Raspundere civilă delictuală

Sentinţă civilă 17006 din 18.10.2011


Reclamanta SC X SRL  a chemat in judecata pe parații  Y si Z, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să fie obligati paratii să  platească  suma de 63003,16 lei  reprezentând cheltuieli de jduecată efectuate  de reclamantă în cauza ce a format obiectul dosarului nr. --- al tribunalului Iasi, Sectia Comerciala si de Contencios administrativ, dosar solutioant irevocabil prin respingerea  cererii de chemare in judecată a pârâtului prefectului Judetului Iasi, ca urmare a admiterii exceptiei prescriptiei invocata de reclamanta.

Reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată în cadrul litigiului  ce a format obiectul dosarului nr. ------, iar legea prevedea posibilitatea  solicitării acestora  si pe cale separata. A mai precizat reclamanta că a făcut atât dovada câştigării procesului cât şi a  suportării cheltuielilor de judecată cu ocazia solutionării litigiului.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 998-999 cod Civil. A solicitat judecarea cauzei  si in lipsa.

Pârâtii  au formulat întâmpinare invocând exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a  primului  pârât, acesta nefiind parte in procesul ce s-a derulat intre parti, la care se face referire in actiune. Pe fond, pârâtii au arătat că  sumele solicitate  sunt enorm de mari si nejustificate  in ceea ce priveşte  activitatea de specialitate desfăşurată  de SCA  , angajată de reclamantă  pentru asistenta juridica si reprezentare in dosarul nr.  -----, şi se impune micşorarea  lor, potrivit art. 274 CPC. Dispozitiile legii privind organizarea  si exercitarea  profesiei de avocat consacră principiul obligativităţii  respectării contractului de asistentă  judiciară, clientul având obligatia  de a achita integral onorariul, pe care insa nu îl va putea recupera de la partea adversă, în masura in care va câştiga procesul, decât dacă instanta va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil.  Suma de 63003,16 lei nu indeplineste conditiile de a fi  necesară şi rezonabilă, astfel că se impune diminuarea  proportional  cu complexitatea cauzei si efortul depus de  apărător.

Exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a primului pârât urmează a fi admisă  având în vedere că  aceasta nu a figurat ca parte in dosarul nr.  -----.

Pe fond instanţa a reţinut că prin  sentinta  pronuntată de Tribunalul Iasi in dosarul nr. -----  a Tribunalului Iasi, mentinută prin  decizia a Curtii de Apel Iaşi,  a fost admisă exceptia  prescriptiei  si respinsă actiunea  formulată de reclamant  în contradictoriu cu pârâtii.

Reclamanta din prezenta cauză, cea care a câştigat procesul, atât la prima instantă cât şi în recurs,  nu a solicitat  obligarea  părtii adverse la plata cheltuielilor de judecată. La baza obligatiei  de restituire a cheltuielilor de judecată  se află  culpa procesuală , cheltuielile putând fi  cerute şi pe cale separată, în termen de 3 ani de la data  rămânerii definitive a hotărârii prin care i s-a acordat câştig de cauza, în temeiul art. 998-999Cod Civil.În dosarul de faţă reclamanta  a depus  dovezi în sensul achitării  cu titlu de onorarii avocatiale a sumelor de : 47447,36 lei la prima instanta si 15555,8 lei in calea de atac a recursului. La prima instanta, apărătorul reclamantei a formulat  întâmpinare la 13.09.2010, prin care a invocat  exceptia prescriptiei  dreptului la actiune dar a  făcut si apărări pe fondul cauzei.  Ulterior s-au mai acordat in cauza  4 termene de judecată, cauza fiind solutionată prin admiterea exceptiei invocate de  apărătorul reclamantei. La instanta de recurs , cauza a fost solutionata la primul termen de judecată.

Conform art. 274 al. 3  CPC, judecătorii au dreptul de a mări sau micsora  onorariile avocatilor, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mici  sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat. În ipoteza  aplicării acestor prevederi, instanta nu stânjeneşte executarea contractului de asistenţă  juridică, nu îl controlează, nu îl modifică şi nici nu îl anulează.

Este adevărat că valoarea pricinilor în care s-au efectuat cheltuielile de judecată pretinse este una de o importanta  deosebită, privind un plan urbanistic zonal, însă litigiul a fost soluţionat în temeiul excepţiei peremptorii a prescripţiei dreptului la acţiune,  ceea ce fundamentează presupunerea că munca prestată de avocat, nu a fost de o amplitudine deosebită.

Ca atare, suma de 63003,16  lei constând în onorarii de avocat, deşi are un caracter cert nu îndeplineşte condiţiile de a fi necesară şi rezonabilă şi, în consecinţă, diminuarea sa în limita sumei de 4500 lei ( 3000 lei pentru fond si 1500 lei pentru recurs ) apare ca fiind legală şi proporţională cu complexitatea cauzei şi efortul depus din partea apărătorului.

Dispoziţiile legii privind organizarea şi exercitarea profesie de avocat menţionate consacră principiul obligativităţii respectării contractului de asistenţă judiciară şi sunt aplicabile exclusiv părţilor contractante.

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept civil, este însă susceptibil de a fi exercitat abuziv.

Dispoziţiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.

Aceste dispoziţii legale au fost supuse şi controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanţei de judecată şi, totodată, sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.