Infractiuni

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal din data de 05.11.2012 a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul I.P.C.,  pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană  având in sânge o concentraţie alcoolică peste  limita legală , faptă incriminată de prevederile art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, R.

Din actul de sesizare rezultă că la data de 9.03.2012, ora l,04 lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Olt au oprit pentru control pe str. N. Titulescu, din oraşul Drăgăneşti Olt, judeţul Olt,  autoturismul marca Dacia l3l0,cu nr. de înmatriculare OT-0l-XOK.

Conducătorul auto a fost identificat in persoana inculpatului I.P.C. în vârstă de 22 ani, din com. Mărunţei, jud.Olt.

Inculpatul a  fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, la ora l,04, rezultând o alcoolemie de 0,50 MG/L alcool, pur în sânge in aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul mun. Caracal unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge ,la orele l,55 şi 2,55.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.282/283, din l3.03.2012, al SML Olt, rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,15 gr.‰ la prima probă şi respectiv l,00 gr. ‰ la cea de a doua probă.

Situaţia de fapt expusă mai sus rezultă din declaraţia martorului B.C.Ş.  care a declarat că in noaptea de 8/9.03.2012, in jurul orei l,00 a plecat de la magazinul Non-stop din or. Drăgăneşti Olt,cu autoturismul marca  Dacia l3l0, cu nr.de înmatriculare OT-0l-XOK condus de inculpatul I. P. C., autoturismul rulând aproximativ  500 m. pe str. N. Tituelscu din oraşul Drăgăneşti Olt, după care a fost oprit de un echipaj de poliţie, iar conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemie de 0,50 MG/L alcool, pur in aerul expirat.

Fiind audiat inculpatul I.P.C. a recunoscut fapta că in după amiaza zilei de 8.03.2012, in intervalul orar l9,l5-00,30 a consumat  băuturi alcoolice,  după care in jurul orei l,oo a condus autoturismul marca  Dacia l3l0,cu nr. înmatriculare  OT-0l-XOK pe str.N. Titulescu din oraşul Drăgăneşti Olt.

Starea de fapt, reţinută prin rechizitoriu, s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracţiunii (fila 5 d.u.p.),  rezultate etilotest (fila 6 d.u.p.),  buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.705/706 din data de 16.06.2011 (fila 9 d.u.p.), declaraţiile martorului B.C.Ş.(filele 10,11 d.u.p.), declaraţii de învinuit (filele 14-15 d.u.p.).

La data de 12 decembrie 2012  inculpatului I.P.C. s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 3201 C.p.p. conform cărora până la începerea cercetării judecătoreşti, poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, că solicită ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte şi că nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Nu a mai solicitat administrarea de probe în cursul judecăţii.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 09.03.2012, în jurul orei 01:04, inculpatul I.P.C., după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1310 înmatriculat sub numărul OT-01-XOK  pe care l-a condus pe strada. N. Titulescu din oraşul Drăgăneşti Olt, judeţul Olt, ocazie cu care a fost oprit de  lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Olt au oprit pentru control

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, cu testul nr. 00908, care a indicat o valoare de 0,50 mg/l (fila 6 dos. u.p.) şi a fost ulterior invitat la Spitalul mun. Caracal unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie a rezultat că acesta a prezentat o concentraţie alcoolică de 1,55 g  ‰  - 1,00 g  ‰ alcool pur în sânge în intervalul orar 1:55 – 2:55 (fila 9dos. u.p.). Conform buletinului de examinare clinică rezultă că inculpatul, la ora recoltării probelor, era sub influenţa alcoolului (filele 7,8  dos. u.p.).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei în circumstanţele expuse mai sus, precizând că în noaptea respectivă, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice (vin ), a condus autoturismul de mai sus pe drumurile publice.

Fiind audiat de către instanţa de judecată inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele săvârşite aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Din cele expuse, instanţa reţine ca dovedit faptul că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu respectarea condiţiilor de vinovăţie cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Instanţa apreciază că fapta  inculpatului I.P.C. de a conduce pe drumurile publice, în noaptea de 09.03.2012  în jurul orei 01:04, autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare OT-01-XOK, având în sânge o concentraţie de alcool pur în sânge ce depăşeşte limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice republicată.

Sub aspectul laturii obiective, faptele săvârşite de inculpat s-au realizat prin conducerea autovehiculului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare OT-01-XOK, pe un drum public, respectiv strada. N. Titulescu,  din oraşul Drăgăneşti Olt, judeţul Olt având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Fapta săvârşită de inculpat a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru circulaţia pe drumurile publice. Totodată, instanţa reţine că între acţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către inculpatul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita şi urmarea periculoasă produsă, respectiv starea de pericol creată, există o relaţie de cauzalitate deoarece fapta, astfel cum a fost săvârşită, este o infracţiune de pericol, urmarea socialmente periculoasă rezultând ex re (din însăşi materialitatea faptei).

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. 1 pct.1 lit. b C.p. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşea limita legală, inculpatul a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Vinovăţia inculpatului este dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, rezultat etilotest aparat marca Drager, buletin de examinare clinica, buletin de analiză toxicologica-alcoolemie, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Olt, declaraţiile inculpatului şi ale martorului B. C. Ş.

Din analiza fişei de cazier judiciar al inculpatului (fila 12 dosar de urmărire penală) rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care o va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p., reţinând: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoare de la 1 la 5 ani), gradul de pericol social concret al faptei săvârşite (generat de nerespectarea dispoziţiilor legale privind asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, asociată cu forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită fapta - intenţia indirectă), persoana inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale).

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, respectiv, pe de o parte atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, distanţa parcursă de inculpat după consumarea băuturilor alcoolice, şi pe de altă parte concentraţia de alcool în sânge al inculpatului stabilit cu ocazia recoltării probelor biologice, starea acestuia în momentul conducerii autoturismului ce rezultă din indicatorii existenţi în buletinul de examinare clinică, consecinţele accidentului produs, urmează ca în baza art. 345 alin. 2 C.p.p să se dispună condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv prev. de art. 52 C.p.

Instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului disp. art. 74 si 76 C.p. referitoare la reţinerea şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare având ca efect coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conduita inculpatului de recunoaştere a faptei comise constituind o atitudine firească, urmare a depistării sale în trafic conducând autoturismul şi a recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C.p. nu obligă instanţa de judecată să o considere drept circumstanţă atenuantă judiciară şi să coboare pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.

Reţinerea împrejurării invocate drept circumstanţă atenuantă este lăsată la aprecierea instanţei care va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, precum şi de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.

Instanţa va da eficienţă dispoz. art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală în sensul că va pronunţa condamnarea inculpatului care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite instanţa va aplica inculpatului I.P.C., pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, o pedeapsă de  8 luni închisoare.

Sub aspectul executării pedepsei instanţa consideră că scopul preventiv şi educativ al acesteia poate fi atins chiar fără executare, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C.p.. În consecinţă, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 8 luni închisoare, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 81 alin. 2 C.p.. Din fişa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru o infracţiune intenţionată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, şi în consecinţă nu este recidivist, îndeplinind astfel cerinţa prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) C. p.. În privinţa scopului preventiv şi educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. p. instanţa consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanţa apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relaţiile de familie ale inculpatului şi ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale acestuia, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenţia asupra importanţei  respectării relaţiilor în societate în relaţia cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenţie.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a suspenda executarea pedepsei de 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat în baza art. 82 alin. 1 C.p..

Instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p. pe durata executării pedepsei principale şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C.p., având în vedere criteriile de la art. 71 alin. 3 C.p., respectiv natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului (fără antecedente penale). Instanţa nu va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit a teza I, c, d şi e întrucât săvârşirea unei infracţiuni de conducere a unui autovehicul având în sânge o concentraţie alcoolică peste limita legală şi fără a poseda permis de conducere, nu relevă un comportament nedemn care să vatămă interesul superior al copilului şi care să determine interzicerea drepturilor părinteşti, a celui de a fi tutore sau curator, dreptul de a alege, precum nici dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunilor.

Aşadar, criteriile de individualizare au în vedere stabilirea şi aplicarea pedepsei indiferent dacă e vorba de pedeapsa principală, complementară sau accesorie, iar prevederea unor pedepse care din cauza aplicării ope legis rămân în afara controlului judiciar  încalcă principiul fundamental conform căruia „restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăţi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o” (art. 53 al. 2 din Constituţia României).

Mai mult, ca urmare a hotărârii din cauza Sabou şi Pârcălab c. României pronunţată de Curtea EDO, legitimitatea modului de aplicare automată a pedepselor accesorii a fost pusă sub semnul întrebării, Curtea constatând că interzicerea automată a dreptului prevăzut de art. 64 lit. d C.p. constituie o ingerinţă nejustificată în exercitarea dreptului prevăzut de art. 8 din Convenţie. Ulterior, prin Legea nr. 278/2006 au fost modificate dispoziţiile art. 71 C.p., consfinţindu-se caracterul facultativ al interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e C.p.. Apoi, prin hotărârea din cauza Hirst c. Marii Britanii, Curtea EDO a constatat violarea art. 3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a exercitării dreptului de a alege, astfel caracterul facultativ al interzicerii dreptului de a fi tutore încetând a mai fi unul iluzoriu.

Pe fondul unei practici neunitare în ceea ce priveşte aplicarea jurisprudenţei CEDO, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat un recurs în interesul legii care a consfinţit faptul că „interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal”.

Astfel, în acest context, faţă de criteriile enumerate mai sus şi de toate aspectele legale şi jurisprudenţiale menţionate, instanţa apreciază că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activităţile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii.

Instanţa constată că potrivit  art. 71 C.p., respectiv alin. 5, „pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii (...), se suspendă şi executarea pedepselor accesorii”.

În consecinţă, instanţa va dispune aplicarea pedepselor accesorii, urmând ca ulterior să dispună suspendarea executării acestora, având în vedere că şi executarea pedepsei principale va fi suspendată condiţionat.

În temeiul art. 359 C.p.p. instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 189 alin. 1 C.p.p. instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. Militaru Claudia – delegaţie pentru asistenţă juridică obligatorie nr.4377/04.12.2012 – f. 8 ) se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei,  întrucât inculpatul este cel din a cărui culpă procesuală au fost generate acestea.

Postat 31.12.2012

Domenii speta

Spete similare