Plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenului. Caracterul devolutiv al plângerii. Dovada dreptului de proprietate. Sarcina probei.

Sentinţă civilă 9175 din 03.07.2009


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 8336/245/2009

reclamanta C. I.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană de

fond funciar Iaşi plângere împotriva hotărârii Comisie Judeţene Iaşi de fond

funciar nr. 560 din 17.02.2008, solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii

şi obligarea comisiei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de

teren de 1,6004 ha, situat pe raza administrativă a Comunei Bârnova.

În motivarea de fapt a plângerii, reclamata a arătat că prin cererea

înregistrată sub nr. 79230 din 07.09.2005 a solicitat, în calitate de moştenitoare,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1,6004 ha,

situat pe raza administrativă a Comunei Bârnova, prin hotărârea nr.

560/17.02.2008 pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi respingându-i

cererea cu motivarea că "nu a făcut dovada continuităţii dreptului de proprietate

pentru suprafaţa de teren solicitată din anul 1942".

Pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, legal citată,

formulează întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată şi

menţinerea hotărârii atacate.

Plângerea formulată nu este întemeiată şi instanţa a respins-o,

reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin hotărârea Comisiei Judeţene Iaşi de fond funciar nr. 560 din

17.02.2008 s-a dispus respingerea contestaţiei reclamantei împotriva propunerii

Comisiei locale de fond funciar Bârnova de invalidare a cererii de reconstituire a

dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 1, 6004 ha teren agricol, cu

motivarea că petenta nu a făcut dovada continuităţii dreptului de proprietate

pentru suprafaţa de teren solicitată din anul 1942.

 Instanţa reţine, în context, că în urma intrării în vigoare a Lg. 247/2005

reclamanta a depus la Primăria Tomeşti cererea înregistrată sub numărul 79230 din

07.09.2005 prin care a solicitat, în calitate de moştenitoare a defunctei G.R.E.,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1,6004 ha,

situat pe raza administrativă a Comunei Bârnova,

Reclamanta susţine că terenul a cărei reconstituire s-a solicitat a aparţinut

numitei G.R.E., decedată la data de 06.06.1991 (copie certificat deces la dosar).

Dovada calităţii de moştenitor după această autoare este făcută de

reclamantă cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 9/2006, certificat

căsătorie, certificat naştere şi deces.

În ceea ce priveşte dovada proprietăţii autoarei sale asupra suprafeţei de

1,6004 ha teren, solicitată prin cerere, reclamanta anexează cererii adeverinţa nr.

124/10.01.1942 care atestă că "suprafaţa totală a terenului ce posedaţi este de 1

ha 6004 mp, situat lângă satul Petrăria Comuna Bucium şi este repartizată astfel:

1 ha teren arabil şi 6005 mp teren fâneaţă.

Aşadar, instanţa reţine că admiterea unei cereri de reconstituire, impune,

prin analiza cumulativă a textelor de lege în materia fondului funciar,

îndeplinirea unor condiţii imperative: formularea cererii, dovada calităţii de

moştenitor îndreptăţit sau de titular, dovada proprietăţii.

Deşi motivul invocat de pârâtă pentru respingerea contestaţiei şi respectiv

a cererii de reconstituire a reclamantei este "lipsa dovezii continuităţii

proprietăţii autoarei acesteia după anul 1942 şi până în anul 1962", instanţa

reţine că, în temeiul principiului devoluţiunii controlului judecătoresc în faţa

instanţei de fond, urmează a verifica valabilitatea hotărârii, sub toate aspectele.

Astfel, instanţa urmează să reţine că reclamanta a formulat în termen legal

cerere de reconstituire (nr. 79230 din 07.09.2005, la dosar) şi a făcut dovada că

este succesoarea autoarei declarate G.R.E.

Instanţa mai reţine totodată şi că, chiar dacă legea nu condiţionează proba

proprietăţii de dovada continuităţii (motivul de respingere a cererii, reţinut de

pârâtă nefiind întemeiat),  reclamanta nu face dovada proprietăţii autoarei

sale asupra terenului solicitat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, cel care face o afirmaţie

înaintea judecăţii trebuie să o dovedească .

Conform art. 11 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată şi

completată a fondului funciar : " (1) Suprafaţa adusa in cooperativa agricola de

producţie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara,

cadastru, cererile de înscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrării

in cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte

probe, inclusiv declaraţii de martori".

Acest articol este însă inaplicabil, întrucât însăşi reclamanta afirmă că

suprafaţa de teren solicitată nu a fost adusă de autoarea sa în cooperativă, astfel

încât dovada proprietăţii urmează a se raporta la dispoziţiile art. 6 alin 12 din 

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar

nr. 18/1991  si ale Legii nr. 169/1997, modificată şi completată, care prevede că:

" 1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole,

cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele

existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de

titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate", la

dispoziţiile art. 6 alin 13 din  acelaşi act normativ, care prevede că: " În situaţia

în care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta în

reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile

amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau

moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituire şi la

dispoziţiile art. 11 alin 3  din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului

privind procedura de constituire, atribuţiile si funcţionarea comisiilor pentru

stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si

modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a

proprietarilor, care dispune:"3) La cerere se vor anexa: acte de proprietate,

certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească, dacă exista; în toate cazurile,

certificat de naştere, certificat de deces al autorului, în cazul moştenitorilor,

precum şi orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra

terenului solicitat".

Din analiza cumulativă a textelor analizate raportat la singura probă

administrată de reclamantă pentru dovedirea proprietăţii autoarei sale -

adeverinţa nr. 124/10.01.1942 eliberată de Camera Agricolă a Judeţului Iaşi -

Biroul Viticol,  nu rezultă că G.R.E. a avut proprietatea asupra acestei suprafeţe

de teren, ci doar posesia, care este unul din atributele dreptului de proprietate ce

urma a fi dovedit, astfel încât, Comisa locală de fond funciar Bârnova i-a pus

corect în vedere să completeze dosarul sub acest aspect.

Lg. 1/2000 prin articolul 1^2 conferă forţă probantă declarativă a

proprietăţii "consemnărilor efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele

agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie,

documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea

terenurilor", însă numai acelor înscrisuri care se referă la dreptul de proprietate

în întregul lor şi nu la unul din atributele acestuia, cum ar fi, în cazul nostru

posesia, ori chiar folosinţa, neputându-se prezuma că posesorul este în acelaşi

timp şi proprietar. Mai mult, "constatarea" emitentului actului are la bază o

"cercetare la faţa locului în urma căreia s-a constata că autoarea posedă" (citat

din adresă) şi nu acte privitoare la proprietate, confirmând concluzia că priveşte

în exclusivitate acest atribut  şi nu dreptul de proprietate în întregul său,

adeverinţa urmând a fi apreciată raportat la toate menţiunile sale.

Cum reclamanta nu a dovedit prin nici un alt mijloc de probă proprietatea

autoarei sale asupra suprafeţei de teren solicitate, arătând că nu cunoaşte nici

amplasamentul acesteia, instanţa reţine că această condiţie esenţială pentru

admiterea cererii  nu a fost îndeplinită.

Faţa de considerentele expuse, întrucât nu s-a făcut dovada  dreptului de

proprietate, constatând că Hotărârea nr. 560 din 17.02.2008 a Comisiei Judeţene

Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor cuprinde o

soluţie corectă din punct de vedere juridic, chiar dacă greşit motivată, instanţa

urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea reclamantei.

(sentinţa civilă nr. 9175 - Judecător Oana Zaharia-Lefter)