma de 1.198 lei prin chitanţa seria PH RANI nr.08596, ca urmare a declanşării procedurilor dezbaterii masei succesorale pentru mama ei, decedată în anul 2004 şi tatăl ei, decedat în anul 2007, fiind nevoită să facă dovada că nu există creanţe restante către bugetele locale. A mai arătat că, în continuare susţine netemeinicia şi ilegalitatea sumelor percepute de către pârâta Primăria Comunei Ciorani, iar pe de altă parte, instanţa, prin încheierea din 05.09.2013, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a admis în parte cererea ei privind scutirea a jumătate din plata taxei judiciare de timbru, plată la care instanţa a reţinut şi cuantumul de 50 de lei privind capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite,

A menţionat că, având în vedere că a achitat debitul solicitat de creditoare şi, pe cale de consecinţă capătul de cerere referitor la executarea silită a rămas fără obiect, iar în temeiul art. 197 Cod proc. civilă, raportat la art. 204 Cod proc. civilă, cu aplicarea disp. art. 237 alin. 2 pct. 6 Cod proc. civilă, solicită instanţei să ia act de renunţarea contestatoarei la capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite ca rămas fără obiect şi, pe cale de consecinţă, la ajutorul public judiciar privind taxele judiciare pentru acest capăt de cerere.

 A mai solicitat ca, în temeiul art. 197 Cod proc. civilă, raportat la art. 204 Cod proc. Civilă, instanţa să dispună şi asupra unui nou capăt de cerere şi anume cel referitor la întoarcerea executării silite, iar pe cale de consecinţă, ţinând cont şi de încheierea din 05.09.2013 şi asupra taxelor judiciare de timbru referitoare la acest nou capăt de cerere, aşa cum sunt ele prevăzute de art. 10 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, restul capetelor de cerere din acţiunea principală introdusă urmând să rămână neschimbate.

În drept a invocat disp. art.244 alin.2 , 237 alin.2 pct.6 C.pr.civilă, solicitând proba cu înscrisurile ataşate cererii în două exemplare în copie conform cu originalul. S-a ataşat chitanţa nr.08596/20.09.2013 eliberată de Primăria Comunei Ciorani.

Prin rezoluţia din data de 07.10.2013, completul căruia i-a fost repartizată cauza, a dispus, în temeiul art.201 alin.1 C.p.c., comunicarea cererii de chemare în judecată, înscrisurile ataşate, notei precizatoare depuse la 24.09.2013 şi a înscrisului ataşat intimatei, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, în condiţiile art.165 C.p.c., sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică prevăzută de art.208 alin.2 C.p.c.

La data de 10.10.2010, intimata, potrivit dovezii de înmânare a primit actele menţionate, iar la data de 29.10.2013 a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina, contestaţia la executare fiind de competenţa instanţei locului, respectiv Judecătoria Mizil. Pe fondul cauzei, a arătat intimata că I.C. O.deţine în coproprietate cu L. I. şi I. V. A. (în prezent decedat-moştenitor I. C.O.) suprafaţa de 2,895 ha teren situat în extravilanul comunei Ciorani, judeţul Prahova, Tarlaua nr.44, Parcela 370/3 obţinut prin sentinţa civilă nr.973/2007 pronunţată de Judecătoria Mizil, iar din anul 2007 se datorează impozit pentru acest teren. S-a mai arătat în întâmpinare că pentru anii 2007-2008 inclusiv, impozitul pentru teren a fost achitat de cei de mai sus, dar întrucât pentru anii 2009-2013, impozitul nu a fost achitat până la 31.07.2013, Serviciul Impozite şi Taxe al comunei Ciorani a emis ,,Înştiinţare de plată, Somaţia şi Titlul executoriu”. S-a menţionat că înştiinţarea de plată a fost emisă pentru suma de 1170 lei reprezentând: impozit curent-159 lei, impozit rămăşiţă 2009-2012-578 lei, majorări curente-6 lei, majorări rămăşiţă-427 lei, rezultând un total de 1170 lei. Întrucât impozitul curent se achită în două tranşe: prima până la 31.03, iar a doua până la 30.09 anul curent, face ca între cele trei documente ,,Înştiinţare de plată”, ,,Somaţie” şi ,,Titlu Executoriu” să existe diferenţa de 80 lei, aceasta reprezentând impozitul pentru care termenul de plată nu a expirat şi ca atare nu poate fi executat silit. Sub alt aspect, s-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr.448/2006, reclamanta nu beneficiază de scutire de impozit, cu precizarea că în prezent impozitul pentru acest teren a fost achitat, precum şi majorările de întârziere, în mod voluntar. În dovedirea întâmpinării intimata înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Prin rezoluţia din data de 31.10.2013, completul căruia i-a fost repartizată cauza, a dispus, în temeiul art.201 alin.2 C.p.c., comunicarea întâmpinării contestatoarei, cu menţiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.

Contestatoarea a primit întâmpinarea, potrivit procesului verbal de înmânare, la data de 07.11.2013, depunând la data de 11.11.2013, răspuns la întâmpinare prin care a arătat că la data de 07.11.2013 a primit din partea Judecătoriei Câmpina o comunicare adresă însoţită de un document intitulat Întâmpinare, document având parafa intimatei. prin care a solicitat respingerea exceptiei necompetenţei teritoriale, ca neîntemeiată şi pe fond, anularea somaţiei nr. 1/31.07.2013, titlului executoriu nr. 1/31.07.2013 şi a formelor de executare, ca netemeinice şi nelegale, precum şi  obligarea intimatei la returnarea în totalitate a sumei de 1.198,00 lei achitată prin chitanţa seria PH RANI nr. 08596 (întoarcerea executării), cât şi toate cheltuielile de judecată, reprezentând taxe de timbru, taxe notariale privind împuternicirea mandatarului şi expedieri poştale.

Referitor la excepţia necompetentei teritoriale a învederat că, potrivit art. 6, 9, 30 Cod proc. civilă şi deciziei XV din 05.02.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, locul de desfăşurare a procedurilor de executare  revine judecătoriei de la localitatea de domiciliu a celui urmărit.

Pe fondul cauzei, contestatoarea  a reiterat că a contestat atât suma pretinsă, pe criteriul că nu a fost notificată în prealabil de existenţa acesteia, cât şi modul de calcul al sumei.

S-a mai arătat că intimata nu arată când şi cum a expirat creanţa pretinsă, ce act a stat la baza expirării acestuia cât şi în ce fel i-a fost adus la cunoştinţă contribuabilului situaţia de fapt, din 2009 la zi. Potrivit Codului fiscal, Codului de proc. fiscală, cât şi Codului de proc. civilă, "înştiinţarea de plată" poartă un termen de plată benevolă de 30 zile, termen anulat de somaţia de plată ce diminuează acest termen de plată benevol la 15 zile şi anulează şi posibilitatea vreunei înţelegeri amiabile între părţi, deoarece introduce obligaţia contestării la instanţa de judecată a actelor emise de intimată, în cazul că acestea ar fi lovite de nulitate relativă sau parţială.

Contestatoarea a mai invocat disp. art. 125 alin. 1 din O.G. 92/2003 potrivit cărora "la cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia, înlesniri la plată, în condiţiile legii."

Împrejurarea că a fost efectuată o plată benevolă a creanţei solicitate, nu exclude posibilitatea contestării acesteia cu solicitarea de întoarcere a executării. Mai mult, aşa cum a arătat, a efectuat plata creanţei, deoarece a declanşat procedura deschiderii succesiunii, or, conform Codului fiscal, nu pot fi dezbătute succesiuni ce poartă creanţe, cu excepţia celor bancare, iar acest fapt nu exonerează intimata, în ceea ce priveşte obligaţiile ce-i revin faţă de contribuabil şi corecta notificare a crenţelor, cât şi a modului de calcul al cuantumului acestora.

Contestatoarea a mai aratat că întâmpinarea nu respectă cerinţele impuse expresis verbis de art. 205 alin. 2 lit. c Codul de proc. Civilă, deoarece nu răspunde la toate motivele de drept şi de fapt invocate prin acţiune, în concret intimata nu a contestat/răspuns în vreun fel la criticile aduse în ceea ce priveşte încălcarea art. 7, art. 98 şi art. 136 alin.1 Codul de proc. fiscală, respectiv la criticile privind rolul activ al organului fiscal prin notificarea în timp util a creanţelor, dovedirea refuzului de a achita pretinse sume, cât şi împlinirea termenului prescripţie fiscală a unei părţi însemnate din suma pretinsă.

În drept a invocat disp. art. 237 alin. 2 pct. 3 Cod proc. civilă, art. 172-173 din O.G. 92/2003, art. 718 alin. 1, art. 645 alin. 1 şi art. 198 Cod proc. civilă,  art. 86, art. 136 şi art. 145 din O.G. 92/2003, art. 193 alin. 1-2, art. 666 alin. 2 şi art. 671 din Codul de proc. civilă şi art. 10 alin 2 teza I din O.G. 5/2001.

În susţinerea acesteia, a ataşat, în copie, sentinţa civilă nr. 5935/2012 a Judecătoriei Bistriţa şi decizia XV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.

Prin rezoluţia din data de 12.11.2013, în baza art.201 alin.4 C.pr.civ. s-a fixat primul termen de judecată la data de 12.12.2013, pentru când s-a dispus citarea părţilor, iar intimata cu copie răspuns la întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.3209/12.12.2013, dată fără cale de atac, pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.4319/204/2013, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpina şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea I. C.O., prin mandatar O. M. S. şi intimata Primăria Comunei Ciorani, în favoarea Judecătoriei Mizil, invocându-se disp.art.136 alin.1, 172 alin.1 şi 4 Cod pr. fiscală, precum şi decizia nr.14/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţiile Unite.

 La data de 31.01.2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil, fiind repartizată aleatoriu completului C6, care, prin rezoluţia din data de 03.02.2014, a fixat primul termen de judecată la data de 07.03.2014, dispunându-se citarea părţilor.

 La primul termen de judecată ce a fost fixat conform disp. art. 201 C.P.C. la data de 07.03.2014, instanţa, din oficiu, în temeiul disp. art. 131 C.Pr.Civ., a procedat la verificarea competenţei,  constatând  că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză în conformitate cu disp.art.713 C.pr.civ., iar în temeiul  dispoziţiilor art. 238 alin.1  CPC, după ascultarea mandatarului contestatoarei, a estimat că  durata necesară  să  soluţioneze prezenta  cauză este  de o lună.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat  pentru contestatoare şi intimată, în temeiul art. 255 rap. la art.258 C.pr.civ., proba cu  înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le  pertinente, concludente şi utile soluţionării  cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa  a reţinut  următoarele:

La data de 31.07.2013, s-a emis de către intimata Primăria Comunei Ciorani, somaţia nr.1 titlul executoriu cu acelaşi număr şi înştiinţarea de plată prin care intimata, Primăria Comunei Ciorani, îi solicită contestatoarei plata unui debit care, în Somaţie şi Titlul Executoriu emise pe numele contestatoarei I. C., L.I. şi I. V., se cuantifică la suma de 1.090 lei, în timp ce în înştiinţarea de plată debitul este de 1.170 lei, datorat cu titlu de impozit teren extravilan.

Având în vedere faptul că suma de 1190 lei are natura unei creanţe fiscale, instanţa urmează să verifice dacă au fost respectate prevederile Ordonanţei de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale Legii 571/2003 privind Codul fiscal, în ceea ce priveşte procedura executării silite.

Conform art.110 alin.2 Cod proc. fiscală colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.

Potrivit art.110 alin.3 Cod proc fiscală, titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi :

- decizia de impunere;

- declaraţia fiscală;

- decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii;

- declaraţia vamală;

- decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;

- procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;

 - decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;

 - ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

Potrivit art.141 alin.1 şi  indice 1 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului, de către organul de executare competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţa în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii".

În speţă contestatoarea, în calitate de coproprietar de teren, datorează conform prevederilor art. 256 alin. (1) şi (4) din Codul Fiscal, un impozit anual exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel [...] iar pentru terenul care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa, iar în cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respective".

 Conform dispoziţiilor art. 85 alin.1 din Codul de procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc pe baza decizie emise de organul fiscal si/sau a declaratiei fiscale depuse de catre contribuabil conform art. 82 alin. (2)  şi care potrivit art. 86 alin. (4) este asimilată unei decizii de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, producând efectele unei înştiinţări de plată.

Având în vedere faptul că în anii 2009-2013 intimata a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de a achita impozit în ce priveşte terenurile categoria de folosinţă arabil, intimata trebuia să emită o decizie de impunere, întrucât înştiinţarea de plată din data de 31.07.2013 nu poate fi considerată un titlu de creanţă în raport de prevederile art.110 Cod pr fiscală, cu atât mai mult cu cât aceasta relevă o altă sumă decât cea menţionată în somaţia  şi în titlul executoriu. Obligaţia intimatei de a emite decizia de impunere este evidentă şi în contextul în care acest act administrativ emis în situaţia deţinerii în comun de către două persoane a bazei impozabile, respectiv a terenului în suprafaţă de 2,895 ha, putea fi contestat de către debitoare conform prevederilor art.205 si următoarele din Codul de proc fiscală raportat la art.218 Cod proc. fiscală, urmând ca instanţa de contencios administrativ să se pronunţe cu privire la legalitatea obligaţiei de a plăti taxa.

Totodată instanţa a  reţinut  faptul că nici în titlul executoriu emis pe numele contestatoarei nu se menţionează elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină prevăzute de art.43 Cod pr.fiscală, menţionarea termenului legal de plată a sumelor cu titlu de debit şi a accesoriilor calculate până la data de 31.07.2013, neputând complini lipsurile acestuia privind modalitatea de calcul a acestora, perioada pentru care sunt datorate, modul de calcul al acestor sume precum şi al cuantumului penalităţilor de întârziere, pentru care exista obligaţia emiterii unei decizii de impunere, conform prevederilor art.119 Cod proc. fiscală rap. la art.88 Cod proc fisc.

Aceste lipsuri, menţionate în întâmpinarea depusă de către intimată, prin detalierea acestora, încalcă dreptul de apărare al contestatoarei care nu a putut lua cunoştinţă de perioada şi modalitatea de calcul a sumei datorată cu titlu de impozit şi a penalităţilor de întârziere, este lipsită de acest drept, fiind în contradicţie şi cu rolul activ al organelor fiscale, consacrat de art.7 din Codul de procedură fiscală, care, în alin.1, stabileşte în sarcina organului fiscal obligaţia de a înştiinţa pe contribuabil asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.

Instanţa a  reţinut că organele fiscale nu motivează nici lipsa rolului activ, respectiv pasivitatea în demersurile pe care trebuia să le efectueze pentru înştiinţarea contestatoarei şi colectarea creanţelor fiscale datorate din anul 2009 până în anul 2012, în considerarea obligaţiei unităţii administrative teritoriale de a încasa impozitele şi taxele locale. Nu este de neluat în seamă nici modul se stabilire a cuantumului impozitului şi a penalităţilor de întârziere datorate acestuia, al căror cuantum şi modalitate de calcul nu sunt menţionate în titlul executoriu, mod de stabilire care încalcă prevederile art.256 alin.1 şi 4, care menţionează expres că pentru terenul deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea de teren aflată în proprietatea sa, şi nu pentru întreaga suprafaţă de teren menţionată în titlul de proprietate, aşa cum a procedat intimata, cu atât mai mult cu cât aceasta cunoştea, potrivit menţiunilor din întâmpinare, faptul că, contestatoarea I. C.O., în calitate de moştenitor al defunctului I. V. A., deţine în coproprietate cu L.I., suprafaţa de teren de 2,895 ha, în extravilanul comunei Ciorani, judeţul Prahova.

De altfel, analizând titlul executoriu nr.1 emis la data 31.07.2013 pentru suma de 1090 lei, instanţa a constatat faptul că în sarcina contestatoarei au fost stabilite şi accesorii în cuantum de 433 lei, fără a fi emisă de către intimată o decizie privind obligaţia de plată a accesoriilor conform prevederilor art.119 Cod proc fisc rap. la art.88 Cod proc. fisc.

Mai mult decât atât în titlul executoriu a fost emis pe numele a trei persoane (L.I., I. V. şi I. C., cu toate că, potrivit susţinerilor din întâmpinarea depusă de către intimată, I. V. este decedat, moştenitorul legal al acestuia fiind contestatoarea I. C.

Nici achitarea sumei de 1198 lei de către contestatoare nu poate determina, potrivit susţinerilor intimatei, respingerea contestaţiei la executare, cu atât mai mult cu cât contestatoarea şi-a menţinut cererea privind controlul legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu şi a executării silite, completând-o cu un nou capăt de cerere privind întoarcerea executării silite, suma datorată fiind achitată pentru declanşarea procedurii succesorale.

Prin urmare, în lipsa unui titlu de creanţă emis cu respectarea condiţiilor de formă prevazute de art.87 raportat la art.43 Cod pr. Fisc. şi în temeiul căruia să fie emis titlul executoriu, instanţa a apreciat că executarea silită declanşată împotriva contestatoarei este nelegală fiind încălcate prevederile art.256 alin.1 şi 4 Cod fiscal şi ale art.141 alin.1 raportat la art.110 Cod proc. fisc, context în care instanţa urmează admită contestaţia la executare promovată de către contestatoarea I. C.O. şi să dispună anularea procedurii de executare silită iniţiată de intimata Primăria Comunei Ciorani, conform Somaţiei nr. 1 emisă la data de 31.07.2013 şi a Titlului Executoriu nr.1  din data de 31.07.2013 şi respectiv anularea actelor de executare silită reprezentate de titlul executoriu, somaţia de executare şi înştiinţarea de plată emise la data de 31.07.2013, prescripţia fiscală invocată de către contestatoare prin răspunsul la întâmpinare nemaiputând fi analizată de către instanţă, în lipsa unui titlu valabil emis.

La data de 24.09.2013, contestatoarea I. C.O., a depus la dosarul cauzei o notă precizatoare a cererii prin care declară că renunţă la judecarea cererii de suspendare a executării silite. Potrivit disp. art.406 alin.1 CPC, actul de dispoziţie al renunţării la judecată poate fi efectuat, în principiu, oricând  în cursul judecăţii de reclamant şi trebuie să fie expresă şi neechivocă, manifestarea expresă de voinţă a părţii putând fi învederată instanţei verbal în cadrul şedinţei de judecată, ori în scris prin formularea unei cereri scrise  în acest sens.

Faţă de soluţia admiterii contestaţiei la executare şi de achitare de către contestatoare a sumei de 1198 lei, instanţa, pe cale de consecinţă, a admis şi cererea contestatoarei privind întoarcerea executării silite şi a  obligat  intimata la plata către contestatoare a sumei de 1198 lei.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate, precum şi soluţia ce se va pronunţa în cauză, în ceea ce priveşte cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de sumei de 116 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, la care se adaugă suma de 79,90 lei, reprezentând cheltuieli de transport, taxe poştale şi legalizare procură, instanţa a admis această cerere  şi a  obligat intimata să plătească contestatoarei sumele de bani menţionate.

Domenii speta

Spete similare