Comercial : Acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare privind un teren intrat în fondul de comerţ al societăţii pârâte. Competenţa materială în soluţionarea cauzei

Decizie din 05.08.2010


Prin acţiunea înregistrată  la Judecătoria Pătîrlagele sub nr. X/2006, reclamantul Ş.G. a chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA – D.T. Buzău şi B.R., solicitând ca prin hotărârea  ce se va pronunţa  să se constate  nulitatea  absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/1990 la BNP F.N. Buzău.

În motivarea acţiunii , reclamantul  a învederat  că prin titlul de proprietate nr.X din 17.02.2004 emis de Comisia  Judeţeană Buzău i s-a reconstituit  dreptul de proprietate  asupra unui teren în suprafaţă  de 1 ha şi 2.800 m.p. în raza satului  B, comuna C., judeţul Buzău, alături de alţi moştenitori ai defunctului Ş.I.

Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X/1999, pârâtul B.R. a  înstrăinat pârâtei SC R. SA suprafaţa de 100 m.p. din terenul  reconstituit, deşi este străin de succesiune, folosind un  proces verbal de punere în posesie, prin frauda la lege.

Pârâta  SC R. SA a formulat întâmpinare în temeiul art.115 Cod proc.civ. şi cerere reconvenţională în baza art.119 Cod proc.civ (filele 12-19 dosar).

Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepţie  prescrierea  acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Invocând  prescrierea dreptului la  acţiune, pârâta a susţinut că sancţiunea aplicabilă contractului de vânzare cumpărare ar fi cel mult nulitatea  relativă , astfel că pricinii îi sunt incidente prevederile art.9 din Decretul nr.167/1958.

Pe  fond , pârâta a învederat  că a încheiat contractul  de vânzare cumpărare cu respectarea  prevederilor legale în materie, pe terenul respectiv fiind amplasat un transformator electric care ocupă 11,36 m.p.,  astfel cum rezultă din documentaţia tehnică înregistrată la cartea funciară.

Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat ca în eventualitatea în care s-ar admite acţiunea, reclamanta să fie obligată  la plata cheltuielilor  necesare pentru mutarea pe un alt amplasament a pilonului metalic  de telecomunicaţii şi a transformatorului electric.

La termenul de judecată din 14.09.2006, pârâta a chemat în garanţie Primăria comunei C, judeţul Buzău, solicitând  ca în cazul în care instanţa  ar constata că  actul de vânzare cumpărare este afectat de nulitate absolută, să fie obligată la plata cheltuielilor implicate de mutarea pe un alt amplasament  a pilonului metalic şi transformatorului electric, precum şi a instalaţiilor şi reţelei de telecomunicaţii construite pe terenul achiziţionat de la B.R., a cărui calitate de proprietar a fost atestată prin procesul verbal de punere în posesie nr.X/1999 (filele 33-34 dosar).

Reclamantul a formulat răspuns la cererea reconvenţională, învederând  că a fost  introdusă prematur, iar obiectul acesteia este  nepreţuit (fila 36 dosar).

Pârâtul B.R.  a formulat de asemenea  întâmpinare, confirmând că terenul provine de la autorul soţiei sale, Ş.I. şi că a încheiat contractul de vânzare  cumpărare sub presiuni (fila 52 dosar).

Şi Primăria comunei C a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea  cererii  principale ca fiind prescrisă, iar pe  fond ca neîntemeiată. Apreciază  că cererea de chemare în garanţie a fost formulată tardiv, în raport  de prevederile art.61 alin.1 Cod  proc.civ. şi că reclamantul nu are calitate procesual activă (fila 70 – 72 dosar ).

Prin sentinţa nr.X/2007 s-a admis acţiunea  ca întemeiată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare autentificat sub nr.X/1999 şi s-au  respins atât cererea reconvenţională cât şi cererea de  chemare în garanţie formulate de pârâta SC R. SA, precum şi excepţia lipsei  calităţii procesual pasive a chematei în garanţie  Comisia Locală C constituită  pentru aplicarea Legii nr.18/1991.

Constatând  nulitatea absolută  a contractului de vânzare cumpărare , instanţa a reţinut că în  baza acestuia s-a înstrăinat  bunul altuia , actul fiind încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea  şi pe riscul cumpărătorului.

Admiţând  acţiunea ca întemeiată , instanţa  a respins prin consecinţă atât cererea reconvenţională cât şi cererea de chemare  în garanţie, precum  şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a  chematei în garanţie.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC R SA Bucureşti , în termen legal  conform art.284 Cod proc.civ criticând-o  pentru  nelegalitate şi  netemeinicie  potrivit motivelor de  apel depuse la dosar în baza art.287 Cod proc.civ.

În expunerea motivelor de apel, pârâta a invocat în esenţă: tardivitatea introducerii  acţiunii în raport de  prevederile  art.9 din Decretul nr.167/158; inadmisibilitatea  acţiunii datorită lipsei unui  interes legitim dar şi posibilităţii exercitării acţiunii în revendicare; netemeinicia acţiunii în condiţiile în care a dovedit buna sa credinţă, plătind un preţ  superior celui practicat în zonă, cu convingerea că a  cumpărat  bunul de la  un adevărat proprietar, faţă de comportamentul acestuia şi procesul verbal de punere în posesie.

Apelul a fost înregistrat iniţial pe rolul  Secţiei Civile a Tribunalului Buzău sub nr. X/X//2007 din 19.07.2007, fiind scos de pe rol şi trimis spre competentă  soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal în baza  încheierii  din 12.09.2007 prin care s-a  apreciat că litigiul  este de natură comercială.

Inregistrându-se  sub acelaşi număr din 25.09.2007, cauza a fost scoasă de pe rol şi retrimisă secţiei civile  spre  competentă soluţionare, conform încheierii din 28.11.2007 prin  care s-a apreciat că litigiul  este de natură  civilă.

Urmare reînregistrării cauzei la Secţia Civilă sub acelaşi număr din  12.12.2007, prin încheierea  din 5.03.2008 s-a dispus retrimiterea ei  spre soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal , fiind înregistrată la această secţie la data de  27.03.2008.

Prin decizia nr. X/2008 s-a admis ca întemeiat apelul declarat de pârâtă, s-a anulat sentinţa atacată dispunându-se trimiterea  cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.

În acest sens s-a avut în vedere :

Natura comercială a litigiilor care sunt subsumate sferei de cuprindere a cererilor şi proceselor în materie comercială se stabileşte prin raportare la  dispoziţiile art.3,  art.4, art.7, art.9 şi art.56 Cod comercial.

Conform art. 2 pct.1 lit.a)  din  Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială  al căror obiect  are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

În cauza dedusă judecăţii, litigiul priveşte pe reclamantul Ş.G. şi pe pârâta SC R. SA (comerciant), iar obiectul material al acestuia vizează constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare privind  un teren intrat în fondul de comerţ al pârâtei (acţiune neevaluabilă în bani), astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare în primă instanţă şi nu judecătoriei, conform normelor legale invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.297 alin.2 Cod proc.civ. s-a admis apelul ca întemeiat  şi s-a anulat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă, Tribunalului Buzău – Secţia Comercială  şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Astfel stabilită competenţa  materială de soluţionare a cauzei,nu s-au mai analizat celelalte motive de critică formulate, urmând ca acestea să fie examinate de către instanţa de fond.

1