Plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar

Sentinţă civilă 8793 din 06.06.2013


Sub numărul 13836/245/2012, s-a înregistrat la Judecătoria Iaşi, plângerea formulată de către reclamanţii P.I. şi P.A.M. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Prefectul Judeţului Iaşi împotriva hotărârii Comisiei Judeţului Iaşi de fond funciar nr. ---/14.02.2012, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,88 ha teren situat pe raza comunei Ungheni.

Plângerea este scutită de timbru judiciar şi taxă de timbru.

În motivare, reclamantele au precizat că sunt moştenitoarele defunctului P.C.V., decedat la data de 06.02.2012. Acesta era moştenitorul defuncţilor P.C. şi P.G., calitate în baza căreia i-au fost retrocedate mai multe suprafeţe de teren.

La 29.11.2005, autorul reclamantelor a formulat cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,88 ha. teren, Comisia Locală Ungheni propunând respingerea cererii, deoarece solicitantul nu are calitate de titular, iar titlurile întocmite pe numele moştenitorilor depăşesc suprafeţele înscrise în registrul agricol din anii 1956-1962. Comisia Judeţeană de Fond Funciar a validat propunerea Comisiei Locale Ungheni, motivat de faptul că Putină Vasile nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa  revendicată şi nu a depus declaraţie pe propria răspundere, conform articolului 10 din Lg. 18/1991.

Au menţionat reclamantele că atât referatul Comisiei locale Ungheni cât şi hotărârea Comisiei Judeţene Iaşi nu corespund realităţii şi sunt contrare dispoziţiilor legale, deoarece terenul solicitat în baza Lg. 247/2005 este altul decât cel pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate anterior.

S-a precizat că P.C. a deţinut, conform registrului agricol din anii 1959-1962, teren în suprafaţă de 2,73 ha, din care s-a emis titlul de proprietate nr. 15032/1993 pentru o suprafaţă de 2,35 ha situată pe raza comunei Bosia (actualmente Ungheni).

Potrivit certificatului nr.---/1992, Putină Constantin deţinea 1,80 ha, din care 0,30 ha fâneţe (tarlaua Gârliţă) şi 0,5 ha izlaz (tarlaua Văduleţ). Nu este real că aceste suprafeţe de teren coincid cu cele din registrul agricol, amplasamentele lor fiind diferite.

În ceea ce priveşte terenul din tarlaua ,,Văduleţ’’ a fost emis titlul de proprietate pentru 0,43 ha, efectuându-se punerea în posesie şi întocmirea planului parcelar.

S-a menţionat că pentru suprafaţa de 0,30 ha (Gârliţă), care nu există înscrisă în registrul agricol, au depus declaraţii autentice de martori, pentru a dovedi dreptul de proprietate  al autorului, dar nu s-a emis titlu de proprietate. Pentru diferenţa de 0,38 ha, Comisia Judeţeană de fond funciar a emis hotărârea nr. ---/2009, dar, în procedura punerii în posesie, Comisia locală de fond funciar contestă amplasamentul terenului reconstituit în tarlaua Gârliţă.

În ceea ce-l priveşte pe P.G. acesta a deţinut, conform registrului agricol din anii 1959-1962, teren în suprafaţă de 2,42 ha, fiind emis titlul de proprietate nr. 15420 din 29.09.1994, pentru 1,89 ha.

Prin titlul de proprietate sub numărul 16676/28.12.1999, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,36 ha, menţionate în rolul agricol al numitului P.G., în tarlaua „Branişte”.

Se mai arată că P.G. deţinea şi suprafaţa de 1,30 ha, conform tabelului nominal cu locuitorii comunei Bosia, împroprietăriţi în 1921, teren care se regăseşte şi în certificatul nr. ---/1992 emis de Arhivele Statului (fâneţe – tarlaua Gârliţa şi 0,64 ha izlaz- tarlaua Văduleţ).

Pentru terenul din ,,Văduleţ’’ la propunerea Comisiei Locale, se emite titlu de proprietate, prin care se reconstituie dreptul de proprietate pentru 0,54 ha teren.

Pentru suprafaţa de 1,20 ha, dovada dreptului de proprietate constă nu doar în extrasul din tabelul cu locuitorii împroprietăriţi, ci şi în declaraţiile autentice de martori. Pentru acest teren, există chiar recunoaşterea Comisiei Judeţene, dar şi a Comisiei Locale, privind atât dreptul de proprietate, cât şi modalitatea prin care s-a preluat terenul de către stat.

Au concluzionat reclamantele că, pentru terenurile ce au aparţinut lui P.G., s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,89 ha (din rol), 0,54 ha (din certificat) şi 0,36 (din rol rămânând o diferenţă de 1,47 ha teren.

În drept au fost invocate prevederile articolelor 51-65 din Legea 18/1991.

Au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Nu au fost formulate întâmpinări.

La solicitarea instanţei, a fost înaintată de către Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi, documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate.

S-a pus în discuţie şi a fost efectuată în cauză o expertiză topocadastrală.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin  testamentul autentificat de Tribunalul Iaşi sub numărului ---/1950, P.C.G. a lăsat, după încetarea sa din viaţă, soţiei sale, P.T., folosinţa bunurilor sale, până la încetarea din viaţă a acesteia, urmând ca ulterior, această avere să rămână în deplină proprietate fratelui său, P.C.

La data de 11.11.1984 a decedat P.C., având ca moştenitor pe numitul P.V.

La decesul numitului P.V. au rămas ca moştenitoare reclamantele.

În registrele agricole, la nivelul anului 1957, P.T. figura cu 2,19 ha teren, iar P. C. avea o suprafaţă de 2,38 ha.

Conform certificatului emis de către Arhivele Statului Iaşi, P.C. figura în evidenţe, la nivelul anului 1959, cu o suprafaţă de 2,37 ha teren.

În considerentele hotărârii nr. ---/07.04.2009, Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar menţionează că P.C., figura în registrul agricol din anii 1959-1963, cu o suprafaţă totală de 2,73 ha teren.

La rândul său, conform certificatului nr. ---/26.05.1994 emis de către Arhivele Statului Iaşi, P.T., figura în evidenţe, în anul 1959, cu suprafaţa de 2,42 ha teren.

Instanţa nu va reţine ca şi suprafeţe deţinute în proprietate de către P.T. şi P.C. cele menţionate în registrele agricole din anul 1957, fiind anterioare evidenţelor din perioada 1959-1963.

Instanţa nu va putea avea în vedere, pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor reclamantelor, certificatele nr. ---/26.03.1992 şi nr. ---/17.10.1992 eliberate de către Direcţia Generală a Arhivelor Statului vizând suprafeţele deţinute, în perioadele anterioare anului 1959, respectiv în intervalul 1942-1947. Aceste suprafeţe trebuiau să fie înscrise în registrele agricole, iar în cazul în care nu au fost declarate nu pot fi avute în vedere, întrucât, în perioada anterioară cooperativizării se aflau în circuitul civil, putând fi înstrăinate.

Se mai reţine că matricolele pentru impozitul agricol au valoare declarativă, neputând fi avute în vedere, în lipsa posibilităţii de coroborare cu alte probe, pentru dovedirea dreptului de proprietate, mai ales că sunt întrunite cu privire la perioade anterioare procesului de cooperativizare.

Se constată, aşadar, că autorii P.C. şi P.T. au avut în proprietate, conform registrelor agricole pentru perioada 1959-1963, o suprafaţă totală de 5,15 ha teren.

Se constată, de asemenea, că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru o suprafaţă de 5,95 ha teren, conform titlului de proprietate nr. ---/1996 (5400mp), nr. ---/1994 (18900 mp), nr. ---/1999 (3600 mp), nr. ---/1996 (4300 mp), nr. ---/1993 (23500 mp), hotărârea nr. ---/2009 emisă de către Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar (0,38 ha).

Instanţa nu va putea reţine constatările din raportul de expertiză întocmit în cauză. S-au avut în vedere suprafeţele rezultate din măsurători, raportat la suprafeţele înscrise la rolul agricol ori în titlurile de proprietate, or, în plângere, trebuie analizată situaţia de fapt existentă anterior cooperativizării, raportat la suprafaţa pentru care s-a dispus reconstituirea şi nu eventualele erori din momentul emiterii titlului ori punerii în posesie. Faptul că sunt stăpânite suprafeţe de teren mai mici decât cele înscrise în titluri, nu poate fi avut în vedere la stabilirea suprafeţei la care ar putea fi eventual îndreptăţite reclamantele la reconstituire.

De asemenea, expertul desemnat a luat în considerare, la calcularea suprafeţei totale ce a aparţinut autorilor şi suprafeţele de 0,50 ha şi 0,64 ha  înscrise în cele două certificate eliberate de către Direcţia Generală a Arhivelor Statului, pe care instanţa le-a înlăturat, pentru motivele anterior expuse.

Prin urmare, faţă se situaţia reţinută, având în vedere că nu s-a făcut dovada că reclamantele ar fi îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de 0,88 ha, instanţa a respins plângerea, ca nefondată.

A respins cererea reclamantelor cu privire la cheltuielile de judecată, nefiind incidente prevăzute de art. 274 Cod de procedură civilă.