Inselaciune

Sentinţă penală 164 din 21.05.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr.164 - 21.05.2010

Domeniu asociat - penal - ÎNŞELĂCIUNE

Constată că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş la data de 27 decembrie 2007 inculpaţii C. S. V. şi C. V. au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.  3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 311/20 octombrie 2008 Judecătoria Mediaş a dispus achitarea inculpaţilor pe considerentul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Totodată, s-au respins pretenţiile părţii civile şi s-au anulat bilanţurile contabile pe baza cărora s-au acordat creditele celor doi inculpaţi.

Această hotărâre a fost atacată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş şi prin decizia penală nr. 30/4 februarie 2009 Tribunalul Sibiu a respins apelul .

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a recurat hotărârea dată în apel  şi prin decizia nr. 342/21 mai 2009 Curtea de Apel a admis recursul ; a casat ambele hotărâri şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare la prima instanţă, cu indicaţia ca procesul penal să-şi reia cursul de la termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2008.

Pentru a dispune în acest sens instanţa de control a reţinut că prima instanţă nu a dispus introducerea în cauză – în calitate de părţi responsabile civilmente -  a celor două societăţi comerciale în numele cărora inculpaţii au acţionat în calitate de administratori şi asociaţi, în condiţiile în care banca a arătat expres că se constituie parte civilă în cauză şi împotriva acestor două societăţi comerciale.

Rejudecând în fond după casarea cu trimitere instanţa a procedat la citarea în cauză a celor două societăţi comerciale , dar actele eliberate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu relevă faptul că societatea comercială „ I.  C. „ S.R.L. este radiată din data de 19 mai 2008 iar societatea comercială „ D. „ S.R.L. din data de 21 noiembrie 2008 ( filele 38-39 dosar).

Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv:

-actul de sesizare a instanţei filele 1-2 dosar de urmărire penală;

-procesul verbal de sesizare din oficiu  fila 9 dosar ;

- contractul de credit nr. 486/2006  filele 15-21 dosar cu bilanţul contabil cu contul de profit şi pierdere şi date informative filele 7-41 , ordinul de plată a autoturismului cumpărat de SC D.

 SRL  fila  68 , adresa de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului privitor la SC D. SRL filele 80-82 , actul adiţional la actele constitutive ale firmei „ D. „ SRL privind retragerea din societate a lui D. G. fila 234 , chitanţa de plată a unei părţi din contravaloarea autoturismului dobândit în leasing de D. G.  fila 235 dosar;

- contractul de credit nr. 125/2006  filele 97-105 dosar cu adresa de la Oficiul Naţional al R. C. privind firma „ I. C. „ SRL filele 121-123 dosar, bilanţul contabil folosit la obţinerea creditului fila 124-128, chitanţele de ridicare numerar  filele 148-149  şi ordinul de plată către firma „ H. „SRL  fila 150 dosar;

-  contractul de credit nr. 129/2006  filele 153-165 dosar, ordinul de plată către S. V. fila 167 dosar, contractul de vânzare – cumpărare autoturism  fila 192 , actele adiţionale la actele constitutive ale firmei „ I. C.” privind retragerea asociatului J. S. filele 217-218 dosar şi respectiv a lui Ţ. A. fila 227 dosar;

-condiţiile de creditare pentru creditele rapide  filele 231-232 dosar;

- copiile bilanţurilor contabile la data de 30.06.2005 depuse la D.G.F.P. Sibiu de firmele „ I.C.” SRL în 10.08.2005 filele 247-249 dosar şi respectiv „D.” SRL în 27.07.2005  filele 250-252 dosar;

- declaraţiile inculpatului C. S. V.  filele 268, 44-45 de la prima judecată asupra fondului şi ale inculpatului C. V.filele 272, 46-47  de la prima judecată asupra fondului ;

-  raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16.08.2006  filele 274-286 dosar;

- raportul de constare tehnico-ştiinţifică din 15.06.2007  filele 290-295 dosar;

-  declaraţiile martorilor D. G.  filele 304-307, 105  dosar, D. F. C. filele 308-310, 79 , T. A.  filele 311-312, 86  dosar, Ţ. A.  fila 80 , D. D. fila 104 , N. H. filele 116-117 dosar;

- raportul de constatare medico-legală psihiatrică a inculpatului C. V. ;

-  contractul de credit nr. 1041/2005 filele 25-37 dosar şi copia bilanţului contabil folosit la obţinerea creditului  filele 67-71 dosar;

- adresa D.G.F.P. Sibiu privind numele persoanei care ţinea contabilitatea la firma „I. C.” SRL  fila 52  dosar, toate administrate în faza de urmărire penală şi prima judecată a fondului cauzei;

- probele testimoniale administrate în cadrul celei de-a doua judecăţi asupra fondului cauzei filele  95, 115, 128 şi  135 dosar, ca şi celelalte acte ale cauzei instanţa reţine cele ce urmează.

Potrivit actului de sesizare a instanţei inculpatul C. S. V. a devenit acţionar la societatea comercială „I. C.” SRL M. în luna ianuarie 2006, după care, la scurt timp, a contractat un împrumut de la B. T. – Agenţia M. ( contract nr. 125/03.02.2006 ). După câteva zile a mai contractat un credit de investiţii ( contract nr. 129/06.02.2006 ).

Abia ulterior /raportat la momentul încasării creditelor/s-a constatat că bilanţurile contabile depuse la bancă în vederea obţinerii creditelor au suferit modificări de natură să ateste  profitabilitatea societăţii, care în realitate nu avea activitate.

La rândul său, inculpatul C. V. a devenit asociat unic la societatea comercială „D.” SRL în luna februarie 2006, iar la scurt timp a contractat un credit ( contract nr. 486/11.04.2006 ) folosind – la fel -  un bilanţ contabil falsificat. În acelaşi mod a mai obţinut un credit pentru cumpărarea unui autoturism.

Cei doi inculpaţi au pledat în mod constant în sensul că nu sunt vinovaţi, ceea ce echivalează cu nerecunoaşterea  comiterii faptelor imputate.

Inculpaţii au pretins că  la obţinerea creditelor au folosit bilanţurile contabile remise de  foştii administratori/asociaţi  ai firmelor cesionate; că derularea rambursării creditelor s-a făcut fără nici un fel probleme, dovadă că două dintre acestea au fost integral restituite, iar la cele aflate în derulare nu s-au mai plătit ratele după ce au fost arestaţi în altă cauză.

Partea civilă „B.  T. „ S.A. – Sucursala S.s-a constituit iniţial parte civilă în cauză cu suma de 22641,12 lei pentru debitul restant la contractul de credit 1041/2005 şi 42213,3 lei pentru debitul restant la contractul de credit nr. 129/2006. În cadrul rejudecării după casarea cu trimitere nu a fost reprezentată la judecarea cauzei şi nu a făcut nici un fel de precizări cu privire la faptul dacă îşi menţine sau nu pretenţiile civile.

I. Astfel cum rezultă din actele de la dosar, la data de 17.01.2006 în societatea „I. C.” S.R.L. au fost cooptaţi inculpatul C. S. V. şi martorul Ţ. A.. Cu aceeaşi dată s-a retras din societate J. S. G., care a cesionat părţile sale sociale către noii veniţi ( f. 217-218 ).

Apoi, la data de 31.01.2006 inculpatul a formulat o cerere de credit la „Banca T.” S.A. – Agenţia M. prin care a solicitat un credit de 35000 lei. Creditul a fost obţinut la data de 03.02.2006 ,SC I. C. SRL a obţinut creditul solicitat, contractul de credit  nr. 125 fiind încheiat cu dobândă zero – nevoi temporare. Creditul a fost acordat – totuşi - cu garanţie reală mobiliară, banca acceptând o cesiune cont curent pentru suma de 42000 lei şi un bilet la ordin emis de societate în favoarea băncii ( f. 106 ).

Atât contractul cât şi actele de credit au fost semnate de inculpat şi de asociatul său Ţ. A., iar printre documentele depuse la bancă în vederea obţinerii creditului s-a aflat şi bilanţul contabil al societăţii la data de 30.06.2005 cu contul de profit şi pierderi respectiv  datele informative, întocmit şi semnat de fostul asociat unic Jurcan Gheorghe ( f. 124-128 ). Banii obţinuţi au fost ridicaţi de inculpatul C. S. V. – 1290 lei ( f. 148 )şi martorul Ţ. A. – 10000 lei ( f. 149 ), plătindu-se suma de 13000 lei firmei „Hera” SRL ( f. 150 ). Creditul acordat a fost integral rambursat potrivit comunicării făcută de bancă.

La foarte scurt timp - data de 31.01.2006  - inculpatul a mai făcut o cerere pentru obţinerea unui credit la aceeaşi bancă ( f. 172 ), pentru achiziţionarea unui  autoturism în valoare de 43000 lei la. Iar la data de 06.02.2006 a fost încheiat contractul de credit de investiţii fără aport propriu pentru suma solicitată, scadenţa finală fiind la 05.03.2011 ( f. 154 ).

Pentru garantarea rambursării creditului s-a instituit gajul asupra autoturismului societăţii /marca Volkswagen Golf Variant 1.9 TDI/ evaluat de expertul băncii creditoare. Contractul de credit a fost semnat de ambii asociaţi şi  la bancă a fost depus acelaşi bilanţ contabil ca şi în cazul precedentului credit.

Pe parcursul derulării contractului de credit societatea a înregistrat restanţe la plata ratelor după ce inculpatul a fost arestat în altă cauză. În consecinţă, banca s-a constituit parte civilă în cauză cu suma restantă.

La data de 03.04.2006 asociatul Ţ. A. s-a retras din societate, părţile sale sociale fiind cesionate inculpatului ( f. 227 ).

Şi în acest caz, ulterior încheierii formalităţilor de creditare s-a constat că bilanţul contabil depus de inculpat la bancă împreună cu documentaţia pentru obţinerea creditelor cuprindea date nereale, fiind modificate acele date care arătau că societatea este profitabilă , condiţie indispensabilă pentru  a putea obţine creditele. În realitate societatea nu avea o activitate profitabilă, aşa cum se desprinde din bilanţul real, înregistrat la organele fiscale ( f. 247-249 ).

Fostul asociat unic Jurcan Gheorghe nu a putut fi ascultat întrucât a decedat, iar inculpatul a arătat că bilanţul folosit la bancă este cel pe care l-a primit de la fostul asociat unic cu ocazia cesiunii.

Procurorul a considerat că inculpatul este cel care a procurat şi folosit documentul contabil cu date nereale, întrucât fostul asociat unic depusese la organele fiscale bilanţul contabil cuprinzând datele reale. Nu au fost administrate nici un fel de probe concludente  pentru a descoperi persoana care a modificat datele din bilanţul contabil.

În consecinţă, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor continuate de uz de fals şi înşelăciune .

Încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi anume  art. 215 alin. 3 Cod penal, dată prin actul de sesizare a instanţei, nu este una corectă, fiind vorba de o varietate particulară a infracţiunii tipice de înşelăciune în formă agravată  prin folosirea unui mijloc fraudulos , aşa încât în temeiul art. 334 Codul de  procedură penală instanţa urmează să schimbe încadrarea juridică a infracţiunii din art. 215 alin 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,  în art. 215 alineatele 1, 2 şi 3 Cod  penal,  cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal.

În ce priveşte infracţiunea continuată de înşelăciune, instanţa va dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 1 pct. 2 lit. „a” C.pr.pen.,  raportat la art. 10 lit. „d „C.pr.penală.

În accepţiunea instanţei concluzia procurorului în sensul că inculpatul este cel care a procurat bilanţul contabil falsificat nu are suport probator. Nici o probă din dosar nu arată că inculpatul ar fi cunoscut că documentul contabil cuprinde date nereale sau că ar fi făcut demersuri pentru a obţine un bilanţ falsificat.

Şi circumstanţele obţinerii creditului sunt  favorabile inculpatului, societatea obţinând creditele la scurt timp după ce asociaţii s-au schimbat ( după aproximativ 2 săptămâni ).

Ipotetic, cei doi asociaţi ar fi putut  cumpăra societatea doar în scopul obţinerii creditelor şi în frauda societăţii bancare,  însă o astfel de variantă trebuie să fie probată, nu doar prezumată. Iar nivelul scăzut de instruire al inculpatului, ca şi lipsa oricărei pregătiri în sensul manageriatului unei firme comerciale, au avut un rol negativ în ceea ce priveşte evoluţia financiară a societăţii.

Pe de altă parte, faptul că fostul asociat unic a decedat înainte de a fi ascultat în cauză  reprezintă o altă împrejurare care profită inculpatului,  întrucât nu s-a putut stabili ce documente a remis celor doi cesionari.

În speţă este surprinzătoare şi inexplicabilă decizia organelor de urmărire penală de a-l trimite în judecată doar pe unul dintre asociaţi, în condiţiile în care ambii au semnat contractele de credit şi ambii au ridicat sume de bani în numerar ( cazul celui de-al doilea credit), iar martorul Ţompi s-a retras din societate după obţinerea creditelor.

Inculpatul a arătat că intenţia sa nu a fost aceea de a frauda banca, dovadă că primul credit l-a rambursat integral, iar al doilea l-a plătit până în momentul arestării sale în alt dosar şi şi-a exprimat disponibilitatea de a plăti şi restul creditului neachitat.

În aceste condiţii se apreciază că , în ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpat potrivit celor sus-enunţate, elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune nu sunt întrunite nici sub aspect obiectiv şi  nici subiectiv. Pe de o parte, nu s-a probat acţiunea dolosivă a inculpatului, nefăcându-se dovada că acesta cunoştea că bilanţul contabil cuprinde date false, iar -  pe de altă parte -  nu s-a probat intenţia inculpatului de a obţine foloase injuste. Mai mult decât atât, în cazul primului credit analizat, lipseşte şi condiţia producerii unei pagube, element constitutiv al infracţiunii sub aspect obiectiv.

În ceea ce priveşte infracţiunea continuată de uz de fals, soluţia achitării are acelaşi temei ca şi în cazul infracţiunii de înşelăciune. Nu există nici o probă în dosar din care să rezulte că inculpatul cunoştea că bilanţul contabil folosit la obţinerea creditelor este fals, astfel că nici elementele constitutive ale acestei infracţiuni nu sunt realizate.

II.  La data de 27.02.2006 inculpatul C. V. a fost cooptat printr-o  cesiune în societatea comercială „D.” SRL, iar la aceeaşi dată fostul asociat D. G. s-a retras  din societate ( f. 72 şi 234 ). Cu acelaşi prilej fostul asociat a primit de la inculpat suma de 10000 lei reprezentând contravaloarea parţială a autoturismului marca „Volkswagen Golf” cu nr. de înmatriculare SB 05 VJV, suma reprezentând partea plătită din creditul obţinut la o dată anterioară pentru cumpărarea autoturismului în sistem leasing ( f. 235 ).

La mai puţin de două luni de la data preluării firmei  -  10.04.2006  - inculpatul C. V. a depus o cerere în vederea obţinerii unui  credit în sumă de 35000 lei , apelând în acest scop la partea civilă „Banca T.” S.A.  – Sucursala S. -  Agenţia M..

I-a fost acordat creditul cu dobândă zero – nevoi temporare nr.486/11.04.2006, încheindu-se contractul de credit ataşat filele 13-26 dosar .

În vederea garantării creditului banca a acceptat o cesiune de cont curent pentru suma de 42000 lei şi firma „D.” SRL a emis şi un bilet la ordin în alb în favoarea băncii ( f. 22 ).

Banii ridicaţi pe baza contractului au fost folosiţi pentru cumpărarea unui autoturism de la martorul N. H. , iar  printre documentele depuse la bancă în vederea obţinerii creditului s-a aflat şi bilanţul contabil încheiat la data de 30.06.2005 .

Din probele dosarului rezultă în mod cert că acest document  a fost modificat pentru a arăta performanţele de profitabilitate ale societăţii, lucru nereal în realitate, aşa cum arată contabilul societăţii din acea perioadă ( f. 86 ). Investigaţiile efectuate au stabilit că semnăturile care apar pe bilanţul contabil depus la bancă  - cu totul diferit de cel  înregistrat de contabil la organul fiscal - la rubrica „administrator” şi „întocmit” nu aparţin asociatului unic la acea dată D. G., respectiv contabilei T. A. ( f. 295 ).

Inculpatul arată , însă, că documentul folosit la obţinerea creditului este cel pe care l-a primit de la fostul asociat, cu ocazia cesiunii de părţi sociale.

Martorul D. D. ( fiul fostului asociat Dordea Gligor)  care s-a ocupat de vânzarea societăţii tatălui către inculpat a arătat că vânzarea firmei s-a făcut prin  intermediul unei firme de contabilitate ce aparţinea martorului N. H. Martorul avansează astfel ipoteza conform căreia acest martor -  intrat în posesia actelor şi ştampilei societăţii -  ar fi putu falsifica bilanţul contabil. Susţinerile au fost întărite şi de martorul D. G. ( f. 105 ).

Martorul N. H. ascultat în cauză infirmă categoric aceste susţineri.

Creditul a fost rambursat integral ( f. 261 ).

S-a mai reţinut în actul de sesizare că în acelaşi mod de operare inculpatul a mai obţinut un credit pentru cumpărare de autoturism. Este vorba despre contractul de credit nr. 1041/11.04.2005 pentru investiţii fără aport propriu), garantat cu gaj instituit asupra autoturismului Volkswagen Golf 1.9 TDI, dobândit odată cu cesiunea părţilor sociale. În cazul acestui credit fostul asociat D. G. a  folosit bilanţul contabil pe anul 2005, depus ulterior de către inculpat la obţinerea creditului nr. 486/2006 ( f. 67-71 – jud. ).

Inculpatul C. V. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor continuate de înşelăciune şi uz de fals, prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal, cu aplicaţiunea art.41 alin. 2 Cod penal şi art. 291 Cod penal, cu aplicaţiunea  art. 41 alin. 2 Cod penal.

Discuţia cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii continuate de înşelăciune făcută în cazul inculpatului C. S. V. este valabilă şi în cazul inculpatului C. V., astfel că şi aici urmează să se procedeze la schimbarea încadrării juridice , în acelaşi sens.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune se impun unele observaţii, care trebuie să fie reţinute deoarece sunt relevante în cauză.

În primul rând, creditul nr. 1041/2005 obţinut de firma „ D.” nu a fost solicitat de inculpat, ci de fostul asociat D. G. ( care a depus şi bilanţul contabil în vederea obţinerii creditului ), astfel că în nici un caz C. V. nu poate fi tras la răspundere pentru acţiunile  - penale sau nu - legate de obţinerea acelui credit.

Apoi, în ceea ce priveşte creditul nr. 486/2006, se observă că bilanţul contabil modificat este acelaşi bilanţ contabil folosit şi la obţinerea creditului din 2005 de către fostul asociat. Aceasta face ca , susţinerile inculpatului în sensul că bilanţul folosit la obţinerea creditului este cel primit de la fostul asociat, să apară ca  perfect plauzibilă. Oricum, organele de cercetare nu au fost în măsură să producă nici o probă din care să reiasă că inculpatul ar fi cunoscut „viciile” bilanţului contabil. 

Tot legat de acest credit se impune precizarea că banca nu a fost păgubită, creditul fiind rambursat integral, astfel că nici sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, soluţia în cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată este cea de achitare, pe temeiul art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod de  procedură penală , rap. la art. 10 lit. „d „ din Codul de  procedură penală.

În mod logic, aceeaşi soluţie se impune şi în ceea ce priveşte  infracţiunea de uz de fals în formă continuată, temeiul juridic fiind acelaşi, în condiţiile în care nu s-a probat faptul că inculpatul cunoştea că bilanţul contabil folosit la obţinerea creditului a fost falsificat.

„Banca T.” S.A. - Sucursala S. a formulat pretenţii civile constând în debite restante,  penalităţi şi dobândă pentru creditele nerestituite acordate celor două firme .

Aşa cum s-a arătat anterior,  în cazul creditului nr.1041/2005 nu inculpatul este cel care a solicitat şi obţinut creditul pentru firmă şi nici persoana care a depus la bancă bilanţul falsificat. În consecinţă, inculpatul, faţă de care a fost pronunţată soluţia achitării, nu poate fi tras la răspundere civilă contractuală în cadrul acestui proces.

În privinţa creditului nr.129/2006 situaţia este diferită deoarece inculpatul C. S. V. a solicitat şi obţinut creditul şi, tot el, a depus la bancă bilanţul contabil modificat. Pentru motivele relevate în cele ce preced şi în cazul acestuia soluţia a fost de achitare, astfel că nu poate fi tras la răspundere civilă în cadrul procesului penal. Prin urmare, acţiunea civilă făcută de partea civilă urmează să fie respinsă.

Totuşi, partea civilă are posibilitatea să valorifice titlurile executorii ce le deţine ( contractele de credit bancar), beneficiind şi de garanţiile legal constituite odată cu acordarea creditelor, procedură care  - potrivit susţinerilor făcute de reprezentantul părţii civile în cadrul primului ciclu procesual – este în curs de derulare.

În cauză s-a dovedit că bilanţurile contabile folosite la obţinerea celor patru credite sunt false ( f. 274-286 ), datele cuprinse fiind diferite de cele cuprinse în bilanţurile depuse la organele fiscale. În consecinţă, potrivit art.348 din Codul de procedură penală instanţa va dispune desfiinţarea totală  prin anularea acestor înscrisuri.

Faţă de soluţia pronunţată atât pe latura penală cât şi cu privire la latura civilă a cauzei dedusă judecăţii, în baza prevederilor art. 192 al. 3 din Codul de  procedură  penală  instanţa va lăsa în sarcina Statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.