Vatamare corporala din culpa

Infracţiuni

Vătămare corporală din culpă

S.p. - 231/08.09.2011

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. înregistrat pe rolul instanţei la data de 31.08.2010 inculpatul

S. I. I., fiul lui G. şi M., născut la data de - în M., jud. S., cetăţean român, necăsătorit, studii profesionale, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în M., str. S. nr.- bl.- sc. - ap.- jud. S-, fără forme legale în com. B. sat V. nr.- jud. S., CNP -

a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al. 2 şi 4 C. pen. şi a unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 1 şi 3 C. pen.

Procurorul a reţinut în actul de sesizare că la data de 21.02.2010, în jurul orei 1115, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 45 al. 3 din OUG nr. 195/2002, referitoare la neasigurarea corespunzătoare la efectuarea manevrei de depăşire a unei căruţe, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul persoanelor vătămate, iar în urma accidentului, S. T. a necesitat 90 de zile de îngrijire medicală, S. O. 180 de zile de îngrijire medicală, iar S. C. 14-15 zile de îngrijire medicală.

Inculpatul a recunoscut vinovăţia în producerea accidentului.

Persoanele vătămate au formulat pretenţii civile, alături de unităţile sanitare implicate în acordarea sprijinului sanitar după accident.

Examinând actele şi lucrările dosarului din faza de urmărire penală:

-plângerea penală ( f. 7-8 );

-procesul – verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică ( f. 9-27 );

-diagramele alcotest şi buletinele de analiză toxicologică – alcoolemie ( f. 27-29 );

-certificatul de înmatriculare şi poliţa de asigurare RCA validă a autoturismului condus de inculpat ( f. 37-38 );

-certificatul de înmatriculare şi poliţa de asigurare RCA a autoturismului condus de partea civilă S. T. ( f. 41-42 );

-declaraţiile persoanelor vătămate S. T. ( f. 43-44 ), S. O. ( f. 49 ) şi S. C. ( f. 53-55 );

-rapoartele de constatare medico – legală ( f. 45-46, 50-51 şi 56-57 );

-relaţiile oferite de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. ( f. 59 ), Spitalul Municipal M. ( f. 60 ) şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean S. ( f. 61 );

-declaraţiile inculpatului ( f. 66-68 );

-declaraţiile martorilor O. T. ( f. 69-70, 74 ), B. C. N. ( f. 71-72 ) şi P. G. C. ( f. 73 )

precum şi probatoriul administrat în faza de judecată:

-cererile de constituire de parte civilă formulate de persoanele vătămate ( f. 23-26, 256-257 ),

-constituire de parte civilă a SC A. E. T. SRL, utilizatorul autoturismului condus de partea civilă S. T. ( f. 36 ) cu precizările ulterioare ( f. 73-74, 88-90, 172-174 );

-relaţiile comunicate de P. L. R. IFN SA, proprietarul autoturismului condus de partea civilă S. T. ( f. 66 );

-cererea de constituire parte civilă a SC O. V. I. G. SA, la care autoturismul societăţii de leasing era asigurat ( f. 72 ) şi documentele anexate ( f. 118-164 );

- relaţii privind autoturismul aflat în proprietatea societăţii de leasing şi contractul de leasing ( f. 91-94, 175-191 );

-declaraţiile martorilor S. L. ( f. 192-193 ), O. T. ( f. 232 );

-cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Municipal M. ( f. 205 ) şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. ( f. 265-268 );

-înscrisuri depuse de persoanele vătămate pentru a susţine cererea de constituire de parte civilă ( f. 207-218, 258-262, 264 );

-rapoartele de expertiză medico – legală a persoanelor vătămate S. C. ( f. 246-247 ), S. O. ( f. 248-249 ) şi S. T. ( f. 251-253 )

instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În data de 21.02.2010 inculpatul conducea autoturismul său Dacia Logan cu numărul de înmatriculare SB -  pe DN 14 dinspre S. spre M., fiind însoţit de martorii B. C. N. ( pe locul din dreapta faţă ) şi P. C. A. ( pe bancheta din spate ). După ce a ieşit din satul A., pe un sector de drum în rampă, s-a angajat în depăşirea căruţei condusă de martorul O. T.. Ca urmare a neasigurării corespunzătoare în momentul depăşirii, inculpatul nu a observat că din sens opus circula autovehiculul marca VW Polo cu numărul de înmatriculare B - condus regulamentar de S. T., alături de care se mai aflau în maşină soţia S. C. ( pe locul din dreapta faţă ) şi fiica minoră S. O. ( pe bancheta din spate ). În încercarea de a evita impactul inculpatul a frânat şi a virat uşor spre dreapta, dar a lovit roata din spate a atelajului hipo, iar, ca urmare a coliziunii, a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens şi a lovit frontal celălalt autovehicul. Impactul a fost deosebit de violent, autoturismul condus de inculpat răsucindu-se pe carosabil, în timp ce autoturismul condus de S. T. a fost proiectat în câmp. Autoturismele au fost avariate în totalitate, iar ocupanţii lor au suferit vătămări corporale.

Declaraţiile părţilor implicate în accident ale martorilor din autoturismul condus de inculapat, ale căruţaşului, la care se adaugă constatările de la faţa locului şi planşa fotografică sunt pe deplin lămuritoare sub aspectul modalităţii în care s-a produs accidentul rutier şi a vinovăţiei inculpatului în producerea acestuia, aşa au fost reţinute în precedentul aliniat.

Inculpatul şi martorul P. C. A. au fost duşi de Serviciul de Ambulanţă Judeţean S. la Spitalul Municipal M. unde au primit îngrijiri medicale de urgenţă, însă consecinţele în cazul lor au fost uşoare şi nu a fost necesară spitalizarea.

Martorii B. N. C., pasager în autoturismul condus de inculpat şi O. T., conducătorul atelajului hipo nu au suferit leziuni traumatice.

Pasagerii celuilalt autoturism au fost transportaţi cu ambulanţa SMURD la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S.. Persoana vătămată S. C. a suferit în urma accidentului leziuni traumatice vindecabile în 14-15 zile de îngrijire medicală, în timp ce minora S. O. a suferit leziuni vindecabile în 180 de zile de îngrijire medicală. În cazul ambelor concluziile constatărilor medico-legale din faza de urmărire penală au fost menţinute prin expertizele efectuate în faza de judecată.

Persoana vătămată S. T. a suferit ca urmare a accidentului rutier leziuni vindecabile în 90 de zile de îngrijire medicală, conform aprecierii medicului legist făcute în faza de urmărire penală, durată prelungită la 160-180 de zile de îngrijire medicală prin expertiza efectuată în faza de judecată, la care se adaugă şi o incapacitate adaptativă de 25-30%, neîncadrabilă în grad de invaliditate.

În ce priveşte autoturismul condus de persoana vătămată S. T., la momentul producerii accidentului se afla în proprietatea P. L.Romania IFN SA, utilizator fiind SC A, E, T, SRL. Autoturismul era asigurat de O, V, I, G, SA, în timp ce autovehiculul inculpatului avea poliţa de asigurare obligatorie RCA validă la SC Aş – R. A. SA sucursala S..

Faptele inculpatului de a conduce autoturismul cu încălcarea dispoziţiilor legale privind efectuarea manevrei de depăşire ( art. 45 al. 3 din OUG nr. 195/2002 ) cu consecinţa producerii unui accident rutier în urma căruia persoanele vătămate S. T. şi S. O. au suferit leziuni vindecabile într-o perioadă mai mare de 60 de zile constituie două infracţiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al. 2 şi 4 C. pen., pentru care instanţa va stabili două pedepse de câte 6 luni închisoare.

Fapta inculpatului prin a cauzat în aceeaşi împrejurare persoanei vătămate S. C. lezini vindecabile în 14-15 zile de îngrijire medicală constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 1 şi 3 C. pen., pentru care instanţa va stabili pedeapsa de 3 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor stabilite şi orientarea la minimul special instanţa a avut în vedere următoarele criterii:

-limitele speciale de pedeapsă prevăzute de C. pen.;

-gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului, apreciat prin prisma consecinţelor produse persoanelor vătămate sau care se puteau produce acestora, cât şi martorilor din autoturismul condus de inculpat;

-persoana inculpatului ( tânăr, cu studii profesionale, fără antecedente penale );

-atitudinea de recunoaştere a faptei şi de regret pentru consecinţele acesteia manifestată pe întreaga durată a procesului, când inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată.

În baza art. 33 lit. b şi art. 34 lit. b C. pen. instanţa va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare. Instanţa a apreciat necesară aplicarea sporului, datorită urmărilor produse faţă de mai multe persoane, fapta fiind comisă în condiţiile concursului ideal de infracţiuni

În baza art. 71 al. 2 C. pen. instanţa va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

La alegerea pedepselor accesorii instanţa a avut în vedere natura infracţiunii şi persoana inculpatului.

În baza art. 81 C. pen. instanţa va suspenda condiţionat executarea pedepsei principale, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, pe o durată de 2 ani şi 8 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. ( 8 luni +2 ani ).

În temeiul art. 359 C. pr. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.

Conform art. 71 al. 5 C. pen, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14 şi 346 C. pr. pen. raportat la art. 998 şi următoarele C. civ., instanţa a admis integral sau parţial ori a respins pretenţiile solicitate, după cum va arăta în cele ce urmează.

Unităţile sanitare implicate au formulat pretenţii civile astfel:

-Spitalul Municipal M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 107 lei pentru îngrijirile acordate inculpatului şi 62 de lei pentru îngrijirile acordate martorului P. C. A., plus dobânda legală până la data plăţii efective ( f. 60 u.p., 17 j., 47 j. şi 205 j. );

-Serviciul de Ambulanţă Judeţean S. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de câte 206 lei pentru transportul inculpatului şi martorului P. C. A. ( f. 61 u.p. );

-Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 9383,93 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare cu persoanele vătămate S. T. ( 4181,17 lei ), S. C. ( f. 827,63 lei ) şi S. O. ( 4375,13 lei ) plus dobânzi şi penalităţi până la data plăţii ( f. 59 u.p. şi 265-268 j. ).

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanţa va admite acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S. şi va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare făcute cu persoanele vătămate în sumă totală de 9383,93 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi până la data plăţii.

Pretenţiile civile solicitate de Spitalul Municipal M. şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă S. vor fi respinse ca inadmisibile, întrucât cheltuielile făcute de aceste unităţi sanitare cu inculpatul şi martorul P. C. A., în lipsa calităţii de persoane vătămate prin comiterea infracţiunii, nu pot face obiectul prezentului dosar.

Persoanele fizice vătămate în urma accidentului au formulat pretenţii civile astfel ( f. 23-26 j. ):

-S. T. a solicitat 10000 de lei daune materiale şi 30000 de lei daune morale;

-S. O. a solicitat 15000 de lei daune materiale şi 50000 de lei daune morale;

-S. C. a solicitat 5000 de lei daune materiale şi 10000 de lei daune morale.

După efectuarea expertizei medico-legale partea civilă S. T. şi-a majorat pretenţiile ( f. 256-257 j. ) la suma de 20000 de lei daune materiale şi 50000 de lei daune morale plus dobânzi legale până la data plăţii, la care se adaugă plata unei rente de 441 de lei lunar de la data producerii accidentului până la data modificării condiţiilor, actualizată şi supusă dobânzilor.

Cu privire la prejudiciul material, persoanele vătămate au depus la dosar înscrisuri pentru a dovedi cheltuieli făcute cu consultaţiile medicale pentru constatările medico-legale şi expertize, pentru recuperare medicală, transport şi medicamente. A fost ascultat în faza de judecată martorul Szalteleki Ludovic ( f. 192-193 j. ), cumnatul părţii civile Sămărtinean Tiberiu, care a apreciat la aproximativ 300 de milioane de lei vechi cheltuielile făcute pe durata spitalizării şi recuperării, bani restituiţi de partea civilă, pentru care ar trebui să existe înscrisuri ( mai puţin pentru sumele de bani oferite personalului medical ).

Având în vedere înscrisurile de la dosar, instanţa va acorda despăgubiri materiale în sumă de câte 88 de lei reprezentând cheltuielile făcute cu constatarea medico-legală şi expertiza de către părţile civile Sămărtinean Cristina ( f. 56 u.p. şi f. 209 j. – pentru suma de 25 de lei şi f. 246 j. – pentru suma de 63 de lei ) şi S. O.( f. 50 u.p. şi 209 j. – pentru suma de 25 de lei şi f. 248 j. – pentru suma de 63 de lei ).

În cazul părţii civile S. T. despăgubirile materiale sunt mai mari şi se ridică la suma totală de 1798,39 de lei, fiind incluse aici cheltuielile pentru constatarea medico-legală – 25 de lei ( f. 45 u.p. şi 209 j. ), pentru expertiză – 63 de lei ( f. 251 j. ), pentru tratament de recuperare la Complexul Balnear B. – 168+448 de lei ( f. 214 j. verso ), pentru carburantul necesar deplasărilor T. ( domiciliul persoanelor vătămate ) – S. ( la spital ) – 9 bonuri*50 de lei =450 lei ( f. 215-216 j. ) + 60 de lei ( f. 258 j. ) şi pentru medicamente ( f. 217-218 j. ) – 584,39 lei ( 11+12+11,50+43,59+24,50 +30,70+47,75+12 +35 +356,35 ).

Celelalte despăgubiri materiale solicitate de persoanele vătămate vor fi respinse ca neîntemeiate, întrucât nu au fost dovedite. Simplele susţineri ale unui martor, afin cu părţile, care indică o sumă globală, imposibil de repartizat pentru fiecare victimă, pentru care ar trebui să existe înscrisuri în cea mai mare parte, nu este suficientă pentru a face dovada unui prejudiciu material cert.

Sub aspectul prejudiciului moral instanţa va constata că pretenţiile solicitate de părţile civile nu au fost exagerate în raport cu suferinţele psihice de durată suferite în urma accidentului. În cazul minorei Oana şi tatălui T., concluziile expertizelor medico-legale probează traumatisme fizice majore, cu consecinţe psihice pe măsură din cauza suferinţei îndurate ( inclusiv stare de comă în cazul minorei ), a numărului mare de zile de îngrijire medicală necesare pentru vindecare, a intervenţiilor chirurgicale necesare, iar în cazul majorului prin efortul suplimentar apreciat la 25-30% pentru a desfăşura activitatea obişnuită dinaintea accidentului. De altfel sechelele în urma suferinţei părţilor civile au fost reliefate şi de martorul S. în declaraţia sa ( f. 192-193 j. ).

Raportat la cele arătate, pentru a asigura o despăgubire integrală a părţilor civile sub aspect moral, instanţa va acorda minorei S. O. suma de 40000 de lei, cu titlu de daune morale, părţii civile S. C. suma de 4000 de lei cu acelaşi titlu, iar părţii civile S. T. suma de 45000 de lei plus dobânzi legale până la data plăţii, tot cu titlu de daune morale.

Alte pretenţii ale persoanelor vătămate vor fi respinse ca nefondate, soluţia fiind identică şi în ce priveşte renta solicitată de partea civilă S. T.. La momentul producerii accidentului acesta era administrator la SC A. E. T. SRL, fără a avea contract de muncă, potrivit propriilor susţineri ( f. 257 j. ) şi nu a probat care erau veniturile realizate. Este adevărat că expertiza medico – legală a constatat o incapacitate adaptativă de 25-30%, neîncadrabil în grad de invaliditate, incapacitate care presupune necesitatea unui efort suplimentar pentru a desfăşura aceeaşi activitate ( lucru, de asemenea, neprobat ). Solicitarea părţii civile vizează obţinerea unei despăgubiri prin echivalent ca urmare a vătămării sănătăţii unei persoane care desfăşura o activitate, fără a fi încadrată în muncă, criteriul propus fiind cel al venitului mediu pe economie. Cum persoana vătămată nu a suferit o invaliditate, ci trebuie să depună un efort suplimentar pentru a desfăşura o activitate similară celei anterioare accidentului, revine părţii sarcina de a proba nivelul veniturilor realizate la momentul accidentului pentru a aprecia prejudiciul efectiv suferit, în raport cu activitatea concretă desfăşurată şi, eventual, activitatea pe care nu o mai poate presta ( situaţie inexistentă în speţă, incapacitatea nefiind încadrabilă în grad de invaliditate ). În lipsa unor astfel de dovezi şi prin propunerea unui criteriu abstract de genul celui indicat de partea civilă ( venitul mediu pe economie ), fără nicio justificare, din moment ce aceasta realiza venituri, soluţia instanţei nu poate fi decât una de respingere a acestei solicitări. Oricum instanţa a „valorificat” incapacitatea adaptativă  a părţii civile la momentul aprecierii cuantumului daunelor morale, aşa cum am arătat anterior.

Autoturismul condus de partea civilă S. T. făcea la momentul producerii accidentului obiectul contractului de leasing încheiat între locator P. L. Romania IFN SA şi utilizator SC A. E. T. SRL ( f. 180-190 j. ) şi era asigurat CASCO de către O. V. I. G. SA ( f. 179 j. ). La momentul producerii accidentului, contractul de leasing era în derulare în al doilea an din cei patru, iar utilizatorul SC A. E. T. SRL, plătise rate leasing şi asigurare în cuantum de 36242,85 lei ( f. 92 j. ). În urma accidentului, conform art. 8.4.5 din contractul de leasing, acesta a încetat de drept, locatorul ( proprietarul autoturismului de drept ) fiind îndreptăţit la primirea despăgubirii.

Cu ocazia închiderii contractului de leasing ( f. 93 j. ) P. L. a primit de la asiguratorul Omniasig suma de 21016,24 lei ( reprezentând 5165,98 euro ), corespunzător valorii autoturismului asigurate în anul 2 de leasing de 11598,93 euro. Despăgubirea totală acordată de O. a fost de 37539,68 lei ( echivalentul sumei de 9227,59 euro reprezentând diferenţa între suma asigurată 11598,93 euro şi valoarea epavei 2319,79 euro ). Diferenţa rămasă după îndestularea proprietarului asigurat a revenit utilizatorului SC A. E. T. SRL şi reprezintă suma de 15016,63 lei ( diferenţa între suma plătită de societatea de asigurare 37539,68 lei şi suma primită de P. L. 21016,24 lei ), la care se adaugă valoarea epavei de 9437,37 lei ( f. 94 j. ) rămasă la utilizator.

Un calcul simplu arată că SC A. E. T. SRL a suferit un prejudiciu rezultat prin diferenţa existentă între ratele plătite până la momentul accidentului ( 36242,85 lei ) şi despăgubirea efectiv primită de la societatea de asigurare ( 15016,63 lei ), la care se adaugă valoarea epavei ( 9437,37 lei ). Acest prejudiciu se ridică la suma de 11788,85 de lei ( 36242,85 – 24454 ).

SC A. E. T. SRL s-a constituit parte civilă în cauză iniţial cu suma de 9900 de euro reprezentând suma investită în achiziţionarea autoturismului şi suma de 5000 de lei reprezentând cheltuieli pentru procurarea altor mijloace de transport ( f. 36 j. şi 73-74 j. ). Ulterior, utilizatorul autoturismului şi-a modificat cererea solicitând suma de 21226,22 lei şi dobânda legală până la data plăţii reprezentând prejudiciul efectiv în urma acoperirii parţiale a pagubei de către societatea de asigurare, sumă în care a inclus şi valoarea epavei ( f. 173-174 j. ).

Faţă de cele arătate instanţa va obliga pe inculpat să plătească părţii civile SC A. E. T. SRL despăgubiri în sumă de 11788,85 lei, plus dobânzi până la momentul plăţii efective, reprezentând paguba efectiv suferită ( explicaţiile au fost date anterior ). Valoarea epavei nu poate fi inclusă în paguba efectiv suferită de către utilizator din moment ce acesta a acceptat primirea epavei şi aceasta se află în posesia sa ( f. 89 j. ). Celelalte pretenţii ale utilizatorului vor fi respinse ca neîntemeiate.

Instanţa va constata că proprietarul autoturismului la momentul producerii accidentului P. L. Romania IFN SA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa va admite acţiunea civilă formulată de societatea de asigurare O. V. I. G. SA ( f. 72 j. ) şi va obliga inculpatul la plata sumei de 37539,68 lei reprezentând despăgubirea plătită în temeiul poliţei facultative de asigurare încheiată conform contractului de leasing, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995.

Instanţa va constata calitatea de asigurator a SC A. – R. A. SA sucursala S., aşa cum rezultă din poliţa de la dosar ( f. 38 u.p. ) şi obligaţia de plată a despăgubirilor în limita riscului asigurat, conform art. 42 din Legea nr. 136/1995.

În baza art. 193 al. 1 şi 2 C. pr. pen. instanţa va obliga inculpatul să plătească părţii civile S. C. cheltuieli de judecată în sumă de 5000 de lei ( f. 264 j. ).

În baza art. 191 al. 1 C. pr. pen. instanţa va obliga inculpatul să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 de lei.

Domenii speta

Spete similare