Plingere contraventionala, admitere in parte

Faţă de plângerea petentului  P .L formulată împotriva  procesului verbal de contravenţie  seria CC  nr. XXX de  către intimatul  INSPECTORATUL DE POLITIE IASI.

  În susţinerea plângerii sale  petentul  arată  că la data de  XX, orele 10:46, în timp ce se deplasa spre B, a fost oprit şi sancţionat de către agentul constatator ag. Z  Ddin cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi – Biroul Rutier în conformitate cu dispoziţiile  art. 100 alin. 3 lit. b din OUG  195/2002, rep. , cu 4 puncte  amendă, în valoare de 268 lei  şi aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării  exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de  30 de zile, întrucât ar fi ,,condus microbuzul Mercedes cu număr de înmatriculare YYX în  direcţia spre B  iar la trecerea de pietoni din dreptul blocului Parma nu ar  fi oprit şi nu ar fi  dat  prioritate de trecere a doi pietoni  angajaţi în trecere unul de la dreapta spre stânga, iar celălalt  de la stânga spre dreapta, încălcând prin aceasta  după părerea  acestuia  dispoziţiile art. 100/3/b din acelaşi act normativ.

  De asemenea, petentul arată că în realitate situaţia  reţinută de către agentul constatator  nu corespunde. Mai arată că, la data de 14.07.2011, a fost oprit  de către agentul constatator ag. Z L  care i-a comunicat că nu ar fi oprit  şi nu ar fi dat prioritate de trecere  la doi pietoni aflaţi regulamentar în traversare.

Petentul  arată că  se afla pe  banda 2 de  lângă axul drumului cu sensul de mers spre Bazar. În momentul în care a ajuns  în dreptul marcajului pietonal a observat că un alt autovehicul  care se afla în faţa sa a trecut în viteză prin dreptul trecerii de pietoni, deşi  pe trecerea de pietoni erau angajaţi în trecere doi pietoni.

Ajungând  în dreptul trecerii  de pietoni a redus viteza, pentru a observa dacă respectivii pietoni mai sunt angajaţi  sau nu în trecere. Constatând faptul că cei doi pietoni se aflau  deja opriţi pe spaţiul amenajat de aşteptări pentru pietoni (refugiu) şi-a continuat deplasarea spre Bazar. În acest  moment domnul agent i-a făcut semn să treacă spre dreapta.

În dovedirea acţiunii, petentul a depus, în fotocopie, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare , solicitând respingerea plângerii şi anexând si înregistrarea  video

În cadrul cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria  XX încheiat la data de  14.07.2011  de  către intimatul  INSPECTORATU DE POLITIE IASI petentul a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 268 lei.

S-a reţinut că în  in data de  CCCC  petentul a condus  autoturismul  marca  Mercedes cu nr. de înmatriculare  YYY pe  bulevardul  N. Iorga  iar la trecerea de pietoni  din dreptul blocului Pharma –TAX  semnalizată  corespunzător cu marcaj pietonal şi indicator  rutier nu a acordat  prioritate  de trecere  pietonilor  aflaţi  pe sensul său de  deplasare.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezenta  petentului.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a procedat la verificarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalităţii procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei contestat. În acest sens, instanţa constată că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prevăzute sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

Procedând la verificarea temeiniciei procesului verbal contestat, instanţa reţine că acesta este un act administrativ care include în conţinutul său atât «acuzaţia» adusă unei persoane privind săvârşirea unei fapte antisociale - contravenţia, cât şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare. Ori, întrucât obiectul plângerii împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este tocmai verificarea acestei «acuzaţii» de către instanţă, proba faptei antisociale nu poate fi acuzaţia însăşi, aceasta putând fi eventual teza probatorie. 

Mai mult, potrivit art. 1 din O.G. nr.2/2001, legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală şi constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege (în sens larg). Aceste caracteristici generale ale contravenţiei, care se regăsesc şi în norma specială care reglementează fapta reţinută în sarcina petentului, determină caracterizarea acesteia ca acuzaţie în materie penală şi, deci, includerea în câmpul de aplicare al art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, prin hotărârea dată în cauza Anghel împotriva României 4 octombrie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut faptul că în ciuda naturii civile a legii contravenţionale în dreptul român şi a naturii pecuniare a sancţiunii aplicate petentului, constând într-o amendă în cuantum redus, totuşi caracterul de generalitate al normei de incriminare, care se adresează tuturor cetăţenilor, precum şi scopul deopotrivă preventiv şi represiv al sancţiunii imprimă procedurii în cauză un caracter penal.

Instanţa constată că contravenţia reţinută în sarcina petentului. întruneşte elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 alin. (1) din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al normei reglementate de  OUG 195/2002  priveşte pe toţi cetăţenii, iar sancţiunile instituite de lege au un caracter preventiv şi represiv, întrucât nu serveşte acoperirii vreunui prejudiciu sau plăţii unor despăgubiri civile, ci urmăreşte sancţionarea persoanei şi, prin aceasta, evitarea recidivei.

Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, care acordă întâietate tratatelor internaţionale la care România este parte, şi văzând dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate şi valorificate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauză petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, printre care şi prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de alin. (2) al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această prezumţie, ca orice prezumţie legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cadrul plângerilor contravenţionale, cel care trebuie să facă dovada existenţei faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia este organul constatator.

Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin 3 lit.  b  din OUG 195/2002 neacordarea de prioritate pietonilor  angajaţi în traversare  pe  la loc  semnalizat corespunzător constituie  contravenţie .

În prezenta cauză intimatul a înţeles să probeze cele reţinute prin procesul verbal de contravenţie contestat de către petent. prin procesul verbal contestat, precum şi cu  înregistrarea  video a  momentului .

In  înregistrarea  video a momentului  instanţa reţine  că petentul  nu a acordat  prioritate  unui  pieton.

Insa  mai reţine instanţa că pietonul  s-a angajat in trecere când petentul  deja  se afla  pe  trecerea de  pietoni şi  că  nu a pus în pericol viaţa pietonului.

Astfel instanţa reţinând temeinicia procesului  verbal de contravenţie şi luând în considerare  traficul intens din zona  unde  s-a săvârşit contravenţia, având în vedere  şi  disciplina pe care  trebuie  sa o respecte şi  pietonii  instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea amenzii contravenţionale cu  avertismentul.

Domenii speta

Spete similare