Perimare

Prin sentinţa civilă  nr.  7235  din 15.11.2007 Judecătoria Bacău a admis excepţia  perimării şi a constatat perimată  cererea de chemare în judecată  formulată de reclamanţii Ţ.R. , N.L. , F.C. în contradictoriu cu  pârâţii  T.M.,  T.D. ,L.N. şi B.J.  .

Pentru a pronunţa  această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 5.10.2006, când cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 155 1  C.p.civ. pentru neindicarea în mod clar de către reclamantă a obiectului acţiunii,

Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata şi din oficiu;

Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii;

Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, a admis excepţia invocată şi a constata perimată acţiunea de faţă.

Împotriva  sentinţei au declarat recurs  reclamantele Ţ.R., N.L.  , F.C. pentru următoarele considerente:

- invocă prevederile  art. 2441  ( şi art.  3041) Cod  procedură civilă şi art. 249  C.pr. civ. privind  întreruperea  perimării prin îndeplinirea  unui act de procedură  în vederea judecării  procesului de către organele  jurisdicţionale în drept

-pe baza documentelor din dosar solicită a se constata  că suspendarea  nu este cauzată  de  lipsa de stăruinţă  a părţilor;

- în dosar există documente contradictorii  cauzate de  conflictul de competenţă în sensul art.  20 C.pr. civ. între  instanţa judecătorească  şi prefectul judeţului în calitate  de preşedinte al Comisiei  Judeţene Bacău pentru  aplicarea legilor fondului funciar care are atribuţii jurisdicţionale cu privire la  reconstituirea dreptului de proprietate asupra  terenului care a fost preluat abuziv de stat.

- în dosarul Judecătoriei Bacău nr.  3771/2003 a solicitat anularea titlului de  proprietate nr. 103789/2002 emis  nelegal pe numele  defunctului T.V. pe  un  alt amplasament faţă de terenul  autorului  în suprafaţă de  2,25 ha;

- ulterior  o mare parte din dreptul  de proprietate situat pe vechiul amplasament a fost  transferată  prin titlurile de proprietate  nr. 103790/08.08.2002 şi nr.  103814/2002 emise pe numele  L.N.  şi o altă parte  a  fost  transferată la defuncta G.N..

Recurentele reclamante  au completat motivele de recurs  arătând că:

- judecătoria nu s-a pronunţat imediat prin  încheiere  privind  contestatia referitoare la transferul de competenţă

- incorect şi abuziv instanţa de fond a respins  prin încheierea din  07.09.2006  cererea privind  anularea titlului de proprietate emis nelegal la  31.07.2002 pe numele defunctului T.V. , refuzând să facă cercetare la faţa locului;

- referatul  nr. 3496/17.12. 2002 întocmit de  Comisia Judeţeană  şi O.J.C.G.C. Bacău probează că în anul 2002 nu a fost emis nici un titlu în baza  vreunei cereri  din anul 1991, toate cererile  puse în discuţie în referat  datând din anul  1998.

Intimatul pârât T.D. a decedat la  la 25.08.2007  iar în cauză  au fost citaţi moştenitorii acestuia  C. Gh.  G., M. Gh. M., T.  Gh.Gh. E., T. Gh. E., T. Gh. M., T. Gh. V. , T. Gh. O., M. Gh. A..

Recurenta reclamantă Ţ.R.  a a invocat lipsa calităţii procesuale a moştenitorilor  intimatului pârât T. Gh. D.  arătând că aceştia  au formulat cerere de renunţare la moştenire şi că însuşi  defunctul a renunţat la  succesiunea după T.  N.V..

Analizând actele  şi lucrările dosarului reţine următoarele:

 Fiind o etapă  a judecăţii, recursul constituie o continuare  a procesului  declanşat prin cererea de chemare în judecată aşa încât îi vizează pe toţi  cei care  au  fost părţi  la judecata în primă instanţă  indiferent  de poziţia procesuală.

 T. Gh D.  a fost parte la judecata  în primă instanţă , fiind pârât  în acţiunea formulată  de reclamantă iar ca urmare  a decesului acestuia  în cursul procesului  a intervenit transmisiunea  calităţii procesuale pasive catre moştenitori  care astfel  au calitate  procesuală în calea de atac a recursului.

 În  susţinerea excepţiei  privind lipsa calităţii procesuale pasive a moştenitorilor intimatului pârât  T. Gh. D.  s-au invocat argumente  referitoare la opţiunea succesorală  exprimată atât de  T. Gh.  D. cât  şi de moştenitorii acestuia faţă de  moştenirea  după defunctul  T. N V. Aceste argumente  exced cadrului procesual  în recurs obiectul căii de atac fiind  o sentinţă pronunţată în  aplicarea prevederilor  art. 248 C.pr. civ. privind perimarea.

În consecinţă, văzând şi  prevederile  art. 137 C.pr. civ. urmează a respinge  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  a moştenitorilor  defunctului pârât  T. Gh D..

Fără temei susţine recurenta reclamantă incidenţa prevederilor  art. 249 C.pr. civ.  privind întreruperea  perimării. Potrivit dispoziţiilor  acestui articol  perimarea se întrerupe prin îndeplinirea  unui act de procedură  făcut în vederea  judecării procesului  de către  partea care justifică  un interes. În speţă  recurentele reclamante nu au  invocat acte  de procedură care să  fi fost  efectuate  în dosarul  Judecătoriei Bacău nr. 441/180/2005 în vederea judecării pricinii care face obiectul  acestui dosar, acestea prevalându-se de  demersuri efectuate  la autoritatea administrativă  jurisdicţională  ce are competenţe în aplicarea legilor fondului funciar. Nu se poate reţine că  aceste  demersuri  s-ar fi efectuat  în  vederea  continuării judecăţii în dosarul nr.  441/180/2005 dat fiind că  în acest dosar  judecata  a fost suspendată  pentru  temeiuri  străine de desfăşurarea  procedurii  în faţa  autorităţii  administrative jurisdicţionale  în materia legilor fondului funciar.

Suspendarea judecăţii a fost dispusă pentru motive imputabile  reclamantelor, instanţa reţinând că  acestea nu şi-au îndeplinit  obligaţia de a preciza  clar obiectul  acţiunii  şi în mod corect  s-a aplicat sancţiunea  procedurală a perimării, în dosar neexistând dovezi privind  efectuarea în cursul  termenului de perimare  a unor acte  de procedură  în vederea  continuării  judecării pricinii.

Pe cale de consecinţă nu vor fi analizate  celelalte motive  de recurs care nu privesc soluţia  de constatare a perimării  pronunţată  prin sentinţa recurată.

Faţă de cele reţinute, văzând  şi prevederile  art. 312 alin. 1 C.pr. civ,  va respinge recursul  ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare