Stabilire program vizitare minor

Sentinţă civilă 1910/11.02.2009 din 11.02.2009


Prin sentinta civila nr. 1910/11.02.2009 instanta a admis în parte actiunea reclamantului stabilind un program de vizitare a minorului saptamânal, duminica între orele 16 - 19 la domiciliul pârâtei, retinând urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 9761/245/2008 reclamantul G. C. F. a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâta G. N. – E. sa stabileasca un program de vizitare a minorului la sfârsit de saptamâna, la domiciliul sau, de vineri la prânz pâna duminica dupa masa, de Pasti si de Craciun la domiciliul sau câte 10 zile, în luna august a fiecarui an sa îsi petreaca vacanta cu tatal sau.

În fapt arata reclamantul ca prin sentinta civila nr. 12842/245/2007 a fost desfacuta casatoria partilor, minorul G. A. – G., fiind încredintat mamei spre crestere si educare.

Sustine reclamantul ca desi si-a îndeplinit obligatiile privind plata pensiei de întretinere, reclamanta refuza sa îi permita sa viziteze minorul la domiciliul acesteia si sa îl ia la domiciliul parintilor sai, fapt ce va determina deteriorarea relatiilor dintre tata si minor care fiind foarte mic, aproape ca nu îl cunoaste.

În drept a invocat dis part. 43 alin. 3 cod fam.

Pârâta a solicitat prin întâmpinare admiterea în parte a programului de vizitare respectiv, sa fie stabilit de doua ori pe luna, duminica, timp de doua ore într-un spatiu public, în prezenta mamei sau a bunicilor materni, aratând ca minorul are nevoie de stabilitate si de un program coerent de joaca si de odihna.

Sustine pârâta ca minorul are o stare precara de sanatate, având nevoie de controlul si supravegherea medicilor si a mamei.

Mai arata pârâta ca reclamantul are un comportament agresiv fapt care face imposibila vizitarea minorului la domiciliul pârâtei.

Au solicitat partile si instanta a încuviintat administrarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, audierea martorului G D si efectuarea anchetei sociale.

S-a procedat la administrarea interogatoriului pârâtei, reclamantul neprezentându-se în instanta personal, s-au depus înscrisuri de catre pârâta si s-a procedat la audierea martorului propus de catre reclamant.

Analizând probatoriul administrat în sustinerea actiunii instanta, raportat la dispozitiile legale aplicabile în speta,  retine urmatoarele:

În privinta cererii de stabilire a unui program de vizitare, instanta retine ca art. 97 alin. 1 din Codul Familiei consacra principiul egalitatii în drepturi a parintilor, în ceea ce priveste exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori, acesta fiind unul din principiile care guverneaza relatiile de familie, iar conform art. 98 alin. 1 din Codul Familiei „masurile privitoare la persoana copilului [… ] se iau de catre parinti de comun acord”.

În ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 43 alin. 3 din Codul Familiei si art. 14 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, constituie dispozitii de principiu, potrivit carora parintele caruia nu i-a fost încredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

În  consecinta, parintele, caruia i-a fost încredintat copilul, este obligat sa permita celuilalt parinte sa-si exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul.

Potrivit art. 15 alin.1 lit. a-c din legea nr. 272/2004, relatiile personale cu minorul se pot realiza si prin întâlniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, gazduirea copilului pe perioada determinata de catre celalalt parinte.

Cu toate acestea, dreptul de a avea legaturi personale cu minorul urmeaza sa fie exercitat în asa fel încât sa nu aiba o influenta negativa asupra dezvoltarii minorului, trebuind sa fie respectate conditiile normale în privinta întretinerii acestor legaturi, cu respectarea principiului respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al minorului, potrivit art. 6 lit. a din Legea nr. 272/2004.

Astfel, în ceea ce priveste legaturile personale cu minorul instanta retine ca aceasta, în vârsta de 4 ani a locuit împreuna cu ambii parinti, câta vreme acestia au locuit în Italia, iar de la data divortului partilor minorul locuieste împreuna cu mama si parintii acestora, la Iasi.

Reclamantul a ramas în continuare în strainatate asa cum rezulta din declaratia martorului, tatal reclamantului, în prezent acesta întorcându-se în tara dar fiind plecat la Timisoara.

De la data despartirii sotilor, în urma cu doi ani, reclamantul a vazut copilul doar de Pasti si Craciun, asa cum rezulta din declaratia martorului audiat la solicitarea reclamantului.

Minorul este în atentia medicilor neurologi, asa cum rezulta din înscrisurile depuse de pârâta la dosar.

Prin permisiunea de a avea legaturi personale cu minorul, este asigurat, cadrul adecvat exercitarii dreptului si îndeplinirii obligatiei parintesti de a veghea la cresterea si educarea copilului.

Instanta retine însa ca programul de vizitare propus de catre reclamant nu este adecvat vârstei si starii de sanatate a minorului.

Instanta apreciaza ca raportat la vârsta minorului, la starea sa de sanatate, la modul în care s-au pastrat relatiile dintre reclamant si minor în ultimii doi ani este oportun ca mai întâi sa se restabileasca relatiile dintre tata si minor în cadrul unui program constant de vizitare al acestuia.

Scoaterea minorului din mediul cu care acesta este familiarizat pentru mai multe zile nu apare ca fiind oportuna, acestea si în conditiile în care în referatul de ancheta sociala minorul este descris ca fiind un copil necomunicativ si puternic atasat de mama si bunicii materni cu care locuieste.

Apreciaza instanta pentru aceste considerente ca programul solicitat de reclamant nu corespunde interesului superior al minorului urmând a stabili un program de vizitare a minorului saptamânal, duminica între orele 16 - 19 la domiciliul pârâtei, în mediul familiar copilului si care ar putea crea conditii optime de refacere a relatiei normale de afectivitate între tata si minor, si cu sprijinul mamei care trebuie sa contribuie la mentinerea relatiei între cei doi.