Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice

DOSAR NR. 4929/254/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA PENALĂ NR. 59

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2011

PREŞEDINTE  :  N.A.L.

GREFIER  :  O.C.

MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT PRIN PROCUROR : R.G. DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MANGALIA

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul B.T. trimis în judecată  pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsită de dispoziţiile art. art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 rep.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - în baza împuternicirii avocaţiale nr.02621/26.11.2010,lipsă fiind martorul din lucrări -.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În temeiul art.318 Cod pr.penală instanţa verifică identitatea inculpatului.

În temeiul art.320 al.2 Cod pr.penală instanţa întreabă pe reprezentantul Ministerului Public şi pe apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţi dacă au cereri sau excepţii prealabile, aceştia arătând că nu au cereri de formulat sau excepţii de invocat.

Instanţa potrivit  dispoziţiilor art.3201 C.pr.penală, astfel cum au fost modificate prin Lg.202/2010 întreabă pe inculpat dacă recunoaşte  săvârşirea faptei reţinute în  actul de sesizare a instanţei  şi dacă solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpatul declară că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, nu solicită administrarea de probe şi înţelege ca judecarea cauzei să se facă pe baza probatoriului administrat în faza urmăririi penale.

Poziţia procesuală exprimată de inculpaţi este consemnată sub semnătura acestuia şi ataşată la dosarul cauzei.

Faţă de poziţia procesuală exprimată de inculpat, instanţa apreciază că administrarea probei testimoniale cu martorul propus prin rechizitoriu  apare ca inutilă şi, în temeiul art.329 Cod pr.penală dispune ca această probă să nu mai fie administrată.

Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpaţi, arată că, faţă de  poziţia procesuală exprimată de inculpat nu insistă în audierea martorilor propuşi prin rechizitoriu  solicitând instanţei aplicarea dispoziţiilor art.329 Cod pr.penală.

În baza art.339 al.1 C.pr.penală instanţa întreabă pe procuror şi părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti, aceştia declarând că nu mai au alte cereri, solicită cuvântul pentru dezbateri.

În baza art.339 al.2 C.pr.penală instanţa declară terminată cercetarea judecătorească.

În baza art.340 C.pr.penală instanţa acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, expune oral starea de fapt reţinută prin rechizitoriul Parchetului arătând că din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia inculpatului şi solicită condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal cu suspendarea condiţionată a executării cu aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind.1 Cod pr.penală  cu privire la reducerea pedepsei cu 1/3 şi art. 74 alin.1 lit.a şi c , art. 76 alin.1 lit.d Cod penal , având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are trei copii minori,nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă şi o regretă.

În baza art. 341 Cod pr.pen. având ultimul cuvânt, inculpatul regretă fapta comisă.

Instanţa declară încheiate dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

 I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr. 252/P/2010 din 17.11.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului B.T. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.

Se reţine în actul de inculpare că la data de 17.02.2010, in jurul orelor 1627 lucrătorii Serviciului poliţiei Rutiere - aflaţi in exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DN 39 km. 40 au oprit în trafic autovehiculul -  ce circula din direcţia - spre - şi, în prezenţa martorului asistent - au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului.

Cu ocazia prezentării actelor de identitate şi a documentelor autoturismului, lucrătorii de poliţie au constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică şi, în urma efectuării testării alcoolscop s-a constatat că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultând o alcoolemie de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat conform testului nr. 00302/17.02.2010 orele 1627.

Intrucât această valoare s-a situat peste limita admisa de lege, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal -, in vederea efectuării examenului clinic şi a prelevarii de probe biologice.

Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 247 - 248/22.02.2010 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala - relevă faptul că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,30 0/00  alcool pur în sânge la prima probă şi de 1,10 0/00  alcool pur în sânge la proba a doua.

Cu prilejul audierii, inculpatul a declarat că în ziua de 17.02.2010 a consumat băuturi alcoolice împreună cu colegii săi, iar pe la ora 1600 a fost chemat de soţia sa de urgenţă pentru a-l duce pe fiul lor la spital.

Cu prilejul audierii atât în faza urmăririi penale cât ?i în faza cercetării judecătore?ti, inculpatul a recunoscut fapta săvâr?ită în?elegând să se prevaleze ?i de dispozi?iile art. 320 ind. 1 cod de procedură penală  .

Astfel, inculpatul a declarat că recunoa?te fapta a?a cum, este re?inută prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia ?i î?i însu?e?te întregul material probator administrat în faza urmării penale .

Coroborând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 17.02.2010, in jurul orelor 1627 lucrătorii Serviciului poliţiei Rutiere- aflaţi in exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DN 39 km. 40 au oprit în trafic autovehiculul - ce circula din direcţia - şi, în prezenţa martorului asistent - au stabilit identitatea conducătorului auto, în persoana inculpatului.

Cu ocazia prezentării actelor de identitate şi a documentelor autoturismului, lucrătorii de poliţie au constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică şi, în urma efectuării testării alcoolscop s-a constatat că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, rezultând o alcoolemie de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat conform testului nr. 00302/17.02.2010 orele 1627.

Intrucât această valoare s-a situat peste limita admisa de lege, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal -, in vederea efectuării examenului clinic şi a prelevarii de probe biologice.

Buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 247 - 248/22.02.2010 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala - relevă faptul că inculpatul prezenta o alcoolemie de 1,30 0/00  alcool pur în sânge la prima probă şi de 1,10 0/00  alcool pur în sânge la proba a doua.

Vinovăţia inculpatului reiese cu certitudine din declaraţiile date de acesta în faţa organelor judiciare, din declaraţiile martorului, precum şi din înscrisurile aflate la dosar.

Din examinarea fişei de cazier judiciar a inculpatului instanţa reţine că acesta nu a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unor fapte penale.

Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, atât sub aspectul laturii obiective, conducerea unui autovehicul în condiţiile prevăzute de norma incriminatoare, respectiv pe drumurile publice şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, cât şi al laturii subiective, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, şi anume crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

La stabilirea pedepsei faţă de inculpat, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală dar şi dispoziţiile art. 3201 c.pr.pen. potrivit cu care se reduc cu 1/3 limitele pedepselor în situaţia recunoaşterii faptei, reţinând că pedeapsa prevăzută+ de lege este între 3,33 luni şi 1,66 ani.

Astfel, legiuitorul însuşi a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, prezintă un grad ridicat de pericol social generic din moment ce a prevăzut numai pedeapsa închisorii pentru aceasta.

Totodată, faţă de nivelul alcoolemiei inculpatului la momentul săvârşirii faptei (1,10 0/00) şi de împrejurarea că acesta, deşi consumase băuturi alcoolice, a luat hotărârea să se deplaseze cu autoturismul pe o distanţă relativ mare, fără a avea un motiv obiectiv, instanţa apreciază că fapta prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni.

Fapta comisa de inculpat a prezentat un pericol public, deoarece conducerea unui autoturism pe drumurile publice sub influenta băuturilor alcoolice pune in pericol atat siguranta traficului rutier cat şi a celui pietonal.  Pericolul a fost real, obiectiv şi efectiv iar acesta trebuie raportat la distanta parcursa şi la imprejurarea ca in autoturism s-a aflat şi alte persoane

Pentru considerentele expuse, date fiind şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că are vârsta 60 de ani, nu are antecedente penale, a avut un comportament bun înainte de săvârşirea faptei, a recunoscut şi regretat săvârşirea acesteia, instanţa va face aplicarea art. 74 alin 1lit. a, şi  c c.pen. şi 76 alin 1 lit. d c.pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Astfel, instanţa îl va condamna la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, pedeapsă suficientă pentru atingerea scopului preventiv – educativ al acesteia şi pentru reeducarea inculpatului.

Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (1-3) din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64”, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiaşi articol „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) – c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei (…)”.

Deşi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) – c) din acelaşi act normativ, instanţa constată că, raportat la circumstanţele speţei, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii nu răspunde niciunuia dintre dezideratele enunţate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.

Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieţii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinţă trebuie să îşi găsească justificarea în necesitatea intervenţiei, precum şi în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private (…)”, iar punctul 2 prevede că „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. (2) din Codul penal, şi norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii reglementată de dreptul penal român, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti, nu îndeplineşte cerinţele enunţate de art. 8 pct. 2 din Convenţie.

În speţă, instanţa constată că, faţă de natura infracţiunii comise de inculpat, interzicerea dreptului de a alege şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, singurele valori de natură a justifica ingerinţa.

Pe de altă parte, instanţa constată că, pe durata executării pedepsei principale şi ca o consecinţă a condamnării sale, inculpatul este nedemn să exercite drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. (1) - (3) din Codul penal, instanţa va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) din Codul penal pe durata executării fiecăreia dintre pedepsele principale.

În ceea ce priveşte modalitatea executării pedepsei principale rezultante, instanţa, ţinând seama de aceleaşi circumstanţe personale ale inculpatului şi de împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) din Codul penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate), va suspenda condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. (1) din Codul penal.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. (5) din Codul penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, iar, în temeiul art. 359 din Codul de procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal care prevăd că săvârşirea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare are drept urmare revocarea suspendării condiţionate şi executarea în întregime, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate în prezenta cauză la care se va adăuga pedeapsa pentru noua infracţiune.

În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat -, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Constanţa.

În temeiul art. 191 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanţa îl va obliga pe inculpat să plătească statului suma de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a şi c, 76 alin. 1 lit. d c.pen. şi art. 3201 c.pr.pen. condamnă pe inculpatul B.T., - la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a şi de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 din Codul penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 189 c.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu, avocat -– delegaţie  02621/26.11.2010, în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Constanţa.

În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 300 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta în cauză.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02.02.2011.

PREŞEDINTE GREFIER

 N.A.L. O.C.

Tehnored.jud.A.L.N./22.02.2011

Ex. 2

Domenii speta

Spete similare