Pretenţii-prescripţiei dreptului la acţiune

Prin încheierea din 21.10.2008 în dosarul 554/185/2008 s-a disjuns cererea de intervenţie în nume propriu formulată de CI, dosarul fiind înregistrat sub nr.1116/185/2008.

Prin această cerere reclamantul solicita în contradictoriu cu pârâtul PŞ, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este proprietarul terenului în suprafaţă de 1115 m.p situat in comuna Fartatesti, punctul Tarina-Babota.

În motivare s-a arătat faptul că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1070 mp iar comisia locală a refuzat punerea in posesie pe motiv că intre el şi pârât există un litigiu privind proprietatea terenului.

Prin decizia 326/R/2008 a Tribunalului Vîlcea s-a dispus ca reclamantul să fie pus in posesie .

În drept au fost invocate disp. 49-56 C.pr.civ.

La data de 11.11.2008, reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 300 lei reprezentând paguba ce i-a fost produsă ca urmare a tăierii si sustragerii mai multor arbori de pe un teren situat in punctul Ţarina-Babota.

În motivare s-a arătat faptul că în anul 2005 pârâtul a tăiat si sustras mai mulţi arbori producându-i astfel un prejudiciu evaluat provizoriu la suma anterior menţionată.

Reclamantul a mai precizat faptul că s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere împotriva pârâtului,  fiind sancţionat cu amendă administrativă.

În drept au fost invocate disp.art.998 c.civ. şi 274 c.pr.civ.

S-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori şi expertiză.

La termenul din 23 iunie 2009 reclamantul a declarat că renunţă la judecarea cererii privind constatarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1115 mp situata in comuna Fârtăţeşti punctul Ţarina - Babota.

La ultimul termen de judecată instanţa a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului la acţiune .

Art. 1 alin.1 din decretul 167/1958  „ dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Art. 3 alin. 1 din decretul 167/1958: termenul prescripţiei este de 3 ani.

Art. 8 prevede că, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Art. 16 din Decretul 167/1958, prevede că prescripţia se întrerupe:

a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Din probatoriul aflat la dosar instanţa reţine că, la data de 25.04.2005 (fila 13 dosar 368/P/2005), reclamantul a formulat la poliţie o plângere prin care sesiza faptul că PŞ i-a tăiat mai mulţi arbori fără marcă, solicitând restituire arborilor.

Prin ordonanţa din 19.09.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti,  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului PŞ şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei.

La data de 18.10.2005 reclamantul a formulat o acţiune prin care solicita ca pârâtul PŞ să fie obligat să-i plătească prejudiciul produs ca urmare a tăierii mai multor arbori. Prin s.c. 244/2006 a Judecătoriei Bălceşti a fost respinsă cererea reclamantului, sentinţă a rămas revocabilă prin decizia 1058/R/MIF/27.10.2006 a Tribunalului Vâlcea.

Instanţa constată că reclamantul în prezenta cauză a solicitat contravaloarea arborilor tăiaţi de pârât prin cererea formulată la data de 11.11.2008 (fila 8 dosar).

La interogatoriul luat din oficiu reclamantului, acesta a menţionat că pârâtul i-a tăiat arborii în cursul anului 2005.

Având în vedere probatoriul, instanţa constată că, de la momentul producerii prejudiciului, reclamantul cunoştea persoana şi paguba şi că au trecut mai mult de 3 ani până la promovarea noii cereri prin care acesta solicită contravaloarea arborilor.

Emiterea notificării (fila 40) de către Biroul executori judecătoreşti asociaţi Talpă - Neacşu şi Tergovici , la data de 22 aprilie 2008, nu este de natură a întrerupe curgerea termenului de prescripţie aşa cum susţine reclamantul, deoarece art. 16 lit. c din Decretul 167/1958, vizează întreruperea executării silite în  situaţia în care există un titlu executoriu.  Reclamantul nu a făcut dovada existentei acestui titlu.

Având în vedere dispoziţiile legale şi probatoriul administrat instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

În baza art. 246 c.pr.civ., instanţa va lua act că reclamantul renunţă la cererea privind constatarea dreptului de proprietate.

În baza art. 274 c.pr.civ., instanţa urmează să oblige reclamantul la cheltuieli de judecată către pârât, reprezentând onorariu apărător, cheltuieli de deplasare.

1

Domenii speta

Spete similare