Prescripţia acţiunii privind un drept accesoriu

S.C. - 833/20.04.2012

Dobanzi

Prescripţia acţiunii privind un drept accesoriu

Constată că , prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5.03.2012 , reclamanta Soc. Naţ. de G. N. R. S.A. , cu sediul în M. , Piaţa C.I. M. , nr.- , jud. S. , a solicitat , în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , cu sediul în M. , str. St. L. R. , nr.- , jud. S. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , şi Federaţia Sindicatelor G. R. , cu sediul în A. I. , str. P. , nr.- , jud. A. , în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 23.11.2005 – 1.03.2009 , ca , prin sentinţa care se va pronunţa , să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 35.391,55 lei , reprezentând dobânda legală calculată la suma de 130.075,44 lei , pentru perioada 23.11.2005 – 11.11.2009 , pentru care s-a dispus în favoarea reclamantei întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare executării ; cu cheltuieli de judecată .

În motivarea acţiunii se arată că , prin sentinţa civilă nr.552/4.03.2009 a Judecătoriei Mediaş , s-a dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 130.075,44 lei reclamantei , de către pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P.; pârâtul a efectuat plata acestei sume la data de 11.11.2009 .

Reclamanta susţine că este îndreptăţită ca , pe lângă suma de bani ce a constituit obiectul întoarcerii executării , să obţină obligarea executorului judecătoresc şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 130.075,44 lei , calculată începând cu data de 23.11.2005 – data înfiinţării popririi asupra conturilor reclamantei , până la data de 11.11.2009 , la care executorul judecătoresc a achitat reclamantei suma de 130.075,44 lei .

În drept sunt invocate prevederile art.993 , 1082 , 1088 , 1089 C.civ. , art.3 din Legea 71/2011 şi cele ale art.2 din O.G.9/2000.

Prin întâmpinarea formulată , pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , s-a opus admiterii acţiunii .

În motivarea întâmpinării , pârâtul susţine că a plătit în mod voluntar toate sumele la care a fost obligat prin hotărârea judecătorească , aceasta nedispunând cu privire la plata unor dobânzi legale .

Pârâta Federaţia Sindicatelor G. R. nu s-a înfăţişat în instanţă prin reprezentant şi nu şi-a exprimat poziţia procesuală în cauză .

Reclamanta şi-a modificat acţiunea prin înscrisul denumit „precizări la cererea de chemare în judecată” ( filele 33 -34 dosar ), în sensul că a formulat un petit subsidiar , solicitând obligarea pârâţilor doar la plata sumei de 7.077,53 lei , reprezentând dobânda legală calculată la suma de 130.075,44 lei , pentru perioada cuprinsă între data de 4.03.2012 ( data pronunţării sentinţei civile nr.552/4.03.2009 ) şi data de 11.11.2009 .

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :

În contextul executării silite a obligaţiilor stabilite în sarcina reclamantei prin sentinţa civilă nr.47/2005 a Tribunalului Alba , pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , la cererea creditoarei – Federaţia Sindicatelor G. R. , a înfiinţat poprire asupra conturilor reclamantei , la data de 23.11.2005 , încasând astfel , în numele creditoarei , sumele stabilite prin titlul executoriu şi cele reprezentând cheltuieli de executare silită .

Prin sentinţa civilă nr.552/4.03.2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul 1998/257/2008 ( aflată în copie la dosar la filele 30-32 ), s-a dispus întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 130.075,44 lei reclamantei , de către pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. .

Suma de 130.075,44 lei reprezenta o parte din cuantumul cheltuielilor de executare care au făcut obiectul popririi conturilor reclamantei la data de 23.11.2005 .

Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea faţă de pârâta Federaţia Sindicatelor G. R. , care a avut calitatea de creditoare , în considerarea faptului că aceasta nu a beneficiat de sumele poprite .

Sentinţa menţionată a devenit irevocabilă la data de 4.05.2009 , în urma respingerii recursului declarat .

La data de 11.11.2009 pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. şi-a executat de bunăvoie obligaţia de plată stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr.552/4.03.2009 a Judecătoriei Mediaş – potrivit ordinului de plată – fila 27 dosar .

Reclamanta nu a pretins , în cauza în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.552/4.03.2009 , dobânda legală aferentă debitului principal , constând în sumele încasate de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare .

Potrivit dispoziţiilor art.1082 din vechiul C.civ. „ debitorul este osândit , de se cuvine , la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligaţiei , sau pentru întârzierea executării , cu toate că nu este rea-credinţă din parte-i (…)”, daune interese care , astfel cum prevede art. 1084 vechiul C.civ. trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită şi câştigul nerealizat .

În cazul obligaţiilor care au drept obiect sume de bani , cum este în speţă ,  legea fixează drept despăgubire dobânda legală , în considerarea faptului că lipsa de folosinţă a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală .

Ca atare , şi în acord cu prevederile art.1088 vechiul C.civ., reclamanta este îndreptăţită , pentru perioada cât a fost lipsită de folosinţa capitalului său din pricina faptei executorului judecătoresc ( faptă care se circumscrie ilicitului civil – în condiţiile în care a întocmit un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare cu încălcarea prevederilor legale , fapt ce a dus la anularea acestuia – prin sentinţa civilă nr.548/2008 a Judecătoriei Mediaş – astfel cum reiese din considerentele sentinţei 552/2009 – fila 25 dosar ), la daune interese sub forma dobânzii legale , care i se cuvin din momentul producerii faptei prejudiciabile , anume de la data popririi conturilor sale , fără punerea în întârziere a debitorului ,  în cuantumul prevăzut de art.3 din OG 9/2000 , la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României .

Nu există nici un impediment de natură legală pentru care nu s-ar putea pretinde dobânda legală pe calea unei acţiuni separate , însă , dreptul la acţiune trebuie exercitat în termenul de prescripţie stabilit de lege , în speţă , fiind vorba de termenul de 3 ani , prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 incident în cauză .

Conform art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 „ odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii” , astfel că dreptul la acţiune privind dobânda legală , care este un accesoriu al creanţei principale , se naşte odată cu dreptul la acţiune privind creanţa principală .

Din această perspectivă , susţinerile reclamantei , în sensul că termenul de prescripţie începe să curgă de la data pronunţării sentinţei nr.552/4.03.2009 , sunt nefondate .

Dreptul la acţiune al reclamantei pentru restituirea sumelor încasate de executorul judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare s-a născut în momentul în care prin sentinţa civilă 548/2008 a Judecătoriei Mediaş s-a dispus anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare – astfel cum reiese din interpretarea art.8 din Decretul 167/1958 , pentru că atunci a aflat reclamanta despre stabilirea cheltuielilor de executare cu încălcarea prevederilor legale incidente  .

Pe lângă principiul prescrierii acţiunii privind un drept accesoriu odată cu prescrierea acţiunii privind un drept principal ( prevăzut de art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 ) , legea mai consacră şi un alt principiu care guvernează efectele prescripţiei extinctive , şi anume cel în virtutea căruia se stinge printr-o prescripţie distinctă dreptul la acţiune privind fiecare prestaţie în cazul obligaţiilor cu executare succesivă ( art.12 din decret ).

În considerarea acestui ultim principiu enunţat , jurisprudenţa s-a pronunţat în sensul că „ Dobânzile de întârziere , prevăzute de art.1088 C.civ. , fiind prestaţii succesive în sensul art.12 din Decretul nr.167/1958 , dreptul la acţiune , potrivit acestui text , cu privire la fiecare din aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită” ( Decizia nr.1366/1981 a Secţiei civile a fostului Tribunal Suprem) .

Prin urmare , având ca reper data introducerii acţiunii ca fiind 2.03.2012 ( data comunicării prin poştă a cererii de chemare în judecată ) , va fi admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 23.11.2005 – 1.03.2009 ,  şi , ca atare , va fi respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantă împotriva celor doi pârâţi , în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 23.11.2005 – 1.03.2009 .

Pentru considerentele expuse , va fi admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7.135,98 lei , reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 130.075,44 lei , calculată pentru perioada 2.03.2009 – 2.03.2012 , corespunzător dobânzii de referinţă a BNR pentru perioada respectivă ( calculul a fost efectuat în funcţie de datele menţionate la filele 6 , 35, respectiv  48 – 54 dosar , potrivit cărora pentru perioada 2.03.- 4.03.2009 , dobânda legală pe zi este de 29,227 lei , astfel avem : 29,227lei x 2 zile = 58,454 lei , sumă care , dacă se adaugă la suma pretinsă în mod subsidiar prin precizarea de acţiune , anume la 7.077,53 lei / care vizează perioada 4.03.2009 – 11.11.2009 / , rezultă suma de 7.135,98 lei ).

Faţă de împrejurarea că , prin sentinţa civilă nr.552/4.03.2009 a Judecătoriei Mediaş  s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obligaţia de restituire a sumei asupra căreia s-a pretins dobânda legală în prezenta cauză incumbă doar pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , nu şi pârâtei Federaţia Sindicatelor G. R. , instanţa reţine că sunt neîntemeiate pretenţiile reclamantei , aferente perioadei 2.03.2009 – 2.03.2012 , faţă de pârâtă , astfel că acestea vor fi respinse .

În temeiul art.274 C.proc.civ. , pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc T. V. P. , reprezentat de executor judecătoresc T. V. P. , având culpă procesuală în măsura admiterii acţiunii , va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 544,15 lei .

Domenii speta

Spete similare