Cerere de reconstituire. Stabilirea temeiului de drept al cererii. Condiţia dovezii preluării terenului de către stat

Prin sentinţa civilă nr. 8231/29 aprilie 201,  pronunţată în dosarul nr. 24703/245/2010 al Judecătoriei Iaşi instanţa a respins plângerea formulată de petenţii: C.M., C.C. şi M.M în contradictoriu cu INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI IAŞI şi Comisia Municipală Iaşi de fond funciar, împotriva Ordinului Prefectului nr. 909/05.10.2010.

În motivarea plângerii petenţii arată că prin cererea înregistrată la Comisia Municipală Iaşi de fond funciar au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 980 mp teren, situată în Iaşi, str. P. nr. 12, suprafaţă de ar face parte dintr-un lot de 4900 mp teren care a fost proprietatea străbunicii lor T.S., preluată în calitate de moştenitoare de bunica lor M.M.

Petenţii susţin că terenul a fost înscris ulterior în CAP Bârnova pe numele bunicului M.A. în anul 1962 şi că face parte din suprafaţa de 1,45 ha care apare în rolul agricol al acestuia. Petenţii susţin că, de altfel, chiar bunica lor în cererea de înscriere în CAP a indicat drept adresă de domiciliul strada P. nr. 12 şi faptul că deţine suprafaţa de 1,22 ha teren.

Moştenitor al defuncţilor M.A. şi M.M a fost tatăl petenţilor, C.C., în baza certificatului de moştenitor nr. xxx/1993, decedat, la rândul său, în anul 1997, având ca moştenitori pe petenţi, conform certificatului de moştenitor nr. xxx/1998.

Petenţii mai arată că, în prezent, terenul este liber de construcţii.

În motivarea ordinului contestat se arată că cererea lor de reconstituire a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada preluării terenului în proprietate de stat, fără a se ţine cont că în anul 1962, zona în care se afla terenul făcea parte din CAP Bârnova şi, după 1991 a fost preluată de Comisia Municipală Iaşi de fond funciar.

Intimata Comisia Municipală Iaşi de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii formulate de petenţi întrucât terenul nu se află la dispoziţia sa, fiind proprietate privată, conform certificatului de moştenitor nr. xxx/1999.

Astfel, arată intimata, conform certificatului de moştenitor nr. xxx/1958, de pe urma defunctei M.C. a rămas suprafaţa de 3600 mp teren, situată în Iaşi, str. P. nr. 2, moştenitorilor menţionaţi în certificat printre care şi M.A., iar conform certificatului de moştenitor nr. xxx/1999, 600 mp din această suprafaţă de teren a revenit moştenitorilor lui M.A, M.C.A. şi M.L.

Conform certificatului de moştenitor nr. xxx/1993, de pe urma defuncţilor M.A. şi M. M. a rămas o suprafaţă de 4400 mp teren în strada P. nr. 5, moştenitori fiind: C.C., M.C. A. şi M.L.

Intimata arată că pentru terenul din strada P. nr.2 au fost formulate cereri de reconstituire şi moştenitorii: M.C.A. şi M.L., acest teren fiind deţinut cu acte şi fără acte de către aceştia.

De asemenea, intimata Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar formulează întâmpinare solicitând, pe fond, respingerea acţiunii formulate de petenţi.

Intimata invocă totodată excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, având în vedere că ordinul contestat este emis de Prefectul Judeţului Iaşi.

Pe fond, intimata arată că ordinul nr. 909/05.10.2010 a avut la bază referatul cu propunere de respingere formulat de Comisia Municipală Iaşi de fond funciar din care reiese împrejurarea că petenţii nu fac dovada preluării terenului solicitat în proprietate de stat, nefiind, astfel, îndeplinită, una dintre condiţiile impuse de dispoziţiile art. 36 alin.5 Lg. 18/1991.

 Prin precizările şi cererea completatoare depuse la dosar în data de 27.01.2010, petenţii solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi, arătând că doresc să se judece şi cu Prefectul Judeţului Iaşi.

De asemenea, petenţii arată că situaţia juridică prezentată în referatul Comisiei Municipale Iaşi de fond funciar face referire la o altă suprafaţă de teren, de 600 mp, situată în strada P. nr.2 şi că terenul solicitat prin prezenta acţiune a fost preluat prin colectivizare în anul 1962 de către CAP Bârnova.

În finele acestor precizări, petenţii susţin o situaţie total diferită de cea menţionată în cererea de reconstituire nr. 68419/19.09.2005, aceea că, de această dată, terenul solicitat ar fi aparţinut numitului M.A., căsătorit cu M.M. din 10.11.1934, pentru ca în concluziile formulate după încheierea cercetării judecătoreşti, apărătorul petenţilor să revină la a menţiona că terenul provine de la mama bunicii petenţilor, T.S – susţinere identică celei din cererea de reconstituire.

Prin încheierea interlocutorie din data de 18.02.2011 instanţa, pentru considerentele reţinute pe larg în cuprinsul acesteia, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi şi admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Comisia Judeţeană Iaşi de fond funciar.

Analizând în mod coroborat actele şi lucrările dosarului de faţă prin raportare la susţinerile părţilor aflate în litigiu, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Ordinul nr. 909/05.10.2010 emis de Prefectul Judeţului Iaşi, a fost respinsă cererea de reconstituire formulată de petenţii C.M., C.C. şi M.M, în calitate de moştenitori indirecţi ai numiei T.S., cu motivarea că nu se face dovada preluării suprafeţei de 980 mp, situate în Iaşi, str. P nr. 12, în proprietate de stat.

În fapt, prin cererea nr. 68419 din 19.09.2005, înregistrată la Primăria Iaşi petenţii au solicitat suprafaţa de 980 mp teren, situat în Iaşi, str. P nr. 12, în calitate de moştenitori indirecţi ai numitei T.S., străbunica lor.

Aceştia au susţinut că suprafaţa în litigiu a aparţinut numitei T.S., care a decedat la data de 04.11.1971 şi că face parte din suprafaţa totală de 4900 mp teren, acceptată de descendenţii: V.L., A.E., M.M., C.N. şi S.A., fiind eliberat certificatul de moştenitor nr. xxx/1990, în baza căruia, bunicii lor, M.M., îi revine cota de 1/5 din teren, respectiv suprafaţa de 980 mp teren.

M.M. a decedat la data de 09.03.1997.

Petenţii sunt moştenitorii lui C.C., fiul lui M.M., conform certificatului de moştenitor nr. 77/1998.

În cererea de reconstituire formulată petenţii arată că suprafaţa de teren nu a fost inclusă în masa partajabilă întrucât nu deţineau titlu de proprietate.

Identificând suprafaţa de teren, intimata Comisia municipală de fond funciar Iaşi constată că aceasta se află în interiorul municipiului Iaşi şi înaintează cererea spre competentă soluţionare Prefectului Judeţului Iaşi.

Prin ordinul contestat, cererea petenţilor de reconstituire a suprafeţei de 980 mp teren, situată în Iaşi, str. P. nr. 12 este respinsă cu motivarea că „petenţii nu fac dovada preluării terenului solicitat în proprietate de stat”, pornind chiar de la susţinerile petenţilor şi având în vedere îndreptăţirea pe care aceştia o invocă în sprijinul cererii, cu arătarea faptului că terenul nu a fost preluat în nici un mod de stat sau de CAP de la T.S., decedată în anul 1971, mult ulterior colectivizării, atâta timp cât s-a transmis prin moştenire de la aceasta la proprii săi succesori, conform certificatului de moştenitor nr. 1070/1990.

Din conţinutul certificatului de moştenitor nr. 1070/1990, instanţa reţine că la decesul numitei T.S. în patrimoniul acesteia se afla suprafaţa de 4900 mp teren, situată în Iaşi, strada P. nr. 12, dobândită de defunctă potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 664/1922 la Judecătoria Rurală Iaşi şi înscris sub nr. 4568/1922 la Grefa Tribunalului Iaşi.

Din suprafaţa de 4900 mp teren, conform aceluiaşi certificat, 895 mp teren reveneau numitei M.M., bunica petenţilor.

În situaţia în care autoarea petenţilor M.M. ar fi intrat în proprietatea acestei suprafeţe de teren, ar fi trebuit ca moştenitorii acesteia să o stăpânească şi în prezent, fapt ce ar fi făcut aplicabile dispoziţiile art. 27 Lg. 18/1991, petenţii putând obţine un titlu cu caracter recognitiv care însă nu era necesar în procesul de partaj, fiind suficient contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 664/1922.

De altfel, aşa cum reiese din considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 4580/21.05.1992, instanţa reţine că autorul pârâţilor C.C. nici nu a solicitat partajarea suprafeţei de 980 (în realitate doar 895 conform certificatului de moştenitor nr. 1070/1990), care face obiectul prezentei judecăţi.

Petenţii susţin că autoarea lor a pierdut ulterior posesia şi folosinţa terenului şi a construcţiei aflate pe acest teren, acesta fiind, de altfel, singurul motiv ce le-ar legitima intersul în formularea cererii de reconstituire şi al prezentei plângeri.

În plângerea dedusă judecăţii, petenţii însă schimbă în mod vădit situaţia de fapt şi motivele cererii de reconstituire, amestecând fapte şi împrejurări ireconciliabile sub aspect logic şi cronologic.

Astfel, deşi susţin în continuare că terenul solicitat provine ca moştenire de la T.S., decedată la data de 04.11.1971, tot aceştia afirmă că terenul face parte din suprafaţa cu care bunica lor M.M. s-ar fi înscris în CAP în anul 1962 şi încearcă să inducă în eroare cu privire la acest aspect, prin anexarea cererii de înscriere în CAP a celei din urmă.

Or, este evident că bunica petenţilor nu a devenit proprietara suprafeţei de 895 mp teren – conform certificatului de moştenitor, decât ulterior decesului mamei sale, autoarea T. S., cererea de înscriere în CAP Tomeşti (şi nu Bârnova) a bunicii făcând, de altfel, trimitere la o suprafaţă de 1,22 ha teren situată în sat Vlădiceni, comuna Tomeşti, într-o locaţie mult diferită de actuala stradă P. nr. 12, care ar fi putut face parte cel mult, din CAP Bucium – ca şi suprafaţa învecinată, din strada P. nr. 5, adusă în CAP de M.A., bunicul petenţilor.

Dacă terenul solicitat ar fi intrat în CAP în anul 1962, aşa cum se susţine, acesta ar fi trebuit preluat în mod direct de la T.S. şi nu de la M.M. şi, în consecinţă, nu ar mai fi putut face parte din patrimoniul defunctei, la decesul acesteia survenit în 1971.

În acest context, instanţa reţine că situaţia juridică avută în vedere de Comisia municipală Iaşi de fond funciar este greşită pentru că face referire la o altă suprafaţă de teren, provenită, în fapt, de la bunicul petenţilor, M.A., prin trimitere constantă la strada P. nr.2 şi nu la strada P.  nr. 12.

Prin urmare, în mod corect petenţii aveau obligaţia de a dovedi modalitatea în care terenul ar fi fost preluat de către stat, chiar şi în situaţia în care acesta ar fi în prezent liber şi identificarea făcută de Comisia Municipală Iaşi de fond funciar ar fi greşită, susţinerile potrivit cărora terenul a intrat în 1962 în CAP Bârnova fiind vădit neîntemeiate.

Faţă de apărările tangenţiale ale pârâţilor în care au susţinut o situaţie total diferită de cea menţionată în cererea de reconstituire nr. 68419/19.09.2005, aceea că, de această dată, terenul solicitat ar fi aparţinut numitului M.A., căsătorit cu M.M. din 10.11.1934, instanţa reţine că aceste apărări echivalează, în fapt, cu formularea unei cereri noi, diferite de cea supusă analizei instanţei şi cu privire la care s-a emis ordinul contestat şi că exced, în consecinţă, cadrului procesual stabilit iniţial.

De altfel, aceste apărăii contradictorii sunt ulterior contrazise de chiar concluziile pe fond formulate de petenţi prin apărător şi apar ca neconcludente chiar în raport cu locul situării suprafeţei de teren – strada P nr. 12, şi nu strada P nr.5.

Instanţa a verificat totodată susţinerile petenţilor privitoare la preluarea suprafeţei de teren de către CAP Bârnova, din adresele nr. 19357/30.03.2011 emisă de Instituţia Arhitectului Şef – Serviciul GIS-Cadastru a Municipiului Iaşi şi cea emisă de Primăria Comunei Bârnova, înregistrată la dosar în data de 15.04.2011, reieşind împrejurarea că suprafaţa de teren solicitată, situată în strada P. nr. 12 nu a făcut niciodată parte din CAP Bârnova, ci, poate din CAP Bucium, ulterior intrând în intravilanul municipiului Iaşi.

Însă, în soluţionarea prezentei cauze, aspectul invocat este lipsit de relevanţă juridică întrucât la data decesului numitei T.S., aspect necontestat şi chiar susţinut de petenţi prin probe, suprafaţa totală de 4900 mp teren, situată în strada P. nr. 12, din care face parte şi suprafaţa în litigiu, se afla în proprietatea acesteia, fiind evident că proprietatea asupra acesteia a fost „pierdută” ulterior datei de 04.11.1971.

Instanţa, reţine, în consecinţă, că, deşi identificarea terenului nu a fost judicios realizată, temeiul de drept al cererii de reconstituire este corect, în cauză fiind aplicabile fie dispoziţiile art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991, fie dispoziţiile art. 34 Lg. 1/2000.

Astfel, conform prevederilor art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 cu modificările şi completările ulterioare „…Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966  şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere”.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 Lg. 1/2000: „Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse şi numai prezintă nici o valoare de întrebuinţare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donaţie, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966  şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”

Aşadar, potrivit cu textele citate şi în acord cu doctrina şi practica în materie (a se vedea V.Terzea – Legile fondului funciar. Comentarii şi explicaţii, ediţia a 2a, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2007, p.194-199), pentru a putea benefica de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legislaţiei fondului funciar, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- să fie vorba de terenuri fără construcţii, adică libere, în tot sau în parte, situate în intravilan;

- terenurile să nu fie afectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, sau lucrările începute să fi fost deteriorate, distruse sau să nu mai prezinte nici o valoare de întrebuinţare;

- terenurile să fi fost preluate cu titlu valabil de către stat sau unităţile deţinătoare prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966  şi a altor acte normative speciale, ori cu titlu de donaţie, după caz.

Per a contrario, nu intră sub incidenţa art.36 alin.5 din Legea nr.18/1991 şi art. 34 Lg. 1/2000, ci urmează a fi supuse regimului juridic reparator al Lg. 10/2001, terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, care nu au fost în nici un mod preluate de către stat sau care au fost preluate fără titlu valabil de către stat sau alte persoane juridice, fiind direct aplicabile dispoziţiile art. 2,6,8,10 şi 11 Lg. 10/2001.

În această situaţie nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 27 Lg. 18/1991, din economia întregului text reieşind cu claritate că acesta se referă, strict la categoria beneficiarilor care nu au fost niciodată deposedaţi de teren, fiind în continuare în stăpânirea lui, acesta fiind, de altfel, şi argumentul pentru care titlurile lor de proprietate au doar un caracter recognitiv.

O interpretare contrarie ar lipsi în totalitate de eficienţă juridică, în integralitatea lor, dispoziţiile art. 36 alin.5 Lg. 18/1991 şi art. 34 Lg.1/2000.

În mod corect intimata Instituţia Prefectului Judeţului Iaşi a reţinut că petenţii nu au făcut dovada preluării au a preluării cu titlu valabil a terenului de către stat, pentru argumentele pe larg expuse anterior instanţa reţinând că petenţii nu au dovedit că suprafaţa de teren solicitată ar fi fost preluată de către CAP Bârnova sau alt CAP.

Faţă de cele de mai sus, conform argumentelor de fapt şi de drept precizate, instanţa va constata că plângerea petenţilor nu este întemeiată, urmând să o respingă.

Domenii speta

Spete similare