Contestatie la executare

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.181/0302.2010

Domeniu asociat - contestaţie la executare

 Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Mediaş în data de 3.04.2009 sub nr. -/257/2009, petenta D.G.F.P.S. a solicitat instanţei anularea actelor de executare silită din dosarul -/2009 al BEJ S. R..

În motivarea contestaţiei petenta arată că  prin comunicarea nr.7026/23.03.2009 din dosarul  execuţional -/2009 al executorului judecătoresc S. R.  i s-au comunicat somaţia din 18.03.2009 şi procesul verbal din 18.03.2009 încheiat în baza titlului executoriu sent. civ. -/2008 a Tribunalului Sibiu solicitându-i-se  plata sumei de 8.617,25 lei formată din 5727,92 lei  debit reprezentând taxa de primă înmatriculare , dobânda la debitul în suma de mai sus pentru perioada 14.02.2008-18.03.2009,  fără a se preciza suma, 1004,15 lei cheltuieli de judecată,  cu actualizarea acestora, dar fără a se preciza suma sumă şi 1220,68 lei cheltuielile executorului judecătoresc şi onorariu avocat redactare cerere de executare, fără a se depune  dovadă acestora. S-au comunicat de asemenea cererea de executare silită, formulată  prin avocat R. M., copii xerox după sent. civ. -/2008 a Tribunalului Sibiu şi decizia civilă -/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, copii xerox necertificate conforme cu originalul şi fără a purta ştampila Biroului  executorului judecătoresc.

Petenta apreciază că se impune admiterea contestaţiei şi anularea actelor de executare silită deoarece în mod greşit executorul judecătoresc a început executarea silită ulterior punerii în executare a hotărârilor de către AFP C. M. ( care a dat curs cererii petentului din 13.02.2009) şi ulterior semnării de către petent a procesului verbal nr.4791/17.03.2009 şi a Instituţiilor  de restituire şi compensare nr.4914/17.03.2009, 4917/17.03.2009 ale AFP C. M., ( care fac dovada că s-a pus de bună voie în executare titlul 334/2008), astfel că faţă de înregistrarea dosarului execuţional 170/18.03.2009 şi comunicării actelor de executare în 20.03.2009 ( conform ştampilei de pe comunicare) nu se justifică începerea executării silite pentru sumele arătate şi nu se justifică nici onorariul  executorului judecătoresc pentru acte ulterioare plăţii sumelor de către organul fiscal.  Totodată, actele de executare din dosarul execuţional nr. 170/2009 nu poartă ştampila BEJ ,  petentei fiindu-i comunicate hotărârile judecătoreşti în copii xerox care nu poartă ştampila executorului judecătoresc pentru conformitate, iar executarea silită s-a început pentru o sumă greşită, pentru care nu se arată modul de actualizare  şi pentru o altă perioadă decât cea de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi calculată pentru sume care au fost deja restituite petentului de către organul fiscal.

 În ce priveşte restituirea sumei de 1004,15 lei către intimatul M. R. , contestatoarea arată că a fost  dispusă să plătească , însă creditorul nu a indicat contul bancar în care să îi fie virată suma.

În drept acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile  art.371 ind.1,371 ind.2, 374, 399 – 403 şi următoarele Cod procedură civilă, 299 din OG 92/2003 rep., art. 17 şi următoarele din Legea nr.146/1997.

Prin sentinţa civilă -/26.05.2009 a Judecătoriei Mediaş contestaţia  a fost respinsă, iar prin decizia -/2.11.2009 a Tribunalului Sibiu hotărârea a fost casată cu rejudecare. În rejudecare s-a format un nou dosar cu nr. -/257/2009. În cuprinsul acestuia părţile au reiterat argumentele expuse cu prilejul primei analize a fondului, fără a propune alte probe.

În esenţă intimatul M. R. a arătat că argumentele contestatoarei sunt complet nefondate, actele au fost emise în mod legal de executorul judecătoresc, iar plata sumelor datorate s-a făcut doar parţial şi cu întârziere, după  avansarea cheltuielilor de executare silită.

În cauză au fost depuse actele de executare contestate.

Analizând probatoriul administrat, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă -/CA/20.05.2008 a Tribunalului Sibiu, D. G. F. P. S. a fost obligată la restituirea către reclamantul M. R. a sumei de 5727,92 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare şi a dobânzii legale calculate de la data plăţii până la restituirea efectivă. De asemenea, a fost obligată pârâta la 1004, 15 lei cheltuieli de judecată.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia civilă -/R/CA/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată la 5.11.2008.

Numitul M. R. a aşteptat executarea de bunăvoie a obligaţiilor stabilite de judecător, iar la data de 13.02.2009 a adresat o cerere scrisă DGFP S. solicitând plata sumelor datorate. Aceasta l-a înştiinţat să se prezinte la sediu cu hotărârea judecătorească  legalizată şi cu menţiunile că este definitivă  şi irevocabilă. În condiţiile în care  DGFP S. a fost parte în procesul desfăşurat şi a  fost legal  citat, instanţa apreciază  ca şicanatorie şi absurdă cererea acestei instituţii ca un creditor al său să-i prezinte dovada că are un debit împotriva sa. Hotărârea judecătorească este opozabilă de drept celui căzut în pretenţii şi este  de neacceptat argumentul refuzului de plată  sub pretextul neprezentării titlului.

După exact o lună, la 13.03.2009, M. R. s-a adresat BEJ  S. R., solicitând recuperarea sumelor datorate, pe cale silită. 

La data de 17.03.2009, contestatoarea  înştiinţează intimatul că este dispus să plătească taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă, prin compensarea cu o altă datorie de 2691 lei pe care M. R. a avea către S. R. (filele 15, 18 dosar 1025/257/2009). La data de 19.03.2009, prin dispoziţiile  de plată 7 şi 8, AFP C. M. achită intimatului sumele de 3036,92 lei debit principal şi 400,74 lei dobândă legală (filele 22,23 dosar 1025/257/2009). Contestatoarea nu a achitat însă şi cheltuielile de judecată în sumă de 1004,3 lei, actualizată potrivit inflaţiei.

Între timp, în baza cererii de executare silită din 13.03.2009, la data de 18.03.2009, executorul judecătoresc S. R. calculează debitul datorat, actualizat, cuprinzând şi cheltuieli de executare , rezultând suma  totală de 8617,25 lei. În aceeaşi zi somează pe debitoare la plată ( filele 7,8 dosar 1025/257/2009). Ulterior, la 24.03.2009., executorul judecătoresc informează DGFP S.  că a luat cunoştinţă de  achitarea parţială a debitului , rămânând de achitat suma de 2496,25 lei ( fila 25 dosar 1025/257/2009).

Instanţa trebuie să analizeze trei aspecte principale:

1.dacă suma achitată la 19.03.2009 reprezintă  o stingere a datoriei

2.în caz contrar, dacă petenta datorează toate cheltuielile de executare aşa cum au

fost calculate la 18.03.2009

3.dacă aceste cheltuieli  şi sume datorate au fost calculate corect.

1.Sumele de plată stabilite prin hotărârea  judecătorească au fost  de 5727,92 lei

debit principal şi 1004,15 lei cheltuieli de judecată. La 19.03.2009 DGFP S. a achitat doar debitul principal, nu şi cheltuielile de executare, aşadar  nu se poate aprecia că această plată reprezintă o stingere a datoriei.

2.Potrivit art.371 indice 7 alin.2 teza finală „ debitorul va fi ţinut să suporte

cheltuielile de executare  făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlu executoriu prin executare voluntară” În speţă, titlul a devenit executoriu la 20.05.2008 şi irevocabil la 5.11.2008. Creditorul s-a adresat executorului la data de 13.03.2009 după 10 luni de la data când obligaţia ar fi trebuit executată de bunăvoie, iar debitoarea a făcut doar o plată parţială la 19.03.2009, după începerea executării silite. Aşadar, faţă de dispoziţiile articolului menţionat şi împrejurările speţei este evident  că petenta  datorează  şi cheltuielile de executare calculate la 18.03.2009.

3. La suma  datorată  de 5727,92 lei  debitoarea datorează  dobânda legală în timp ce

suma de 1004, 15 lei se impune a fi actualizată potrivit ratei inflaţiei. Creanţa totală rezultată este de 7395,57 lei.

Referitor la cheltuielile  de executare , potrivit Ordinului M.J. 2550/2006, s-a stabilit un  onorariu maxim de executor de 10% din suma datorată. Într-adevăr, instanţa constată că executorul a fixat onorariul maxim, însă atâta timp cât au fost respectate  dispoziţiile legale nu există motive de cenzurare a acestuia. În ce priveşte celelalte cheltuieli ele sunt în limite rezonabile şi respectă actele normative în vigoare, în speţă Hotărârea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti 2/2007.  În ce priveşte onorariul de redactare cerere  de executare silită  de 300 lei şi acesta se situează în limite  rezonabile, rezultând din întreg probatoriul  că pe parcursul soluţionării cauzei  atât în fond cât şi în faza executării, intimatul a fost reprezentat de acelaşi avocat. De altfel, din cuprinsul cererii de executare silită rezultă întocmirea acesteia de către apărător M. F.  R. (fila14).

Prin urmare, faţă de toate considerentele arătate, instanţa va respinge contestaţia ca nefondată, urmând ca petenta să achite intimatului Matefi Reszo suma de 2496,52 lei, rezultată prin scăderea din totalul de 8617,25 lei a sumei de 6121 lei achitată benevol la 19.03.2009.

În ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, prin soluţionarea în fond a contestaţiei, aceasta a rămas fără obiect făcând inutilă analiza instanţei privind admisibilitatea ei.

Domenii speta

Spete similare