Rejudecare dupa extradare

Judecătoria Mediaş

Sentinţa penală nr. - 185 / 15.06.2010

Domeniu asociat - penal - rejudecare după extrădare

Constată că prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2010 sub numărul de dosar 150/257/2010, condamnatul/petent L. M. – F. , deţinut în Penitenciarul M.-C. , a solicitat rejudecarea cauzei în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.248/19.09.2008 prin care Judecătoria Mediaş i-a aplicat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.

În motivare  se arată că , aşa după cum rezultă din chiar actul de trimitere în judecată, urmărirea penală a fost declanşată în lipsa sa, întrucât la acea dată fusese plecat din ţară în străinătate, tot procesul s-a derulat şi a fost judecat în lipsă, neavând posibilitatea de a lua cunoştinţă de acuzaţiile ce i-au fost aduse şi nici de a-şi exercita dreptul la apărare. Conclude petentul prin a solicita anularea sentinţei pronunţate şi rejudecarea din nou a cauzei.

În drept, s-au invocat prev. art.522 ind.1 C. pr. penală  ; art.405- 408 C. pr .penală.

Analizând cererea condamnatului/petent prin prisma susţinerilor sale şi a  dispoziţiilor  legale menţionate  instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 248/19.09.2008 a Judecătoriei Mediaş , condamnatului/petent i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în calificarea prev. de art.215 alin.2, 3 C. penal ; de uz de fals, prev. de art.291 C. penal şi de fals asupra identităţii prev. de art. 293 alin.1 C. penal, reţinându-se că : în data de 19 decembrie 2005 inculpatul L. M. –F. a solicitat şi obţinut un credit bancar de la CEC-sucursala M., în sumă de 20.000  lei , rămas nerambursat, folosindu-se de un act de identitate falsificat , de o adeverinţă de salariu falsificată în numele SC T. SRL C. - T. şi de o copie falsificată de pe carnetul de muncă. S-a făcut şi aplicaţiunea art.36 C. penal, dispunându-se contopirea pedepselor de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune ; şi a celor de câte 1 an închisoare, pentru infracţiunile de fals privind identitatea şi uz de fals, cu pedepsele rezultate din sentinţa penală nr. 542/2007 a Judecătoriei Sibiu. Totodată a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 24.167,89 lei, către partea civilă, cu dobânzile legale şi s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

Hotărârea a rămas definitivă la data de  06.10.2008, când a fost emis mandatul de executare cu nr.598/257/2008 prin care s-a dat ordin de punere în executare a sentinţei , organele de poliţie fiind împuternicite să ridice de la domiciliu pe condamnat şi să-l depună la penitenciar pentru a-şi executa pedeapsa. La data de 8 mai 2009, organele de executare  au solicitat  eliberarea unui mandat de urmărire internaţională în ce priveşte pe condamnatul L. M. - F. , motivat de faptul  că sentinţa nu poate fi pusă în executare  întrucât,  deşi a fost dat în urmărire generală,  acesta nu se află la domiciliu ,fiind plecat  în străinătate într-o locaţie necunoscută, posibil I. sau S., împrejurări certificate cu o adresă a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului M.. Dându-se curs acestei propuneri, la data de 11.05.2009 a fost eliberat pe numele condamnatului/petent L. M.-F. un mandat european de arestare, care a fost transmis Biroului Naţional Interpol spre executare, având în vedere că potrivit adresei de la fila 253 dosar, urmăritul internaţional fusese localizat în Italia. În executarea mandatului european , condamnatul/petent a fost arestat la data de 20.08.2009, spre a fi predat autorităţilor române. Conform dovezii de la fila 279 dosar fond ,  condamnatul/petent a fost preluat din Italia şi predat autorităţilor române , fiind depus şi încarcerat în data de 28.10.2009 , la Penitenciarul de Maximă Siguranţă R.. În prezent, condamnatul/petent se află în executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni  închisoare pentru care a fost folosită procedura extrădării.

Prin încheierea din 11 februarie 2010-fila 11 dosar, instanţa s-a pronunţat asupra cererii de rejudecare formulată de petent, în sensul admiterii ei în principiu, în acord cu prev.art.522 ind.1 C.pr.penală rap.la art. 405 alin.1 C.pr.penală, în considerarea garanţiei inserate în mandatul european de arestare, a rejudecării cauzei, circumscrisă salvgardării dreptului la apărare a celui judecat şi condamnat în lipsă .

Prin urmare,  procedând la rejudecarea pricinii din perspectiva motivelor invocate de către condamnatul/petent , pentru că prin această procedură se urmăreşte valorificarea apărărilor proprii, instanţa constată că nu se impune reformarea hotărârii atacate , prin anularea ei.

Cu privire la faptele pentru care a fost condamnat, instanţa a procedat la audierea condamnatului, tocmai în salvgardarea dreptului său de apărare,  acesta fiind lipsit de posibilitatea de a da o declaraţie cu ocazia dezbaterii fondului , în primă instanţă.  Condamnatul/petent a consimţit să dea o astfel de declaraţie , fiindu-i aduse la cunoştinţă mai înainte de toate, drepturile sale procesuale. Prin declaraţia astfel dată, aflată  în dosar la fila 17  condamnatul/petent a arătat că cunoaşte învinuirea adusă, încadrarea juridică dată faptelor precizând , totodată , că recunoaşte comiterea faptelor , pe care nu le-a  negat şi  nu le-a contestat. A învederat însă  instanţei , prin aceeaşi declaraţie că,  în acţiunea sa infracţională  ar fi fost sugestionat de prietena lui care i-ar fi spus despre practicile pe care şi dânsul  apoi le-a utilizat, în scopul obţinerii de foloase materiale injuste adică, mai precis de sume mari de bani , şi că a plecat în străinătate pentru a munci şi a acoperi pagubele astfel create.

 Împrejurările invocate de condamnatul/petent nu atrag reţinerea unei alte stări de fapt decât cea menţionată în sentinţa de condamnare . Faptul că inculpatul ar fi fost în vreun fel sau altul sugestionat de o altă persoană apropiată lui, la acele momente, nu este de natură a-l exonera de răspundere ori să-i diminueze responsabilitatea propriilor fapte. Inculpatul este o persoană majoră, fără nici un fel de probleme cu conotaţie asupra păstrării integrale a discernământului faptelor sale. Este o persoană instruită , din fişa de la fila 115 dosar, rezultând că are studii liceale efectuate, şi postliceale, profesionale sau complementare. Mai mult,  din fişa de cunoaştere de la fila 134 dosar, rezultă că inculpatul  a lucrat în cursul anului 2003 la o firmă de pază şi chiar a avut un nivel decent de trai, având maşină şi venituri consistente, împrejurări evocate şi de către martorii audiaţi în această procedură, P. S. G. şi  K. G.-I. / filele 47,48 dosar/. Dar, tot din actele dosarului, rezultă că de fapt, inculpatul a fost angrenat într-o adevărată filieră, mai multe persoane din localitatea T.-M., folosind aceeaşi metodă de extorcare de bani şi că mai înainte de data comiterii faptei din data de 19.12.2005 , acesta a mai săvârşit o faptă similară în data de 13.12.2005 pe raza mun. Sibiu, în aceeaşi formă , modalitate şi conţinut, pentru care la fel a fost condamnat

definitiv la pedeapsa închisorii, prin sentinţa penală nr. 542/19.09.2007, pronunţată de Judecătoria Sibiu.  În contextul acestei situaţii, este evident că inculpatul în deplină cunoştinţă de cauză şi chiar urmărind realizarea hotărârii sale  de a obţine sume mari de bani pe căi ilicite, a utilizat înşelăciunea, ca mijloc de realizare a acestui scop, folosindu-se şi de  acte despre care ştia că sunt false şi declinându-şi o altă  identitate pe baza acelor documente falsificate. Iar, faptul că însuşi inculpatul a declarat că a plecat în străinătate pentru a procura banii necesari în vederea acoperirii pagubelor create, denotă că totuşi, singur şi-a dat seama încă din momentul comiterii lor,  asupra conotaţiei faptelor săvârşite. De altfel,  simpla sugestie nu echivalează cu instigarea sau complicitatea şi pentru a fi reţinută ea trebuie să fie susţinută de probe şi dovedită or,  în cazul de faţă, nu există nici cel mai mic indiciu în sensul celor afirmate de inculpat, din moment ce el însuşi, singur,  intrând în posesia actelor  de identitate false le-a folosit, declarând , completând şi semnând alte astfel de documente oficiale,  sub  aceeaşi identitate,  falsă . 

În privinţa pedepsei de executat  , de asemenea, instanţa apreciază că nu se impune modificarea ei,  printr-o nouă individualizare. Infracţiunile au fost săvârşite în dauna unei instituţii bancare prin folosirea cu bună-ştiinţă a unor documente  care prezentau aparenţa că sunt reale , dar care s-au dovedit ulterior a fi false, aşa încât aceste împrejurări coroborate cu  valorile la care s-a atentat şi modalitatea de realizare a acestei acţiuni infracţionale,  denunţă existenţa unui pericol social deosebit de mare, dovedind utilizarea unor tehnici specializate folosite numai de anumiţi infractori , care operează în lanţ .  Fişa de cazier judiciar de la fila 108 dosar, evidenţiază faptul că, condamnatul/petent a mai fost condamnat ,prezentând  antecedente penale  pentru fapte de acelaşi gen, de înşelăciune,  concurente cu cele din cauza prezentă, pentru care s-a efectuat contopirea în acord cu prev.art.36 C.penal. Potrivit sentinţei penale nr.271/21.04.2010  a Judecătoriei Sibiu, filele 71-73 dosar , şi  hotărârea înscrisă în cazier, constând în sentinţa  penală nr.542/2007,  a fost menţinută în urma rejudecării cauzei respective, astfel că nici din această perspectivă nu sunt date motive pentru reindividualizarea pedepsei rezultante aplicate în finalul operaţiunilor de contopire. Nici sub aspectul laturii civile, cauza nu comportă modificări, întrucât inculpatul nu a făcut nici o plată în contul despăgubirilor reţinute, iar actualizarea acestor daune nu se impune a fi valorificată, întrucât  pe de o parte, ea derivă din perceperea dobânzilor , pentru care deja există un titlu executoriu, şi pe de altă parte, pentru că  reţinerea altor despăgubiri într-un cuantum mult mai mare ar veni în contradicţie cu unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, conform căruia în propria cale de atac nu poate fi înrăutăţită situaţia celui în cauză.

Prin urmare, pentru considerentele de fapt şi de drept enunţate, instanţa apreciază că nu sunt motive de retractare a sentinţei de condamnare , atacată de condamnatul/petent şi în consecinţă, în baza art. 522 ind.1 rap.la art.406 alin.4 C.pr.penală, se va respinge cererea privind anularea acesteia.

Soluţia preconizată are în vedere practica judiciară şi punctele de vedere exprimate în doctrină relativ la această procedură , a rejudecării după extrădare, opinia dominantă fiind în sensul că ea se constituie într-o veritabilă cale de atac , cu posibilitatea dată de  retractare a  propriei  hotărâri, prin anularea ei,  atunci când există motive de nelegalitate  sau netemeinicie rezultate de pe urma valorificării întregului material probator inclusiv cel administrat în faza de rejudecare. Totodată instanţa apreciază că, din moment ce statul emitent al mandatului european de arestare a dat garanţia rejudecării cazului, dispoziţiile alin.4 ale art. 406 C.pr.penală, trebuie interpretate şi raţional în sensul că respingerea se referă la anularea sentinţei de condamnare şi nu la cererea însăşi de rejudecare pentru că altfel, soluţia ar fi inechitabilă prin contradicţia pe care o evocă în raport de garanţia dată şi pe care statul solicitant şi-a asumat-o atunci când a cerut extrădarea. 

Şi sub aspectul formelor de executare îndeplinite se constată că acestea sunt legale , aşa încât nu există nici un  motiv de anulare a lor, la această dată.

În baza art. 192 alin.2 C.pr.penală, condamnatul/petent va fi obligat să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare