Revendicare

Reclamanta SC  X SRL, prin reprezentant legal,a chemat în judecată pârâtul C.D, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 15 m.p., situată în intravilanul municipiului Iaşi, str., precum şi la ridicarea şi demolarea construcţiilor edificate abuziv pe acest teren, pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, se motivează de către reclamantă că este proprietara suprafeţei de 354,77 m,p. neconstruit, situat în municipiul Iaşi, str. , amplasat în sector cadastral  învecinat cu: la nord –proprietar F, la est - str., la sud-st –str. şi proprietar Balan Ioan, la vest-proprietar Balan Ioan şi Depozit ICRM.

Reclamanta arată că face dovada proprietăţii cu contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.787 din 31 ianuarie 2002 la BNP Daniela Bădărău.

Parte din terenul în suprafaţă de 15 m.p. ce-l revendică este ocupat de pârât,moştenitorul lui Bălan Ioan,prin construcţia pe care şi-a ridicat-o.

Deşi i s-a pus în vedere de nenumărate ori că a intrat abuziv pe terenul reclamantei,  acesta a refuzat să-şi ridice construcţia. Acest refuz a determinat chemarea în judecată pentru a fi obligat să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie terenul  ori să fie ridicată sau demolată construcţia pe cheltuiala pârâtului.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe disp. art. 480,  art. 483 C.civ. şi următoarele Cod Civil.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, deoarece în prezent nu  deţine teren din proprietatea reclamantei,  a precizat că locuieşte într-un imobil vecin cu al  proprietăţii reclamantei şi nu a ocupat nici un teren al acesteia. A solicitat să se constate nulitatea acţiunii, având în vedere că reclamanta nu a precizat  clar obiectul actiunii si nici ce suprafata de teren se pretinde a fi ocupată.

Ambelor parti li s-a încuviintat proba  cu expertiza tehnica specialitatea  topometrie.

 Cauza a fost soluţionată la  30.11.2009 prin sentinta civilă  nr. 12215  a Judecătoriei Iasi, iar prin decizia civila nr.  2141 din 27 octombrie 2010 Tribunalul Iasi a admis recursurile formulate de ambele parti si a trimis cauza spre rejudecare, apreciindu-se că hotărârea  nu  arată în concret motivele pentru care s-a dat valoare determinantă  concluziilor raportului de expertiză întocmit de  expert Răileanu  Dumitru, iar obiecţiunile admise pârâtului  nu au fost înaintate si expertului Anton Costel, expert consultant în cauză.

În rejudecare, instanta a dispus înaintarea obiectiunilor, răspunsul la acestea,  continând opiniile expertilor  Dumitru Răileanu,  Anton Costel, Răchieru Paul, fiind depus la dosarul cauzei.

Instanţa  a admis  acţiunea cu motivarea că titlul reclamantei este reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat mentionat anterior, în timp ce pârâtul  justifică ocuparea terenului ce formează obiectul cauzei cu un act emis pe numele altor persoane,  fără a face dovada modului in care proprietatea acesta ar fi ajuns în patrimoniul său. Mai retine instanta că actul  pretinşilor autori a fost emis  în anul 1938, moment la care  s-a transmis acestora o cotă parte indiviză din terenul  aparţinând  vânzătoarei, terenul nefiind delimitat si descris în mod detaliat. De altfel, niciunul din actele prezentate de pârât nu  descrie în mod  detaliat terenul, fiind prezentate dimensiunile laturilor,  aspecte care sunt insuficiente si imprecise in raport de actul opus de reclamantă. Mai mult decât atât, deşi de la momentul dobândirii proprietăţii de către pretinşii săi autori a trecut perioadă îndelungată de timp,  iar contextul socio-economic a cunoscut  schimbări considerabile cu privire la proprietatea privată,  pârâtul  a înţeles să opună un act de proprietate care nu îi oferă  nici un prerogativ şi nu a oferit nici un fel de explicaţii cu privire la  modul de transmitere a proprietăţii.

Instanta a luat în considerare  raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Mangalagiu  Ioan,  apreciind că în mod corect acesta s-a raportat la actul de proprietate  al reclamantei, identificând suprafeţele de teren ocupate de ambele părţi.  În  ce priveşte fosta proprietate Bălan, instanţa apreciază că, în condiţiile în care pârâtul nu a dovedit că a primit în proprietate  terenul ce se află în patrimoniul pretinşilor săi autori, acesta nu se poate prevala de actele de proprietate ale acestora. În acest fel, instanţa va analiza doar actele  opuse de reclamantă,  astfel că va lua în considerare  opinia expertului Mangalagiu Ioan care a identificat suprafaţa  delimitată conform actului de proprietate opus de reclamantă,  constatând  astfel că pârâtul ocupă terenul în suprafaţă  de 5,52  mp situat în Iaşi,  str. Sf. Andrei nr. 29, astfel: suprafaţa de 3,45 mp  delimitată  pe planul de detaliu  prin  punctele 4,5,C,D,4, şi suprafaţa de 2,070 mp  delimitată pe  planul de detaliu prin punctele 4 5,A,B,C,5, având dimensiunile conform planului anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Mangalagiu Ioan. 

În ce priveşte opiniile exprimate de experţii  Răchieru Paul şi  Răileanu  Dumitru, instanţa reţine  că acestea nu pot fi luate în considerare, având în vedere că pe de o parte  ambele se raportează la actul de proprietate din 1911, conform căruia  C. R. a dobândit terenul  din care a vândut apoi jumătate  soţilor Bălan, iar pe de altă parte nu ţin cont de  schiţa anexă a contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanta a dobândit proprietatea.

Referitor la  opinia exprimată de expertul Anton Costel., desi acesta si-a insusit atât opinia exprimată de expertul Mangalagiu Ioan , cât si cea a expertului  Răileanu Dumitru, nu a oferi nici o explicaţie, având în vedere că cele două opinii nu sunt concordante.

Întrucât reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar pârâtul  nu a probat existenţa unui titlu legitim pentru ocuparea acestuia, având în vedere că dreptul de proprietate conferă titularului toate atributele acestuia, inclusiv folosinţa bunului, instanţa va admite în parte  capătul de cerere privitor la revendicare şi îl va obliga pe pârât să îi lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă  de 5,52  mp situat în Iaşi,  str. , astfel: suprafaţa de 3,45 mp  delimitată  pe planul de detaliu  prin  punctele 4,5,C,D,4, si suprafaţa de 2,070 mp  delimitată pe  planul de detaliu prin punctele4 5,A,B,C,5, având dimensiunile conform planului anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Mangalagiu Ioan. 

Pe terenul ocupat de către pârât, acesta a edificat fără autorizaţie de construire, o construcţie reprezentată pe Planul de  detaliu, în acelaşi raport de expertiză efectuat de Expert Mangalagiu Ioan. Faptul că aceasta este o construcţie nouă rezultă fără dubiu din ambele rapoarte de expertiză.  Împrejurarea că pârâtul a ridicat o construcţie nouă sau în orice caz a consolidat una veche, fără a obţine autorizaţie prealabilă în acest sens, relevă faptul că acesta  nu îndeplineşte condiţiile prealabile obţinerii acesteia, nedeţinând act de proprietate pentru terenul ocupat. De altfel, din actele exhibate de pârât nu rezultă că pe terenul pretinsilor săi autori ar fi fost edificată o contructie.

Instanţa apreciază ca întemeiat şi capătul de cerere privitor la ridicarea constructiei, pe cheltuiala pârâtului,  construcţie edificată pe terenul proprietatea reclamantei, anterior menţionat, urmând a-l admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 494 din Codul civil, dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Este constructor de rea credinţă cel care ridică o construcţie pe un teren despre care ştie că nu e proprietatea sa.

Cum pârâtul a ridicat pe terenul revendicat de către reclamantă construcţii, cunoscând faptul că terenul nu este al său – pârâtul neprezentând nici un titlu – el nu poate fi calificat de cât ca şi constructor de rea credinţă, ceea ce îndreptăţeşte pe reclamantă, proprietară a terenului pe care a fost amplasată construcţia pârâtului, să autorizeze  pe reclamantă la ridicarea acesteia.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa, reţinând culpa procesuală a pârâtului în declanşarea şi derularea prezentului litigiu civil, a făcut  aplicarea dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea căzută în pretenţii poate fi obligată, la cererea părţii adverse, la plata cheltuielilor de judecată. Astfel,  a admis în parte cererea reclamantei, obligând  pârâtul să plătească acesteia  suma de 5456 lei - reprezentând cheltuieli cu asistenta juridică, taxe de timbru, onorarii experţi -  proporţional cu pretenţiile admise,  si a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare