Plangere contraventionala, proces-verbal de aplicare a amenzii pentru contraventia prevazuta de art.221 ind.3 alin.2, lit.b din legea nr.571/2003, respectiv detinere nelegala a 18 pachete de tigari si 5 l de alcool, inlocuire amenda cu avertisment.

Sentinţă civilă 8499 din 11.12.2012


Prin procesul-verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prev.de art.2213 alin.2 lit.b din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, republicată, reţinându-se că în data de 28.11.2011 s-a efectuat o percheziţie la domiciliul său de către lucrătorii vamali, unde a fost găsită cantitatea de 18 pachete ţigarete şi 5 l alcool, bunuri provenite din Serbia, fiind întocmit  ulterior la data de 25.09.2012 procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ANV/2XXnr.0115XXX/37/EM/2012 prin care s-a dispus pe langa aplicarea amenzii si sancţionarea confiscarea bunurilor.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază, de regulă, de prezumţia de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti.

O astfel de prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie.

După cum a constatat şi Curtea EDO (Salabiaku c. Franţei, Telfner c. Austriei; Anghel c. României,),  prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea cerintei proportionalitatii intre mijloacele folosite si scopul legitim urmarit, cu respectarea dreptului la apărare.

Instanta constata ca in cauza poate fi aplicata prezumtia de legalitate a procesului verbal de contraventie, intrucat exista o proportionalitate intre mijloacele folosite, scopul urmarit si in acelasi timp se asigura posibilitatea petentului de a-şi dovedi susţinerile si de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contraventie in instanta.

Instanta constata ca, in legatura cu legalitatea procesului-verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prev. de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile obligatorii indicate de aceste texte legale. De asemenea i s-a adus la cunostinta petentului dreptul de a face obiectiuni, contravenientul avand o atitudine recalcitranta, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului-verbal de contraventie.

Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in conformitate cu art.13 alin.3 din OG nr.2/2001, in sensul ca a fost incheiat in termen de 6 luni de la data incunostintarii DJAOV Mehedinti asupra caracterului contraventional al faptei petentului.

Din dispozitiile art.221ind.3 alin.2, lit.b din legea nr.571/2003 rezulta ca constituie contraventie deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1, sanctiunea aplicata fiind amenda intre 20.000 lei si 100.000 lei, precum şi confiscarea produselor.

In conformitate cu art.221 ind.4 alin.2 din acelasi act normativ sancţiunile contravenţionale prevăzute la 221^3 se aplică de catre organele competente din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa reţine că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul lui până la proba contrară, probă ce incumbă petentei potrivit art. 1169 C.civil şi art. 129 al. 1 teza finală C.p.c., întrucât cel ce  face o propunere  înaintea  judecatii trebuie să o dovedească.

Instanta a dat posibilitatea petentului sa-si propuna probe in aparare, acesta nepropunand audierea niciunei persoane.

Petentul a recunoscut savarsirea faptei, atat in declaratia data la data de 28.11.2011, cat si in fata instantei de judecata, justificand prezenta celor 18 pachete de tigari si a celor 5 l de alcool aduse din Serbia de el pentru consumul propriu si nu pentru comercializare.

Fata de vechea reglementare a art.221 alin.2 din Codul Fiscal, se observa ca a fost eliminata precizarea ca persoanele fizice si juridice sanctionate sa aiba calitatea de subiect juridic fiscal.

Astfel, ca urmare a modificarii legislative, instanta considera ca in cauza nu se mai pot aplica prin asemanare prevederile Deciziei nr.61/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia persoanele fizice nu puteau fi subiect activ al contraventiei prevazute de art.220 lit c din Codul Fiscal, intrucat ele nu pot fi implicate intr-un raport juridic fiscal, nefiind nici antrepozitar, nici comerciant.

Cu toate acestea, instanta va tine cont de prevederile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 raportate la imprejurarile concrete in care fapta a fost savarsita, scopul urmarit, urmarea de mica gravitate produsa, de faptul ca petentul a recunoscut fapta comisa in momentul depistarii si in fata instantei de judecata, de cantitatea redusa de tigari si de alcool gasita asupra lui, respectiv numai 18 pachete de tigari si 5 l de alcool, precum si de faptul ca a fost prima abatere de acest fel, intimata nedovedind faptul ca petentul a mai  fost depistat si in alte dati  detinand astfel de bunuri si va aprecia ca scopul sanctiunii contraventionale poate fi atins prin inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale de 20.000 lei cu sanctiunea „ avertisment”.

Conform art.17 din OG 2/2001 instanta va admite actiunea in parte si va dispune inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea „ avertisment”.

In ccea ce priveste masura confiscarii bunurilor, aceasta se va mentine, intrucat in conformitate cu art.41 alin.2 din OG nr.2/2001, deţinerea acestor produse accizabile este interzisă prin lege.

In temeiul art.34 din OG nr.2/2001,