Incidenta autorităţii de lucru judecat în cazul plangerilor împotriva soluţiei procurorului întemeiate pe prevederile art. 2781 Cod de procedură penală

Examinând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât şi din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Petenta a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului dată în 29.07.2010 în dosarul nr. 576/P/2010, rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii FG, AA, TA şi BN sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.pen.

Faptul că atât prin plângerea adresată instanţei cât şi în motivele de recurs petenta face vorbire şi de alte persoane în această fază procesuală nu este posibilă extinderea plângerii deoarece instanţa verifică soluţiile procurorului doar cu privire la persoanele şi faptele care au făcut obiectul cercetării. Dacă petenta consideră că se impune sesizarea organelor judiciare şi cu privire la alte persoane şi cu privire la alte fapte, este necesar să sesizeze separat organul de urmărire penală.

Verificând soluţia dată în limitele arătate anterior şi anume, faţă de persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi cu privire la infracţiunea reclamată, aceea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.pen. constând în aceea că în cursul anului 2007, cu ocazia audierii acestora în calitate de martori de către organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Finiş în dosarul penal nr.262/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş, dosar în care s-au efectuat cercetări faţă de numitul KA sub aspectul comiterii infracţiunilor de violare de domiciliu şi distrugere prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. şi art. 217 alin. 1 C.pen. ar fi dat declaraţii necorespunzătoare adevărului şi anume ar fi afirmat că acesta nu a pătruns în curtea petentei, nu i-a distrus şopronul cu lemne şi nu i-a otrăvit porcii, tribunalul reţine această stare de fapt şi cu referire la aceleaşi persoane a făcut obiectul unui alt dosar penal – 1028/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş, dosar în care s-a pronunţat rezoluţia din 29.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş, după cum rezultă din s.pen. nr.63/2009 a Judecătoriei Beiuş.

Cu toate că aceeaşi stare de fapt a mai fost cercetată, în prezenta cauză, organul de urmărire penală a procedat la audierea persoanei vătămate care a susţinut că la solicitarea şefului de post cei patru făptuitori au declarat că au fost la domiciliul său, deşi acest lucru  nu corespunde adevărului. Mai arată că pe martorul AA l-a chemat pentru a repara gaura făcută de KA în peretele şopronului cu lemne.

FG arată că într-adevăr nu a fost niciodată la locuinţa părţii vătămate după cele întâmplate cu KA, nu cunoaşte nimic în legătură cu reclamaţia făcută de persoana vătămată împotriva acestuia, pe care nici nu l-a văzut intrând sau ieşind din locuinţa petentei.

AA confirmă că a fost chemat de persoana vătămată pentru a repara un perete al şopronului cu lemne (distrugere despre care partea vătămată i-a spus că ar fi fost făcută de către KA dar când s-a dus la locuinţa acesteia, nu a constatat prezenţa unor urme de forţare ci doar lipsa unei scânduri, loc prin care după părerea sa nu putea trece o persoană. A efectuat reparaţia, iar după câtva timp ştie că petenta a chemat organele de poliţie. Personal nu a văzut ca numitul K să fi pătruns în locuinţa petentei.

TA arată că este vecină cu petenta, nu sunt în relaţii bune deoarece nu vorbesc de mai mult timp şi nu ştie nimic în legătură cu reclamaţia făcută de petentă împotriva lui KA. Nu l-a văzut pe acesta intrând sau ieşind din curtea petentei. A fost solicitată de organele de poliţie să participe ca martor asistent la cercetarea la faţa locului, ocazie cu care a observat că şopronul de lemne nu prezenta urme de efracţie, mai mult chiar pe peretele de la şopron erau întinse pânze de păianjen, arată că declaraţia pe care a dat-o a fost doar cu privire la aspectele văzute la cercetarea la faţa locului.

BI arată că îşi menţine declaraţiile anterioare date în cauză.

Din actele dosarului nu rezultă că vreunul dintre aceşti patru ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, de altfel nici petenta nu arată în concret în ce ar consta fapta reclamată, prin urmare soluţia care s-ar fi impus în cauză ar fi fost aceea prevăzută de art. 10 lit. a C.pr.pen.. Nu împărtăşim nici opinia procurorului şi nici a instanţei de fond cum că în cauză ar exista autoritate de lucru judecat întrucât o astfel de autoritate rezultă din pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu privire la aceleaşi persoane şi la aceeaşi faptă. Ori, în cauză nu există o astfel de hotărâre ci doar soluţia procurorului. Considerăm însă că temeiul dispoziţiei de netrimitere în judecată nu poate fi schimbat deoarece doar petenta a formulat plângere.

Domenii speta

Spete similare