Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.853/08.04.2009

Domeniu asociat -  Acţiune în evacuare

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă la data de 6 octombrie 2008 reclamanta G. E. M., domiciliată în M., str. M. N. nr.-, jud. S., cheamă în judecată pe pârâtul M. P. D., domiciliat în B., str. P. nr. -, solicitând:

Să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa situat în localitatea Bazna, înscris în CF X, nr. top 747, 748, casă curte şi grădină în suprafaţă de 835 mp şi 176 mp;

Să fie obligat pârâtul să-i plătească contravaloarea distrugerilor aduse la imobil, estimate la 5.000 lei;

Să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamanta arată  că a dobândit imobilul prin cumpărare, că fără nici un drept pârâtul îl ocupă şi a dărâmat o parte din construcţiile existente şi că că a folosit grădina şi terenul, practicând o serie de activităţi agricole.

În drept se invocă dispoziţiile art. 480 Cod civil.

Acţiunea a fost timbrată cu 316 lei taxă judiciară şi 5 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare pârâtul solicită respingerea acţiunii, iar prin cerere reconvenţională, formulată în contradictoriu cu reclamanta/pârâtă reconvenţională şi cu pârâta reconvenţională G. V. solicită:

Să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cf X B., nr. top 747 şi 748 prin posesie în condiţiile legii, conform art. 28 din Legea nr. 115/1938;

Să se dispună rectificarea încheierilor nr. 13.002/06.08.2008 şi 13.640/14.08.2008 din CF iniţial X B. şi CF nou nr. X B.,

Să se dispună intabularea în Cf  a dreptului uzucapat;

Să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că la data de 28 mai 1940, prin încheierea nr. 2211 din Cf X B. dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în favoarea lui L. O. sen., care l-a stăpânit până la data decesului survenit la 27 septembrie 1978, iar după deces, moştenitorii acestuia i-au înstrăinat imobilul din litigiu, exercitând asupra acestuia o posesie utilă începând cu anul 1979 până la data la care a primit notificarea. Mai arată că pe acest teren se afla o singură cameră şi hol în stare avansată de degradare , care au căzut, iar pe teren şi-a ridicat un grajd pe schelet metalic şi o şură.

În drept invocă dispoziţiile art. 28 din L. 115/1938.

Prin întâmpinare la cererea reconvenţională reclamanta solicită respingerea acesteia, arătând că niciodată reclamantul nu a folosit imobilul din litigiu şi că acesta nu întruneşte nici o condiţie cerută pentru a uzucapa. Mai arată că soţul mamei sale a folosit direct şi exclusiv imobilul până la deces în anul 2003, iar î calitate de singur succesor testamentar şi legal acceptant acesta a moştenit averea defunctului său tată L. O., iar reclamantul reconvenţional nu a pretins niciodată că este proprietarul imobilului şi nici nu a avut loc vreo înstrăinare.

Prin completarea la cererea reconvenţională depusă la data de 17.XII 2008 reclamantul reconvenţional solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzarea cumpărare autentificat sub nr. 1467/2008 şi, ca urmare, rectificarea intabulării în cartea funciară, restabilindu-se situaţia anterioară.

În motivarea acestei completări arată că pârâtele reconvenţionale sunt de rea credinţă , acestea ştiind că el a cumpărat terenul în anul 1979 de la moştenitorii proprietarului tabular L. O. sen., teren pe care l-a folosit în nume de proprietar de atunci şi până în prezent, plătind taxele şi impozitele aferente dreptului de proprietate, şi numai reaua – credinţă a făcut ca pârâta să dezbată succesiunea  după L. O. jr. fără a le chema pe surorile lui în judecată.

Mai solicită introducerea în cauză şi a fiicelor proprietarului de carte funciară L. O. sen., respectiv Z. M., domiciliată în T., str. F. nr.-, şi B. P, domiciliată în M., str. 1 D. nr.-, bl. -, ap.-.

Prin întâmpinare, pârâtele reconvenţionale Z. M. şi B. P. sunt de acord cu acţiunea reclamantului reconvenţional, arătând că după moartea tatălui lor, L. O. sen., împreună cu fratele lor, L. O. jr., au vândut acestuia imobilul şi că din anul 1979 reclamantul reconvenţional l-a folosit în continuu şi a plătit impozitele. Mai arată că după moartea fratelui lor, G. V. le-a cerut să anuleze convenţia, oferindu-le un preţ mai mare, dar nu au fost de acord.

Prin precizarea depusă la instanţă la data de 18.02.2009 reclamantul reconvenţional  solicită să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în Cf X B., nr. top 4716/3, păşune în suprafaţă de 1307 mp., asupra imobilului înscris în Cf X B., nr. top 747, grădină  în suprafaţă de 835 mp, nr. top 748, curte de 176 mp şi casă, şi asupra imobilului înscris în Cf X B., nr. top 6524/2 grădină de 245 mp, prin posesie utilă în condiţiile art. 28 din L. 115/1938.

În motivarea acestei precizări arată că în anul 1979 a dobândit de la moştenitorii proprietarului tabular L. O. sen. imobilele descrise mai sus, pe care le stăpâneşte şi astăzi.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 2537 lei taxă judiciară şi 5 lei timbru judiciar.

Examinând cauza instanţa reţine:

Imobilul pentru care reclamanta/pârâtă reconvenţională G. E. M. solicită evacuarea pârâtului/reclamant reconvenţional M. P. D., iar acesta solicită să se constate că l-a uzucapat, este înscris în Cf x B., are nr. top 747 grădină de 835 mp şi top 748 casă şi curte de 176 mp, şi este proprietatea reclamantei/pârâtă reconvenţională G. E. M., ca bun propriu din cumpărare, conform contractului 1467/2008.

Celelalte imobile pentru care pârâtul/reclamant reconvenţional M. P. D. solicită să se constate că le-a uzucapat sunt înscrise în CF x B., nr. top 4716/3 păşune de 1307 mp, CF nr. x B., nr.. top 6524/2 grădină cu vie de 245 mp şi sunt tot proprietatea reclamantei/pârâtă reconvenţională G. E. M. (filele 17-24 dosar).

Dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă s-a făcut în baza sentinţei civile nr. 1419/2008 a Judecătoriei Mediaş, dată în dosarul nr. x/257/2008, prin care s-a constatat că după defunctul L. O., decedat la 27 septembrie 2008, a rămas ca unic succesor fiul acestuia L. A. jun., căruia îi revine în întregime proprietatea asupra imobilelor cu nr. top 748, 747, 6524/2 şi 4716/3 toate înscrise iniţial în CF x B..

Se mai constată că masa succesorală rămasă după defunctul L. O. jun. decedat la 25.05.2002 se compune din imobilele de mai sus şi că unica moştenitoare a acestuia este  G. V., în calitate de soţie supravieţuitoare, ca moştenitoare testamentară.

În baza acestei sentinţe pârâta reconvenţională G. V. şi-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor de mai sus, iar în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1467/11 august 2008 (filele 40-42 dosar) le înstrăinează fiicei sale, reclamanta/pârâtă reconvenţională G. E. M..

Prin urmare, reclamanta G. E. M. este proprietara tuturor imobilelor, inclusiv a celor din CF x, nr. top 747,748, din care solicită evacuarea pârâtului.

Cât priveşte acţiunea principală, aceea de evacuare a pârâtului M. P. D., este de reţinut că între reclamantă şi pârât nu există vreun raport contractual de locaţiune şi nici între pârât şi antecesorii reclamantei, care să-i poată fi opus acesteia.

Acţiunea în evacuare, specifică raporturilor juridice de locaţiune, este reglementată de dispoziţiile art. 1410 şi urm. Cod civil, adică raporturilor prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Ori, aşa cum s-a reţinut, între reclamantă şi antecesorii săi, pe de o parte, şi pârâtul M. P. D. nu există astfel de raporturi, astfel că proprietatea reclamantei nu poate fi apărată pe calea acţiunii în evacuare.

Dreptul real de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare, care este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului, şi nicidecum pe  calea acţiunii în evacuare.

În raport de aceste considerente acţiunea reclamantei privind evacuarea pârâtului va fi respinsă.

Cât privesc pretenţiile reclamantei cu privire la distrugerile aduse la imobil, din declaraţiile martorilor audiaţi la filele 71, 72, 74-76 dosar rezultă că imobilul s-a aflat într-o stare  avansată de degradare, lucru ce se poate observa şi din planşele foto depuse la fila 73 dosar.

Semnificativ în acest sens este declaraţia martorului audiat la fila 74 dosar, care arată că majoritatea cărămizilor din construcţie erau putrede şi lemnăria era veche, iar despre modul în care casa a ajuns în această stare de degradare, martorul afirmă că în urmă cu 30 de ani a plouat cu gheaţă şi s-au spart ţiglele, acestea nemaifiind înlocuite.

Doi dintre martori apreciază valoarea materialelor ce s-ar fi putut recupera  la sume cuprinse între 2500 şi 4000 lei (filele 71 şi 74 dosar), deşi chiar ei afirmă că majoritatea materialelor erau putrede sau vechi, iar un altul afirmă că doar 0,05 % din materiale s-ar fi putut folosi (fila 76 dosar).

Instanţa a pus în discuţia reclamantei necesitatea efectuării unei expertize de evaluare a pagubelor, faţă de incertitudinea prejudiciului, dar aceasta a refuzat să efectueze o astfel de expertiză.

Martora audiată la fila 75 dosar arată că avea cunoştinţă că pârâtul/reclamant reconvenţional s-ar fi înţeles cu pârâta reconvenţională G. V. să cumpere casa în litigiu şi că la un moment dat acestuia i s-a pus în vedere să închidă  zona din faţa casei pentru că exista pericolul ca cineva să pătrundă în curte şi să cadă casa pe el, iar martorul audiat la fila 76 dosar arată că primăria locală a dat ordin să fie demolată.

Acelaşi martor arată că reclamantul reconvenţional a construit pe curte o magazie şi un fânar din ţeavă, pe timpul cât exista construcţia veche, iar în aceste construcţii nu există materiale din construcţia veche.

Prin urmare, neexistând certitudinea unui prejudiciu, aprecierea valorii făcută de doi dintre martori fiind în discordanţă cu celelalte probe administrate, dar chiar şi cu propriile lor declaraţii, instanţa va respinge şi petitul privind obligarea pârâtului  M. P. D. la plata unor despăgubiri pentru distrugerile aduse la imobil.

Cât priveşte cererea reconvenţională, s-a dovedit că reclamantul reconvenţional nu a stăpânit imobilul în condiţiile în care să fi exercitat o posesie utilă, adică în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar.

S-a făcut dovada  prin probele administrate că imobilul a fost ocupat de către soţul pârâtei reconvenţionale G. V. până la deces, 25.05.2002, şi că ar fi existat o înţelegere ca pârâtul să cumpere acest imobil, ceea ce înlătură particularitatea de stăpânire sub nume de proprietar, chiar dacă acesta a folosit de mai mulţi ani terenul aferent curţii şi grădinii, chiar dacă a construit pe acest teren o magazie şi o şură şi chiar dacă mama sa a plătit impozitul pe numele lui L. O..

Aşa cum s-a arătat, martorii cunosc mai degrabă existenţa unei înţelegeri cu privire la promisiunea de vânzare a imobilului, iar pârâta Z.M., prin răspunsurile date la interogator (fila 77 dosar), afirmă că imobilul a fost dăruit de tatăl său tatălui pârâtului, fără a se primi vreun ban pentru acesta, în considerarea faptului că l-au îngrijit atât pe el cât şi pe fiul său, în acest caz fiind vorba de o donaţie, care ar fi trebuit să îmbrace forma autentică pentru a fi valabilă.

Promisiunea unei vânzări justifică într-un fel de ce pârâtul/reclamant reconvenţional a folosit imobilul şi de ce a achitat şi impozitul în numele proprietarului.

Prin urmare, nefiind vorba de o posesiune exercitată în condiţiile cerute pentru a putea prescrie, instanţa consideră neîndeplinită cerinţa prevăzută de art. 28 din D-L nr. 115/1938, aceea  de a poseda bunul nemişcător în condiţiile legii timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, instanţa va respinge  capătul de cerere formulat de reclamantul reconvenţional, aşa cum el a fost modificat pe durata procesului, ce are ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate, ca efect al posesie utile, asupra imobilelor înscrise în CF x B., nr. top 4716/3, păşune în suprafaţă de 1307 mp., asupra imobilului înscris în x B., nr. top 747, grădină  în suprafaţă de 835 mp, nr. top 748, curte de 176 mp şi casă, şi asupra imobilului înscris în Cf x B., nr. top 6524/2 grădină de 245 mp, prin posesie utilă în condiţiile art. 28 din L. 115/1938.

Întrucât în privinţa contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1467/11 august 2008 nu s-au găsit motive de nulitate care să-i afecteze substanţa, şi acest capăt de cerere va fi respins.

Fiind păstrată vânzarea şi fiind respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin posesie în condiţiile legii, instanţa a găsit neîntemeiate cererile pârâtului/reclamant reconvenţional de rectificarea a încheierilor nr. 13.002/06.08.2008 şi 13.640/14.08.2008 din CF iniţial x B. şi CF nou nr. x B., de rectificarea întabulării în CF, de restabilire a situaţiei anterioare şi de întabulare a dreptului său de proprietate asupra imobilelor şi se va pronunţa în sensul respingerii şi a acestor cereri.

Fiind respinse ambele acţiuni, şi cererile părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată vor fi respinse.

Domenii speta

Spete similare