Carte funciară

Prin sentinţa  civilă  nr. 2213/2011 , pronunţată  în  dosar  nr.  34.1/208/2006, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei AMT, prin mandatar BM în contradictoriu cu pârâta SC M SA, intervenienta RHE prin mandatar RPA şi pârâtul-intervenient …….

S-a dispus rectificarea înscrierilor din CF  ……… în sensul radierii dreptului de proprietate intabulat la 2 iulie 1997 în favoarea SC M SA, dreptul vizând imobilele " hală de producţie şi uscătorie", edificate asupra nr. top. ……/2, şi revenirea la situaţia anterioară.

S-a  dispus înscrierea în cartea funciară a dispozitivului sentinţei civile nr……/1998 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosar nr. …./1996, urmând se radia dreptul de proprietate al Statului Român asupra nr. top. …./2 şi a se înscrie dreptul de proprietate în favoarea reclamantei în cotă de 1/1 părţi ( teren şi construcţii).

Pârâta SC M SA a fost  obligată să plătească reclamantei echivalentul în lei a 50.000 euro la data plăţii, reprezentând despăgubiri precum şi  să  lase  în deplină proprietate reclamantei imobilul din CF… Caransebeş, nr. top. …. Păşune  cu hală de producţie şi uscătorie.

A  fost respinsă acţiunea reclamantei în ce priveşte plata chiriei, a restului de daune materiale şi a daunelor morale solicitate intervenientei RHE precum şi  cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta RHE.

Pârâta  şi  Intervenienta au fost obligate să plătească reclamantei fiecare suma de 28 lei cheltuieli de judecată.

Au fost respinse  cererile pârâtei SC M SA şi intervenientei RHE pentru cheltuieli de judecată.

Pentru a  hotărî astfel  instanţa  a  reţinut  că , prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1603/11 aprilie 2005 reclamanta AMT prin mandatar BM a chemat în judecată pârâta SC ………SA solicitând rectificarea înscrierilor din CF 3558 , revenirea la situaţia anterioară în coala de carte funciară, obligarea pârâtei la a-i lăsa în deplină proprietate imobilele menţionate, evacuarea acesteia din imobile.

În motivarea cererii reclamanta arată că deşi prin sentinţa civilă 1651/21 mai 1998 s-a dispus radierea Statului Român din CF 3558  şi revenirea la situaţia anterioară în această coală de carte funciară, operaţiunea înscrierii drepturilor în coala de carte funciară nu a putut fi realizată, întrucât de la data începerii procesului şi până când sentinţa civilă amintită a devenit irevocabilă, SC…….. SA şi-a înscris în mod fraudulos dreptul său de proprietate asupra imobilelor identificate ca fiind construite pe nr. top. 3573/2.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate, apreciind că acţiunea formulată este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite disp. art. 36 şi 38 din Legea 7/1996 iar pe de altă parte SC …….SA i s-a emis atestat de  atestare a dreptului de proprietate î certificat în care sunt incluse inclusiv construcţiile edificate asupra nr. top. 3573/2. pe de altă parte s-a arătat faptul că este inadmisibilă şi prin  raportare la dispoziţiile Legii 10/2001.

În cauza menţionată a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenineta RHE care a arătat că a aflat întâmplător despre existenţa litigiului dintre reclamantă şi pârâtă, solicitând la rândul său restituirea în natură a imobilului, restabilirea situaţiei anterioare, înscrierea în CF 3558 a intervenientei în calitate de proprietară, întrucât imobilele din coala de carte funciară amintită au fost proprietatea defunctului SI – tatăl său.

Prin sentinţa civilă nr. 2362/2005 Judecătoria Caransebeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Caraş-Severin, motivând că litigiul este reglementata de disp. speciale ale Legii 10/2001. Împotriva  sentinţei pronunţate de Judecătoria Caransebeş a formulat recurs reclamanta AMT recursul fiind admis prin decizia civilă nr. 738/2005 , prin acre s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Caransebeş, arătându-se că stabilirea competenţei este o consecinţă a obiectului cauzei, obiect care depinde şi de soluţia dată cererii de intervenţie în interes propriu.

Împotriva acestei decizii a Tribunalului Caraş-Severin a formulat contestaţie în anulare pârâta SC M SA dar şi intervenienta RHE. Contestaţia formulată de aceasta din urmă a fost admisă, şi rejudecându-se recursul reclamantei AMT împotriva sentinţei civile prin care s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, calea de atac a fost admisă şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii Judecătoriei Caransebeş ( decizia civilă nr. 1195/R/2005 a Tribunalului Caraş-Severin).

Dosarul s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeş sub nr. 34/2006, iar cu prilejul rejudecării reclamanta şi-a întregit cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la 900.000 euro daune morale ( fila 197 dosar 34/2006, volumul I). De menţionat că sub acest aspect reclamanta şi-a mai întregit  ulterior cererea de chemare în judecată ajungându-se chiar până la dezbaterea pe fond a cauzei, pretenţiile acesteia să se ridice la suma de 1.300.000 euro despăgubiri  şi daune morale solicitate de la pârâta SC MSA şi 800.000 euro reprezentând daune morale solicitate de la intervenienta RHE ( fila 53 dosar 34.1/208/2010).

Prin sentinţa civilă nr. 455/2009 , faţă de noile cereri ale reclamantei, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia de necompetenţă materială şi a trimis dosarul în vederea judecării către Tribunalul Caraş-Severin.

La rândul său, Tribunalul Caraş-Severin a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş şi a sesizat Curtea de Apel Timişoara cu privire la conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 22/20 iulie 2009 Curtea de Apel Timişoara a stabilit că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta revine Judecătoriei Caransebeş.

Împotriva deciziei amintite a formulat recurs pârâta SC M SA, iar ÎCCJ  a României, prin decizia nr. 949/16.02.2010 a stabilit că atât cererea principală cât şi cererile incidentare sunt de competenţa Judecătoriei Caransebeş, indiferent de obiectul acestora.

Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Caransebeş sub nr. 34. 1/208/2006/28 mai 2010 fiind astăzi dedusă judecăţii. În cadrul  rejudecării, atât reclamanta, cât şi intervenienta şi-au nuanţat cererile formulate iniţial în faşa primei instanţe, astfel că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă pentru fiecare în parte capetele de cerere menţionate în cuprinsul concluziilor scrise, cu un plus pentru intervenientă care atât pe parcursul procesului, cât şi în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei ( dezbateri ce au avut loc în şedinţa publică din 19.09.2011), a arătat că doreşte şi anularea sentinţei civile nr. 1651/1998, întrucât sentinţa nu îi este opozabilă intervenientei atâta timp cât nu a fost citată la proces.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri şi cea testimonială, probe din a căror analiză instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1651/1998, pronunţată de  Judecătoria Caransebeş în dosar nr. 3708/C/1996, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta AMT împotriva  Statului Român prin Consiliul Local ……..şi Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean …….., dispunându-se radierea dreptului de proprietate al Statului Român – drept înscris asupra imobilelor din CF 3558 Caransebeş -  şi revenirea la situaţia anterioară în coala de carte funciară, când proprietar la imobilelor era PA. De menţionat că reclamanta AMT este  succesoarea proprietarei tabulare PA( certificat de moştenitor fila 18, dosar 1603/2005).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Consiliul  Judeţean Caraş-Severin, însă prin decizia civilă 1997/ 28 octombrie 1998, calea de atac a fost respinsă. Apoi,  a formulat recurs tot Consiliul Judeţean Caraş-Severin, dar şi această cale de atac s-a respins, potrivit deciziei civile nr. 673/16 martie 1999 a Curţii de Apel  Timişoara. se poate reţine deci,  că sentinţa Judecătoriei Caransebeş a devenit irevocabilă la 16 martie 1999.

Periplul procesual nu s-a finalizat însă aici, căci împotriva sentinţei civile 1651/1998 s-a declarat de SC M SA  contestaţie în anulare. Acesta a motivat că nu  a fost citată de către instanţă, deşi avea interes în cauză. Prin sentinţa civilă 2923/1999 Judecători Caransebeş a respins contestaţia în anulare,  iar soluţia judecătoriei a rămas irevocabilă la 21 iunie 2000, prin  respingerea apelului şi recursului – ambele declarate de  SC M SA.

Ulterior, împotriva aceleiaşi sentinţe civile 1651/1998 a formulat revizuire Consiliul Local Caransebeş, cerere respinsă prin sentinţa civilă 2230/2005 care  rămas irevocabilă la 24 octombrie 2005 prin respingerea recursului declarat în cauză.

Astfel, după ce împotriva sentinţei civile 1651/1998 s-au declarat toate căile de atac posibile – atât ordinare cât şi extraordinare – desigur că s-a solicitat Biroului de Carte Funciară radierea dreptului de proprietate al Statului Român , revenirea la situaţia în care proprietară era d-na PA, şi apoi înscrierea ac proprietar  reclamantei AMT  succesoarea proprietarului tabular. Numai că, situaţia în cartea funciară se schimbase în decursul acestui interval de timp, întrucât la 2 iulie 1997 în  baza adresei 622/1997 şi a adeverinţei 5557/1997 ( fila 28 dosar 1603/2005) emisă de către Primăria ……, se înscrie în CF 3558 nr. top 3573/2 Păşune în R cu hală de producţie şi uscătorie dreptul de proprietate al pârâtei SC M SA asupra construcţiilor, dobândit  cu titlul „ achiziţie proprie”. Deşi s-a apărat în cadrul  procesului prin faptul că asupra imobilului dreptul său de proprietate este atestat de certificat emis de către Ministerul Industriei şi Comerţului ( fila 31 dosar), se  poate observa că acest certificat s-a emis la 12 octombrie  1998, deci ulterior datei la care s-a înscris în CF  3558 dreptul de proprietate al pârâtei, în temeiul  adeverinţei menţionate. Oricum, este cert că înscrierea  dreptului nu s-a făcut în baza certificatului de atestare al dreptului de proprietate.

Este de neacceptat ideea că dreptul de proprietate asupra construcţiilor existente asupra nr. top. 3573/2 a fost înscris în favoarea SC M SA în baza unei simple adeverinţe care atestă existenţa construcţiilor, şi în  care se menţionează că acestea sunt proprietatea SC M SA. Că situaţia este departe de a fi aşa, rezultă indubitabil şi din considerentele altei hotărâri judecătoreşti ( decizia civilă nr. 1071/2004 a  Curţii de Apel Timişoara), unde se motivează respingerea acţiunii formulate de SC M SA pentru instituire drept de superficie, prin aceea că această societate comercială nu a  dovedit prin nici o probă că este proprietara construcţiilor. Mai mult decât atât, pârâta nu are nici măcar calitatea de constructor,ea însăşi exprimându-se fără echivoc în sensul că o asemenea calitate ar avea Statul Român  ( adresă, fila 17 dosar 1603/2005). În situaţia de faţă atât pârâta SC M SA ( care a solicitat şi a obţinut înscrierea unui drept de proprietate ce nu-i aparţinea), cât şi Primăria …….. ( care a eliberat o adeverinţă ce nu corespunde adevărului) au dat dovadă de rea credinţă. Reaua credinţă a Primăriei ……….. este cu atât mai mare, cu cât era în deplină cunoştinţă asupra împrejurării că la  17 iunie 1997 încă se afla pe rolul instanţelor judecătoreşti problem clarificării titularului dreptului de proprietate supra imobilelor din CF 3558 ……. -  la acea dată se derula judecata la instanţa de fond în  dosarul nr. 3708/1996 în care s-a pronunţat sentinţa civilă 1651/1997,

şi, chiar dacă Primăria ……… nu a fost parte în proces, era în deplină cunoştinţă de cauză pentru simplul motiv că este de notorietate că aceleaşi persoane din cadrul compartimentului juridic reprezintă în faţa instanţelor atât interesele Primăriei cât şi ale Consiliului Local ………..

Văzând deci reaua credinţă evidentă cât şi faptul că din punct de vedere juridic nici doctrina şi nici practica judiciară nu recunosc „ achiziţia proprie” ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, apreciem că  înscrierea dreptului în favoarea SC M SA este lovită de nulitate, astfel că se va rectifica înscrierea din CF 3558 Caransebeş, în sensul că se va radia dreptul de proprietate al SC M SA şi se va  reveni la situaţia anterioară. Apoi, se vor înscrie în cartea funciară dispoziţiile sentinţei civile nr. 1651/1998 urmând a se radia dreptul de proprietate al Statului Român şi a se reveni la situaţia anterioară ( proprietar PA) – aşa cum s-a dispus de altfel  iar  în  cele din  urmă se va înscrie dreptul de proprietate al reclamantei, conform certificatului de moştenitor. S-au avut în vedere disp. art. 34 alin. 1 din Legea 7/1996 precum şi adagiul latin „ fraus omnia corrumpit ”.

Văzând că reclamanta şi-a precizat cererea de  chemare în judecată, în sensul că a invocat disp. art. 480 Cod civil în precizarea de la fila 4 a dosarului 1603/2005, cât şi în cuprinsul concluziilor scrise – unde deşi vorbeşte din nou despre evacuare invocă ( probabil din cauza faptului că nu este specializat în drept)  acelaşi text de lege specific revendicării, se va obliga pârâta SC M SA să lase în deplină proprietate reclamantei imobilul din CF 3558 Caransebeş nr. top. 3573/2 Păşune în Racoviţa cu hală de producţie şi uscătorie. S-au avut în vedere disp. art. 480 Cod civil, conform căror reclamanta trebuie să se bucure de toate atributele dreptului de proprietate  ( ius utendi, ius fruendi, ius abutendi).

Se va respinge acţiunea în ceea ce priveşte plata chiriei pentru că pe de o parte între părţi nu a existat un  asemenea raport juridic ( şi nici nu poate exista cel puţin până la rămânerea irevocabilă a  prezentei hotărâri judecătoreşti), iar pe de altă parte la dosar nu  s-a depus nici un fel de probă în urma analizării căreia instanţa să poată evalua, eventual, cuantumul  chiriei pentru toată această perioadă.

În schimb, instanţa va obliga pârâta SC M SA să plătească reclamantei 50.000 euro ( echivalent în lei la data plăţii), considerând că în speţă s-au dovedit existenţa faptei ilicite ( înscrierea cu rea credinţă a dreptului de proprietate), întinderea prejudiciului ( apreciat ca justa şi dreapta despăgubire în acest mod, pentru lipsirea reclamantei de toate atributele dreptului de proprietate încă din anul 1999), precum şi  legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi  prejudiciul produs. S-au avut în vedere disp. art. 998, 999 Cod civil, precum şi disp. art. 1 din  Primul protocol adiţional pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În temeiul aceloraşi texte de lege se va respinge acţiunea în privinţa  restului despăgubirilor materiale, iar în ce priveşte daunele morale, considerăm că acestea sunt nejustificate şi nedovedite, atât în raport cu pârâta cât şi cu  intervenienta.

În fine se va respinge cererea intervenientei RHE întrucât aceasta nu a dovedit calitatea sa procesuală. Astfel, atât din extrasul de CF 3558 ……( în extenso) cât şi din expertiza tehnică întocmită de ing. CE ( care a realizat practic un istoric al modului în care a fost transmis dreptul de proprietate de-a lungul timpului), rezultă că  imobilele asupra căror poartă litigiul s-au aflat în proprietatea antecesorului intervenientei SI a asociatului acestuia FL însă din anul 1941 imobilele au fost vândute numitei PA, antecesoarea reclamantei.  Contractul încheiat în 1941 nu a fost prezentat instanţei ( fiind însă credibilă motivaţia oferită de mandatar BM în sensul că în momentul în care bunicii săi au fost forţaţi de autorităţile vremii să părăsească imobilul în care locuiau nu au avut voie să ia alte bunuri în afara celor ce constituiau strictul necesar),  dar transmiterea dreptului a devenit opozabilă „ erga omnes” prin înscrierea în  coala de carte funciară. Astfel, ea este opozabilă inclusiv intervenientei RHE. Este adevărat, în  egală măsură că SI. FL, PA au avut calitatea de asociaţi, dar activitatea comercială comună nu implică în nici un fel punerea în discuţie a dreptului de proprietate asupra imobilelor din CF 3558 …….. În plus, era posibil ca tocmai punere ala dispoziţia Fabricii de butoaie a respectivelor imobile, să reprezinte contribuţia def. PA la desfăşurarea activităţii comerciale. În mod evident imobilul a fost naţionalizat de la PA, iar faptul că protocolul de preluare – primire poartă şi  semnătura lui SI şi a asociatului FL, este doar consecinţa faptului că  şi aceştia foloseau ( în calitate de asociaţi cu PA)  imobilul naţionalizat.

Domenii speta

Spete similare