Greşită este aprecierea asupra inexistenţei dreptului, întrucât recurenta tocmai a apreciat asupra existenţei acestui drept atât prin invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care sunt şi rămân proprietari asupra ter...

Drept civil.

Decizie civilă

Fond funciar.

 Greşită este aprecierea asupra inexistenţei dreptului, întrucât recurenta tocmai a apreciat asupra existenţei acestui drept atât prin invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care sunt şi rămân proprietari asupra terenului  aferent casei de locuit, proprietarii construcţiilor, cât şi prin invocarea constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 112/2008, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 3304/2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B. S. şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamantei B. S. de anulare a titlului de proprietate nr. 13501/16.03.2007 eliberat de Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele pârâtei G. F.

Împotriva  acestei hotărâri a declat recurs reclamanta.

Recursul declarat este fondat.

 Instanţa a fost investită cu o acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 700 m.p. situat în Bistriţa, strada S., nr. 11, judeţul Bistriţa-Năsăud şi înscrierea în CF a acestui drept, pe considerentul că reclamanta fiind proprietarul construcţiei edificate pe acest teren este şi proprietarul terenului în temeiul art. 22 din Legea nr. 18/1991.

 Instanţa a fost investită de asemenea prin extinderile de acţiune ale reclamantei şi cu anularea titlului de proprietate nr. 13501/16.03.2007 emis în favoarea numitei G. F., cerere disjunsă din dosarul iniţial.

 Aprecierea asupra inexistenţei interesului este vădit greşită, cât timp pe terenul în litigiu recurenta are edificată casă, iar asupra casei nu se contestă dreptul ei de proprietate. În consecinţă, situaţia juridică a terenului, stabilită prin titlul de proprietate, nu-i poate fi indiferentă.

De altfel, interes justifică recurenta şi prin faptul posesiei sale asupra terenului,  posesie care i-ar justifica, în condiţiile legii, un drept de proprietate asupra terenului.

Greşită este şi aprecierea asupra inexistenţei dreptului, întrucât recurenta tocmai a apreciat asupra existenţei acestui drept atât prin invocarea dispoziţiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cu care sunt şi rămân proprietari asupra terenului  aferent casei de locuit, proprietarii construcţiilor, cât şi prin invocarea constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Prin ambele moduri de dobândire, legea şi uzucapiunea, recurenta a invocat existenţa unui drept al său anterior emiterii dreptului de proprietate.

Este de observat că titlul de proprietate al intimatei este emis după mai mult de doi ani de la introducerea acţiunii de către recurentă pentru constatarea dobândirii de proprietate, deci condiţia existenţei dreptului la momentul cererii de anulare a titlului de proprietate, era în cursul justificării ei.

În aceste condiţii recurentei i s-a răpit posibilitatea dovedirii existenţei acestei condiţii, care nu poate fi altfel dovedită decât prin acţiunea în justiţie.

Se impune deci ca judecata extinderilor de acţiune să fie făcută împreună cu cererea introductivă.

 Distincţia între caracterul comun al cererii reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune şi cel special al acţiunii în anularea titlului de proprietate, nu poate afecta justa soluţionare a raporturilor de drept deduse judecăţii, care impune o judecată unitară dată fiind legătura dintre cele două cereri. În aparenţă, disjungerea ar afecta celeritate a soluţionării cererii de anulare a titlului, însă trebuie observat că momentul formulării acestei cereri a fost impus de apărările intimatei G.

Având în vedere greşita disjungere a uneia din extinderile de acţiune şi faptul că

prin rezolvarea litigiului pe baza excepţiei prima instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cererii de anulare a titlului de proprietate, în temeiul art. 315 alin. 5 C.  proc. civ., tribunalul va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond. 

 În cadrul rejudecării, instanţa urmează să realizeze o judecată unitară a tuturor cererilor reclamantei, acţiunea introductivă, extinderile de acţiune ce vizează anularea titlului de proprietate al intimatei şi dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, pronunţând o singură hotărâre, administrând orice probă pe care o apreciază necesară pentru justa soluţionare a cauzei (judecător Marian Nicolae).

Domenii speta

Spete similare