Anulare contract de donaţie. Calitate procesuala pasiva.

Deliberând asupra cauzei civile de fata instanţa constata

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de

24.03.2006 sub nr. 6848/2006 reclamantul C. L. a chemat în judecată pe

paratul Consiliul Local al Municipiului Iaşi solicitând instanţei ca prin

hotărârea ce o va pronunţa sa constate nulitatea absoluta contractului de

donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la Notariatul de Stat Judeţean Iaşi,

si sa fie obligata parata sa ii restituie in natura terenul ce face obiectul

donaţiei.

In motivarea acţiunii reclamantul a arătat ca este unicul moştenitor al

părinţilor săi C. I. A. si C. R.. La data de 20.06.1980 părinţii săi au semnat

un act de donaţie către statul roman prin care au donat suprafaţa de 640 m.p.

teren situat in Iaşi, str. C., nr. 16, actul de donaţie fiind autentificat sub nr.

2774/20.06.1980. Susţine reclamantul ca actul de donaţie este lovit de

nulitate absoluta, părinţii săi fiind obligaţi sa doneze terenul pe care se afla si

casa in care locuiau. Prin adresa nr. 20338/14.08.1980 Consiliul popular al

Municipiului Iaşi i-a comunicat tatălui sau faptul ca nu poate beneficia de

efectele decretului de expropriere întrucât terenul intrase deja in patrimoniul

statului. Întrucât nu aveau unde sa locuiască părinţii săi au primit o locuinţa

sociala. Conform art. 966 Cod civil, intenţia de a gratifica este o condiţie

esenţiala pentru ca actul de donaţie sa fie valabil, in lipsa acesteia actul de

donaţie fiind lipsit de nulitate absoluta. Arata reclamantul ca părinţii săi nu

dorit sa doneze terenul, donaţia fiindu-le impusa de reprezentanţii statului

roman pe acel teren urmând sa se construiască blocuri de locuit. In

consecinţa reclamantul a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost

formulata.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 966 cod civil si art. 112 Cod

procedura civila.

Paratul Consiliul Local al Mun. Iaşi a formulat întâmpinare prin care a

invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. In motivare paratul a arătat

ca beneficiarul direct al donaţiei este statul roman, acesta având calitatea de

donatar in contractul de donaţie, potrivit Decretului nr. 478/1954 privitor la

donaţiile făcute statului. Consiliul Popular al Mun. Iaşi (actualul Consiliu

Local Iaşi), in momentul perfectării contractului nu a avut calitatea de

donatar ci doar pe aceea de reprezentant al statului. Conform dispoziţiilor

Decretului nr. 478/1954 calitatea consiliilor populare de reprezentanţi ai

statului era limitata strict la acceptarea donaţiilor făcute statului. Din

dispoziţiile decretului menţionat rezulta ca acestea nu reglementează

reprezentarea statului si in justiţie ci doar in ceea ce priveşte acceptarea

donaţiilor. In plus reprezentarea Statului Roman in fata instanţelor de

judecata este stabilita prin prevederile art. 3 alin. 1 pct. 56 din H.G.

208/2005. În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, paratul a

mai invocat si dispoziţiile art. 19, 67 alin. 1 , 121, 38 alin. 2 lit. f si 18 din

Legea nr. 215/2001. În ce priveşte fondul cauzei paratul a arătat ca in ce

priveşte motivarea ca donaţia este lovita de nulitate absoluta pentru ca s-a

încheiat ca urmare a constrângerilor exercitate de către autorităţile din acea

vreme, acesta constituie un motiv de nulitate relativa si nu un motiv de

nulitate absoluta. In ce priveşte capătul de cerere privind restituirea in natura

a imobilului, paratul arata ca reclamantul avea la dispoziţie calea speciala

reglementata de legea nr. 10/2001. In consecinţa paratul a solicitat

respingerea acţiunii ca neîntemeiata.

Reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat a

Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

Paratul Statului Roman prin Ministerul Finanţelor Publice a depus la

dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale

pasive. In motivare paratul a arătat ca imobilul ce face obiectul cauzei nu

face parte din domeniul public sau privat al statului, astfel cum, rezulta din

dispoziţiile Constituţiei si Anexa la legea nr. 213/1998. Potrivit Legii nr.

108/2004 pentru aprobarea O.U.G. 45/2003, consiliile locale prin organele

specializate au in posesie si administrare imobile de natura celor ce fac

obiectul cauzei.  In plus, conform dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr.

31/1954 raportat la art. 56 din H.G. 208/2005 rezulta ca Ministerul

Finanţelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi si obligaţii in fata

instanţelor, precum si in orice alte situaţii in care acestea participa

nemijlocit, in nume propriu, in raporturi juridice, daca legea nu stabileşte in

acest scop un alt organ. Mai arata parata ca reclamantul nu a dovedit faptul

ca imobilul ce face obiectul cauzei este in proprietatea sa. Având in vedere

aceste considerente paratul a solicitat admiterea excepţiei invocate si

respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive iar pe fondul

cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Prin precizările depuse la fila 45 din dosar reclamantul a arătat ca

înţelege sa renunţe la capătul de cerere privind restituirea in natura a

terenului ce a făcut obiectul donaţiei autentificate sub nr. 2774/20.06.1980.

Prin sentinţa civila nr. 263/12.01.2007 a fost admisa excepţia lipsei

calităţii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin Ministerul

Economiei si Finanţelor, fiind respinsa acţiunea formulata in contradictoriu

cu acest parat pentru lipsa calităţii procesuale pasive. De asemenea a fost

respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Consiliul Local

Iaşi, iar pe fond a fost respinsa acţiunea ca neîntemeiata.

Prin decizia civila nr. 385/30.05.2007 a Tribunalului Iaşi a fost admis

apelul formulat de reclamantul C. L., a fost desfiinţata sentinţa menţionata,

cauza fiind trimisa spre rejudecare.

Prin cererea depusa prin serviciu registratura la data de 22.04.2009

reclamantul a solicitat introducerea in cauza in calitate de parat si a unităţii

administrativ teritoriale, Municipiul Iaşi, prin primar.

Legal citata, parata Municipiul Iaşi prin primar nu a depus la dosar

întâmpinare.

La solicitarea instanţei au fost înaintate la dosar relaţii din partea

Municipiului Iaşi - Direcţia de Dezvoltare Urbana, Serviciul de Urbanism

(fila 62) si Municipiul Iaşi - Direcţia de Dezvoltare Urbana - Serviciul

Cadastru .

La termenul din data de 10.06.2009 a fost pusă in discuţie excepţia

lipsei calităţii procesuale pasive a paraţilor  Consiliul Local Iaşi si Statul

Roman prin Ministrul Economiei si Finanţelor

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a

paraţilor Consiliul Local Iaşi si Statul Roman prin Ministrul Economiei si

Finanţelor, fata de dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila,

instanţa retine următoarele:

Calitatea procesuală pasivă în procesul civil trebui să corespundă

calităţii de persoană obligată în cadrul raportului juridic de drept material

dedus judecăţii.

Din actele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine că donaţia a fost

încheiată de către autorii reclamantului cu Statul Român reprezentat de

Consiliul Popular al Municipiului Iaşi, la data de 20.06.1980, conform

încheierii de autentificare nr. 2774 (fila 4 din dosarul nr. 6848/2006 al

Judecătoriei Iaşi).

Actul juridic a fost încheiat de părţi într-o perioadă în care în România

guverna o altă rânduire constituţională şi politică, legislaţia avută în vedere

la acel moment fiind în mare parte abrogată la momentul de faţă.

Pentru a analiza în concret, la acest moment, cine este beneficiarul

actului de donaţie trebuie avută în vedere, pe lângă legislaţia în vigoare la

data realizării donaţiei şi cea în vigoare la data judecăţii.

Astfel, instanţa reţine că la momentul întocmirii actului de donaţie

singurul titular al dreptului de proprietate era statul, bunurile care intrau în

patrimoniul acestuia, intrau şi în cel al unităţilor administrativ teritoriale,

însă nu cu titlu de proprietate, pentru acestea din urmă, ci cu titlu de

administrare. Decretul nr. 478/1954 a prevăzut expres faptul că în cazul

donaţiilor oferite statului acesta era reprezentat de Consiliul Popular, deşi,

potrivit Decretului 31/1954, aflat şi el în vigoare la acea dată, reprezentarea

Statului se făcea prin Ministerul de Finanţe.

În prezent, Legea 213/1998 astfel cum a fost modificată, face o netă

distincţie între bunurile aflate în proprietatea statului şi cele aflate în

proprietatea unităţilor administrativ teritoriale.

În privinţa litigiilor ce privesc bunuri asupra cărora dreptul de

proprietate aparţine statului, calitate procesual pasivă o are Statul Român

prin reprezentantul său Ministerul de Finanţe, potrivit art. 12 alin. 5 din

Legea 213/1998.

Imobilul ce face obiectul prezentului litigiu se află în mod evident în

proprietatea unităţii administrativ teritoriale, fiind inclus în acest sens în

categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local,

conform art. 6 din Legea 213/1998. În acelaşi sens, a fost formulat şi

răspunsul primit de la Municipiul Iaşi, Direcţia de Dezvoltare Urbană

Serviciul Cadastru depus la dosar.

În concluzie, interpretând actul de donaţie din perspectiva legislaţiei

actuale, respectiv Legea 213/1998, beneficiarul liberalităţii este unitatea

administrativ teritorială şi nu Statul Român.

Pentru aceste motive de fapt şi de drept, instanţa urmează a admite

excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paratului Statul Român,

respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru lipsa

calităţii procesuale pasive a acestuia.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local Iaşi,

instanţa apreciază că aceasta este infirmată de dispoziţiile Legii nr. 

215/2001.

Legea administraţiei publice locale, astfel cum a fost modificată, face

o netă distincţie între unităţile administrativ teritoriale, persoane juridice de

drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu şi

autorităţile locale, deliberative şi executive.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 a

administraţiei publice locale, că unităţile administrativ teritoriale, respectiv

comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, sunt persoane juridice de drept

public, având un patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină, în

condiţiile în care, astfel cum prevede art.23 din acelaşi act normativ,

consiliile locale şi primarii reprezintă autorităţi ale administraţiei publice

prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii,

funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile

publice ale localităţii, în condiţiile legii.

Astfel, Consiliul Local Iaşi are atribuţii privind administrarea

domeniului public şi privat nu are calitatea de titular al dreptului de

proprietate publică sau privată. Dreptul conferit de lege Consiliului Local de

a administra patrimoniul public şi privat al unităţii administrativ teritoriale

nu face altceva decât să sublinieze faptul că acesta este doar o autoritate

deliberativă, luând decizii asupra bunurilor care se află însă în patrimoniul

unităţii administrativ teritoriale, Municipiul Iaşi.

Efectul subsidiar al unei eventuale admiteri a prezentei acţiuni ar avea

repercusiuni asupra dreptului de proprietate însăşi, scoţând bunul din

patrimoniul pârâtului, depăşind astfel sfera dreptului de administrare.

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior menţionate, instanţa

urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului

Local Iaşi, respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta pentru

lipsa calităţii procesuale pasive a paratului.

Analizând actele si lucrările dosarului in ce priveşte cererea

formulata in contradictoriu cu paratul Municipiul Iaşi prin Primar,

instanţa retine următoarele:

Prin contractul de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la

Notariatul de Stat judeţean Iaşi numiţii C. R. si C. I. A. (autorii

reclamantului) au donat in favoarea statului roman suprafaţa de teren de 640

m.p. teren situat in Iaşi, str. C., nr. 16

După cum reiese din depoziţiile celor doi martori audiaţi în cauză,

construcţia edificată pe acest teren a constituit locuinţa familiei părinţilor 

reclamantului până în anului 1980, când aceştia au solicitat demolarea casei

(astfel cum rezulta din autorizaţia nr. 33/09.05.1980- fila 16 din dosarul nr.

6848/2006 al Judecătoriei Iaşi) şi totodată au întocmit pentru terenul

suprafaţă de 640 m.p. actul de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980 la

Notariatul de Stat judeţean Iaşi - donaţie acceptată prin Decizia

nr.341/10.05.1980 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al

judeţului Iaşi.

Cu privire la condiţiile în care a fost întocmit actul de donaţie mai sus

arătat, instanţa reţin. în planul de sistematizare, regimul comunist a declanşat

o serie de presiuni specifice asupra tuturor proprietarilor, inclusiv părinţilor

reclamantului - C. R. si C.I.A. -  presiuni care au culminat cu întreruperea

alimentării cu energie electrică, apa potabila.

Instanţa subliniază însă că toate aceste presiuni nu pot fi considerate

ca având natura juridică a unor "violenţe" în sensul art.953, 956 şi 961

C.civ., întrucât prin ele nu se ameninţa cu un rău concret de natură să

producă o temere care să determine încheierea actului juridic în discuţie, ci

se urmărea formarea convingerii că hotărârea autorităţilor comuniste este

implacabilă şi că orice împotrivire ar fi inutilă, îndemnându-se astfel

proprietarii vizaţi la o supunere resemnată - scop ce s-a şi realizat de altfel,

din moment ce toţi proprietarii imobilelor aflate în zona de sistematizare au

sfârşit prin a-şi demola propriile case şi a-şi dona apoi terenurile către stat,

mutându-se apoi în apartamente la bloc.

Faţă de situaţia de fapt mai sus expusă, instanţa apreciază ca fiind

evident că, în realitate, scopul imediat (causa proxima) urmărit de către

donatori atunci când la data de 20.06.1980 s-au hotărât să încheie actul de

donaţie nu a fost nicidecum intenţia de a gratifica statul (animus donandi), ci

doar acceptarea unei situaţii fără ieşire.

Soluţia se impune, întrucât instanţa consideră că în speţă nu se poate

reţine nici un motiv rezonabil pentru ca donatorii să fi dorit cu adevărat să-şi

micşoreze într-un mod atât de substanţial patrimoniul, fără a urmări

obţinerea altui folos patrimonial în schimb, acţionând astfel în detrimentul

interesului lor şi al familiei lor.

Ca atare, având în vedere că lipsa intenţiei de a gratifica reţinută de

către instanţă determină lipsa scopului imediat, ca element al cauzei actului

juridic civil cu titlu gratuit, lipsind deci un element esenţial al actului juridic

civil, instanţa constată că, pe cale de consecinţă, în drept devin incidente

disp. art.948, 996 teza I şi art.967 Cod civil, sancţiunea care se impune fiind

cea a nulităţii absolute a contractului.

În consecinţă, ţinând cont şi de împrejurarea că în urma decesului

donatorilor C. R.si C. I. A., dreptul acestora de a invoca nulitatea absolută a

contractului s-a transmis, în cadrul devoluţiunii succesorale legale,

reclamantului C. L. (in calitate de fiu)- după cum reiese din certificatul de

moştenitor aflat la fila 6 din dosarul nr. 6848/2006 al Judecătoriei Iaşi -

instanţa apreciază că cererea dedusă judecăţii este în mod evident întemeiată.

Prin urmare instanţa va admite acţiunea formulata in contradictoriu cu

paratul Municipiul Iaşi prin Primarul municipiului Iaşi si va constata

nulitatea absoluta a contractului de donaţie transcris sub nr. 3794/20.06.1980

la Notariatul de Stat judeţean Iaşi

In ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea in natura a

terenului in suprafaţa de 640 m.p. ce a făcut obiectul contractului de donaţie

nr. 2774/20.06.1980 instanţa retine ca prin precizările depuse la fila 45 din

dosarul nr. 6848/2006 al Judecătoriei Iaşi reclamantul a arătat ca înţelege sa

renunţe la judecarea acestui capăt de cerere.

Reţinând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art.246 C.pr.civ.,

instanţa urmează să ia act de renunţarea reclamantului la judecarea capătului

de cerere privind restituirea in natura a imobilului.

Domenii speta

Spete similare