Art.1 alin1, art.8 şi art.9 din o.g. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Excepţie de neconstituţionalitate. Încheiere de suspendare a judecăţii şi înaintare a dosarului către Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei ...

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 20.02.2009, creditoarea  S.C.

B.A.T.R.S.R.L., a solicitat emiterea unei somaţii de plată potrivit O.G. nr.

5/2001 împotriva debitoarei S.C. C.N.C. S.R.L. privind plata unor sume de bani

cu titlul de preţ neachitat potrivit facturilor emise de creditoare pentru marfa

livrată şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin notele de concluzii depuse la dosar, debitoarea a invocat excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor art.1 alin1, art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001

privind procedura somaţiei de plată. Ordonanţa prin care este admisă cererea

este executorie, deoarece cererea în anulare nu este de natură să suspende

executarea, deşi este posibilă anularea ordonanţei în procedura somaţiei de plată.

Pe de altă parte actul normativ nu prevede o limitare a valorii creanţelor cărora

le este aplicabil Astfel încât este posibil ca, după o procedură formală şi

simplificată care nu presupune o cercetare a fondului raportului dintre părţi, să

se treacă la executarea silită pentru sume importante de bani, condiţii în care este

afectat dreptul de proprietate şi dreptul la apărare al debitorului.

Analizând cu prioritate excepţia de neconstituţionalitate ridicată, în

măsura şi limitele competenţei sale, instanţa apreciază că în cauză se impune

sesizarea Curţii Constituţionale, singura competentă să se pronunţe asupra

constituţionalităţii, neconstituţionalităţii legilor sau ordonanţelor aflate în

vigoare.

Astfel, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de

art. 29 alin 1 din Legea 47/1992 republicată, textul legal a fost defăimat ca fiind

neconstituţional în faţa unei instanţe de judecată, fiind inclus într-o ordonanţă a

guvernului (O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată), aflată în

vigoare, excepţia vizată având legătură cu soluţionarea cauzei. În acest sens

instanţa reţine că este vizat, între altele,  art.1 alin. (1) din ordonanţă care

determină domeniul de aplicare a actului normativ.

Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, potrivit art.29 din Legea nr.

47/1992, instanţa reţine că procedura somaţiei de plată a fost reglementată în

sprijinul recuperării creanţelor băneşti referitoare la executarea anumitor

servicii, lucrari sau orice alte prestaţii, indiferent de valoarea acestora, în sensul

de a permite creditorului să obţină un titlu executoriu într-o procedură

simplificată şi rapidă însă numai în măsura în care este vorba despre o creanţă

certă, lichidă şi exigibilă şi care este asumată prin contract constatat printr-un

înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de

parţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege. Cererea de emitere a

ordonanţei care conţine somaţia de plată poate fi admisă doar dacă instanţa

apreciază ca fiind îndeplinite aceste condiţii, în caz contrar cererea urmând a fi

respinsă.

Se constată de asemenea că ordonanţa se înmânează sau se comunică

părţilor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În ipoteza

respingerii cererii, ca şi în ipoteza admiterii în parte, creditorul nu are deschisă

vreo cale de atac în această procedura specială ci va urma calea procedurii de

drept comun. În ipoteza admiterii cererii în tot sau în parte debitorul are deschisă

calea cererii în anulare.

Pe de altă parte, din conţinutul art.8 şi art.9 din O.G. nr. 5/2001 se

desprinde concluzia că ordonanţa prin care cererea a fost admisă în tot sau în

parte poate fi învestită cu formulă executorie, devenind titlu executoriu (şi deci

creditorul poate declanşa executarea silită) doar dacă se face dovada comunicării

către debitor cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi în măsura în

care a expirat pentru debitor termenul de exercitare a cererii în anulare sau

cererea în anulare a fost respinsă.  ( a se vedea Decizia  pronunţată de Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii nr. 11/2006)

Astfel articolele din Ordonanţa nr.5/2001 vizate de debitoare, în contextul

ansamblului actului normativ, denotă preocuparea legiuitorului de a asigura un

just echilibru între interesul creditorului în recuperarea creanţei şi dreptul la

apărare al debitorului. În consecinţă instanţa apreciază că nu este adusă atingerii

dreptului la proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie şi dreptului la

apărare ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art.21, fiind

vorba despre o reglementare a conţinutului şi exerciţiului acestor drepturi

conformă cu exigenţele constituţionale.

În baza art.29 din Legea nr.47/1992, instanţa a dispus suspendarea

judecăţii şi înaintarea dosarului la Curtea Constituţională a României în vederea

soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

Domenii speta

Spete similare