Prejudicii.Daune.

Prin  cererea înregistrată sub nr. 14722 din data de 9 octombrie 2008, reclamantul T.A. a chemat în judecată pe pârâta  B.I. solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie sistată plata contribuţiei lunare pe care o datorează în favoarea celor doi copii minori ai acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 3545/06.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău, a fost respinsă acţiunea şi pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 60/D pronunţată de Tribunalul Bacău la data de 9 martie 2000 a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, parte vătămate B.P., şi a fost obligat să plătească părţii civile B.I., pentru minorii P.A. (n. la data de 19,08.1996) şi E.A. (n. la data de 2.02.1995) suma de 39,84 lei lunar, respectiv 19,92 lei pentru fiecare minor, începând cu data comiterii infracţiunii şi până la majoratul copiilor; suma a fost stabilită în funcţie de veniturile realizate de autorul lor la data comiterii infracţiunii.

În domeniul răspunderii civile delictuale, un principiu după care se soluţionează problema despăgubirilor îl constituie acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, iar sub acest aspect, s-a statuat că în stabilirea întinderii despăgubirii nu se ia în considerare nici starea materială a autorului prejudiciului şi nici starea materială a victimei (aceste elemente putând influenţa, eventual, numai modalitatea de plată).

În cazul în care prin fapta ilicită s-a cauzat moartea unei persoane (cazul în speţă) se pune problema reparării prejudiciilor patrimoniale suferite de persoanele apropiate defunctului (în general de persoanele aflate în întreţinerea acestuia).

Practica judiciară a statuat, şi sub acest aspect, că persoanele aflate în întreţinerea victimei beneficiază de o prestaţie lunară şi că  această prestaţie constituie o despăgubire şi nu o pensie de întreţinere, astfel încât criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reţinut, prin urmare autorul prejudiciului, indiferent de propria sa situaţie materială, urmează să acopere prestaţiile pe care le plătea victima, prestaţie de care urmaşii acesteia au fost lipsiţi.

Motivele invocate de reclamant în susţinerea cererii sale nu pot  determina o soluţie de admitere a acesteia. Este de observat că lipsa  veniturilor sale din muncă a fost cunoscută de instanţă atunci când  a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a unei contribuţii periodice lunare în favoarea celor doi minori.

Pe de altă parte, rezultă din actele dosarului, că reclamantul nici nu şi-a executat obligaţia de bună voie în cei 10 ani de când se află  în executarea pedepsei, iar creditorul nu a solicitat executarea silită a titlului executoriu.

Deşi, în prezent reclamantul nu realizează venituri din muncă, nu se impune sistarea contribuţiei periodice, creditorii având posibilitatea realizării creanţei din valorificarea unor bunuri aparţinând debitorului (bunuri care se află în prezent în patrimoniul acestuia sau care vor fi dobândite în viitor).

A proceda în sensul celor solicitate ar însemna ca pe perioada executării unei pedepse privative de libertate, autorii infracţiunilor  să fie exoneraţi de obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin săvârşirea  faptei ilicite şi, implicit, să se creeze un prejudiciu suplimentar pentru victime (sau urmaşii acestora).

Împotriva sentinţei civile nr. 3545/06.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău, a declarat recurs reclamantul T.A..

În motivarea recursului se arată că reclamantul mai are doi copii în întreţinere şi se află în stare de detenţie nerealizând niciun venit. Recurentul arată că este de bună credinţă şi că va plăti după ce se va elibera şi că este grav bolnav.

Intimata B.I. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, recurentul neputând fi exonerat de obligarea de a  repara prejudiciul cauzat minorilor prin fapta sa.

 Recursul a fost declarat în termen, motivat prin cererea şi este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

În recurs nu s-au administrat probatorii noi.

Analizând sentinţa civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Recurentul a fost obligat la  o prestaţie lunară în favoarea minorilor P.A. şi E.A., în urma săvârşirii unei infracţiuni, în temeiul dispoziţiilor art. 998 cod civil, conform cărora, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a  ocazionat, a-l repara”.

Într-o astfel de situaţie se porneşte de la principiul că această prestaţie constituie o despăgubire şi nu o pensie de întreţinere, astfel încât criteriul stării materiale şi de sănătate a plătitorului nu poate fi reţinut, acest criteriu fiind specific pentru calcularea pensiei de întreţinere prevăzut de Codul familiei şi nu pentru despăgubirile  acordate în cadrul răspunderii civile delictuale.

Drept urmare, autorul prejudiciului, indiferent de propria sa situaţia materială, urmează să acopere prestaţiile pe care le suporta victima, prestaţii de care  urmaşii acestuia au fost lipsiţi.

În consecinţă, Tribunalul constatând că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, art. 304 indice 1 cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă, urmează să oblige recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat  conform chitanţei depusă la dosar (chitanţa nr. 17/2007).

Domenii speta

Spete similare