Despagubiri civile pentru daune materiale decurgând din fapte penale

Sentinţă civilă 2912 din 14.11.2011


S.C. 2912/14.11.2011

Răspundere civilă delictuală

Despăgubiri civile pentru daune materiale decurgând din fapte penale

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 26.10.2010 sub nr.-/257/2010 reclamanta C. L.-C. a chemat în judecată pe pârâtul M. I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii, reprezentând lipsa câştigului reclamantei pe timp de 2 luni; suma de 5.500 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii reprezentând cheltuieli spitaliceşti, cu operaţia pe care a suferit-o în Germania şi cu transporturile; 15.000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii reprezentând daune morale (prejudiciul constând în vătămarea prestigiului în societate, prejudiciul estetic); suma de 200 euro lunar, de la data producerii agresiunii şi până la vindecarea totală a ochiului, reprezentând efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună cu ochiul neafectat. Cu cheltuieli de judecată.

Cererea este legal scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, conform art.15 din Legea 146/1997.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că în ziua de 7 iunie 2010, în timp ce se afla împreună cu pârâtul şi cu alte persoane la muncă în Germania, fără nici un motiv pârâtul i-a aplicat o lovitură puternică în ochiul stâng, ceea ce a dus la afectarea ochiului şi la consecinţe asupra vederii.

Arată că a fost nevoită să se opereze în Germania, până în prezent vătămarea a necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, a rămas cu un defect la ochiul stâng, vederea fiind definitiv afectată şi putând a fi ameliorată prin purtarea de ochelari.

Arată că au survenit complicaţii, având dureri permanente de cap şi de ochi, lăcrimează în permanenţă, iar aspectul estetic este modificat. Mai menţionează că pârâtul a fost arestat în Germania pentru această faptă, fiind sancţionat cu o amendă de 1200 euro pe care a plătit-o. Deşi a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş, acesta a considerat că există autoritate de lucru judecat datorită condamnării suferite pentru aceeaşi faptă în Germania.

Reclamanta arată că a ratat un contract de muncă de 2 luni în Germania, pierzând suma de cel puţin 1000 euro lunar, deci 2000 euro în total, a suferit două operaţii într-o clinică de specialitate din München, foarte dureroase, a suferit un puternic stres psihic, iar fizionomia feţei s-a schimbat prin aceea că trebuie să poarte ochelari, capacitatea sa de muncă fiind redusă de asemenea, fiind necesar depunerea unui efort suplimentar.

În dovedire a solicitat acvirarea dosarului nr.-/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, efectuarea unei expertize medico-legale, interogatoriu, acte, martori – F. L..

A mai depus înscrisuri: copie de pe rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, certificat medico-legal, copie a hotărârii de condamnare a pârâtului în Germania.

S-au solicitat înscrisurile din dosarul penal în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

S-a luat interogatoriul pârâtului (fila 57 dosar), s-a ascultat martora F. L. (filele 63-64 dosar), s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.

Pârâtul, legal citat şi prezent la judecarea cauzei, nu a formulat întâmpinare şi nu a propus probe.

Reclamanta şi-a majorat petitele acţiunii la termenul din 3.11.2011 solicitând în loc de 200 euro despăgubiri lunare pentru efortul suplimentar pe care trebuie să-l depună, câte 320 euro lunar de la data producerii agresiunii şi până în luna septembrie 2011, şi câte 310 euro lunar de la 1 octombrie 2011 până la însănătoşire (având în vedere concluziile raportului medico-legal privind reducerea capacităţii de muncă cu 25%, respectiv 20% şi faptul că venitul reclamantei lunar l-a apreciat ca fiind de 1.250 euro).

De asemenea a precizat că suma de 2000 euro o majorează la 2500 euro reprezentând câştigul realizat de către reclamantă prin aceea că nu a putut să îşi desfăşoare un contract de muncă pe timp de 2 luni.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform înscrisurilor depuse la dosar, a declaraţiei martorei audiate în cauză, coroborate cu recunoaşterea de către pârât a incidentului petrecut între el şi reclamantă, la data de 7 iunie 2010, în timp ce se aflau în Germania în executarea unui contract de muncă, pe fondul unor discuţii contradictorii, întrucât reclamanta a ridicat mâna pentru a-l lovi,  pârâtul i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma în zona ochiului stâng. Reclamanta a fost internată într-un spital din München, pentru îngrijiri medicale, în perioada 8.06.2010-10.06.2010 (fila 28 dosar), iar după revenirea în ţară, examinată medical, s-a stabilit că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 27-28 zile îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr.355/I/a/215 din 21.06.2010 (fila 27 dosar).

Autorităţile germane au efectuat cercetări privind vătămarea corporală, stabilindu-se prin hotărârea dată în 13.07.2010 de către Judecătoria din Ingolstadt că gravitatea faptei nu atrage după sine urmărirea penală, făptuitorul (pârâtul) fiind sancţionat cu o amendă de 1200 euro reprezentând valoarea cauţiunii deja achitate.

Pentru acest motiv, plângerea penală formulată de reclamantă în România împotriva pârâtului pentru vătămare corporală s-a soluţionat prin dispunerea de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorului M. I., întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat (rezoluţia din 8.10.2010, dosar nr.1534/P/2010 – fila 4 şi urm.dosar).

Pentru spitalizarea reclamantei în Germania în perioada 8.06.2010-10.06.2010 s-a emis factura fiscală nr.72958368/09.07.2010 a Clinicii Universitare München care facturează costul serviciului medical la suma de 4.575 euro (filele 29 şi urm.dosar), intervenţia chirurgicală care s-a efectuat cu această ocazie fiind în directă legătură cu leziunea suferită la data de 7 iunie 2010.

Prin completarea certificatului medico-legal nr.355/I/a/215, după reexaminarea medicală a reclamantei din 3.09.2010, având în vedere noile date medicale, s-a dispus completarea numărului de îngrijiri medicale la un total de 54-55 zile pentru vindecare, apreciindu-se că reclamanta prezintă infirmitate parţială permanentă exclusiv traumatică.

Prin expertiza medico-legală efectuată în cauză (raport nr.142/II/a/16 din 17 martie 2011 al Serv. de M. L. Judeţean S.) s-a concluzionat, în urma examinării reclamantei că se menţine numărul de zile de îngrijiri medicale acordate la 54-55. S-a mai arătat că leziunile s-au vindecat cu sechele constând în scăderea moderată a vederii la ochiul stâng şi astigmatism mixt post operator, că această stare este definitivă, fără posibilitate de ameliorare, nu mai beneficiază de tratament chirurgical, necesită corecţie permanentă cu lentile (port de ochelari) şi reprezintă o infirmitate parţială permanentă post traumatică. Datorită leziunilor suferite la nivelul ochiului stâng, reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în primele 60-90 de zile iar ulterior şi în prezent capacitatea de muncă este redusă cu aproximativ 25%, neîncadrabil în grad de invaliditate. De asemenea, s-a arătat că afecţiunea ochiului stâng nu a influenţat funcţia ochiului drept, nu îi produce o modificare a înfăţişării de genul vreunui prejudiciu estetic sau sluţiri şi nu îi limitează accesul la agrementele normale ale vieţii. Pentru a realiza aceeaşi capacitate de orientare şi muncă avute anterior producerii leziunilor, necesită un efort suplimentar egal cu scăderea capacităţii de muncă de 25%, cu precizarea că necesită şi evitarea expunerilor la praf.

Prin suplimentul nr.Ad/142/II/a/16 din 20 oct.2011 (fila 125 şi urm.dosar) se conchide că, urmare a leziunilor suferite la data de 7 iunie 2010 (traumatism perforant al globului ocular stâng cu herniere de iris) reclamanta prezintă, la momentul actual, sechele constând în scăderea vederii la ochiul stâng, colobom irian superior şi astigmatism mixt post operator, această stare fiind definitivă. Datorită leziunilor suferite la nivelul ochiului stâng, reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în primele 60-90 zile, iar ulterior şi până în luna sept.2011, capacitatea de muncă a fost redusă cu 25%, neîncadrabil în grad de invaliditate. Se mai arată că începând cu luna septembrie 2011 capacitatea de muncă a reclamantei este redusă cu 20% permanent, neîncadrabil în grad de invaliditate. S-a revenit cu precizarea că aprecierea reducerii capacităţii de muncă s-a făcut în conformitate cu criteriile de expertiză medicală în vigoare la data examinărilor în Comisia de Expertiză Medicală, având în vedere gradul scăderii vizuale şi complicaţiile asociate. Astfel, reducerea capacităţii de muncă cu aproximativ 25%, s-a apreciat la data de 16 februarie 2011 în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.400/16.05.2001, valabilă la data respectivă, iar aprecierea scăderii capacităţii de muncă cu aproximativ 20% s-a făcut la reexaminarea din data de 14 sept.2011, în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.155/2011, valabilă la data reexaminării.

Cât priveşte costul spitalizării din Germania, potrivit facturii depuse, nu s-a făcut dovada pe tot parcursul prezentului proces că ar fi fost plătită de către reclamantă. Pe factura depusă aceasta apare ca având calitatea de asigurat, în aceste condiţii acesta având obligaţia de plată. Nu s-a făcut dovada că reclamanta nu beneficia de asigurare în condiţiile în care se afla în derularea unui contract de muncă legal încheiat.

Pentru existenţa răspunderii civile delictuale (art.998 şi urm.Cod civil), prejudiciul trebuie să fie cert şi de asemenea să nu fi fost reparat de către o altă persoană. Dacă obligaţia este a asigurătorului, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei este nelegală, de vreme ce aceasta nu a plătit. Nu s-a făcut dovada că reclamanta nu ar fi beneficiat de asigurarea medicală, nici că ar fi plătit suma, aşa încât pârâtul nu poate fi obligat în aceste împrejurări la plata sumei de 4557 euro către reclamantă, motiv pentru care pretenţia va fi respinsă (cine face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească).

Cât priveşte sumele cerute pentru reducerea capacităţii de muncă, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu viitor cert (nu a făcut dovada existenţei unui contract de muncă pe viitor cu străinătatea cu remuneraţie de 1250 euro lunar, aşa cum a afirmat), în baza aceleiaşi răspunderi civile delictuale pârâtul va fi obligat să „acopere” reducerea dovedită a acestei capacităţi de muncă, dar raportat la valoarea salariului minim pe economie din România din perioadele pentru care va fi obligat. Singura dovadă depusă la dosar se referă la contractul de muncă în executarea căruia se afla reclamanta la momentul producerii vătămării şi care avea o durată de 2 luni. Este nedovedit că după terminarea acestui contract reclamanta ar mai fi avut beneficiile unui salariu de 1250 euro lunar, astfel încât pârâtul să fie obligat raportat la această sumă. Aşadar, atâta vreme cât nu a dovedit vreo pierdere concretizată în venituri lunare, instanţa urmează a-l obliga pe pârât să-i plătească reclamantei lunar suma reprezentând 25% din salariul minim pe economie aferent perioadei 7 iunie 2010-31 august 2011, iar de la 1 septembrie 2011 suma lunară reprezentând 20% din venitul minim pe economie, până la însănătoşirea reclamantei.

Cât priveşte daunele morale, având în vedere trauma produsă, instanţa, în baza art.998 Cod civil, va obliga pârâtul la plata acestora pe care le apreciază la suma de 8.000 lei, având în vedere afecţiunea, prejudiciul moral şi estetic, portul de ochelari.

Deşi prin înscrisul depus şi tradus la fila 136 dosar se arată că reclamanta a fost remunerată în perioada de recoltare a sparanghelului din anul 2010 cu suma de 2500 euro, acest înscris nu se referă la nici o perioadă anume din acel an, iar dacă vizează contractul de muncă al reclamantei în discuţie, nu reprezintă o dovadă a faptului că reclamanta a fost lipsită de vreun venit provenit din contract.

Singura dovadă a vreunui contract de muncă se referă la o perioadă din 11.04.2010 până la 10.06.2010 – fila 115 dosar (vătămarea având loc pe data de 7.06.2010, cu trei zile înainte de finalizarea contractului).

Alte cheltuieli (de transport, alte cheltuieli spitaliceşti) nu s-au dovedit.

Cheltuielile constând în onorariu de avocat efectuate în dosarul penal nu pot fi acordate în prezentul dosar; pe de o parte cheltuielile de judecată se acordă în dosar având la bază culpa procesuală a părţii, iar pe de altă parte petitul este tardiv formulat.

În baza art.276 Cod procedură civilă instanţa va acorda cheltuieli de judecată constând în onorarii avocaţiale conform chitanţelor aferente prezentului dosar, precum şi cheltuieli constând în contravaloarea expertizelor medicale efectuate şi plătite de către reclamantă, inclusiv cheltuieli justificate la fila 90 şi urm.dosar, toate în valoare totală de 1183 lei.