Art. art. 197 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.189 alin.1 şi 2 Cod penal şi art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.2/1 lit.a Cod penal, toate cu art.33 lit.a Cod penal.

SENTINŢA PENALĂ NR. 53 din 15.03.2010 în materie penală

Art. art. 197 alin.1 şi 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art.189 alin.1 şi 2 Cod penal şi art.211 alin.1, alin.2 lit.b  şi alin.2/1 lit.a Cod penal, toate cu art.33 lit.a Cod penal.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz nr. 735/P/2009 din 18.08.2009 înregistrat la Judecătoria Bicaz sub numărul 1097/188/2009 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii CI şi MI pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, lipsire de libertate în mod ilegal şi tâlhărie, prevăzute de art. 197 alin. 1, 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 189 alin. 1, 2 Cod penal şi art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, în ziua de 25.07.2009 inculpaţii angajaţi la stâna B din F, au plecat de la locul de muncă către satul Ştejaru unde au ajuns în jurul amiezii. În continuare inculpaţii au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17.00, când s-au deplasat pe jos către stână. Pe raza satului Frumosu, comuna Farcaşa, judeţul Neamţ, în zona unui pod, s-au întâlnit cu partea vătămată, minora T A, care se despărţise de numiţii AV şi GI. Pe fondul stării de ebrietate, cei doi inculpaţi au acostat partea vătămată şi i-au propus să întreţină relaţii sexuale cu ei, fiind însă refuzaţi. Având în vedere că zona era relativ izolată inculpaţii au întrebuinţat violenţe fizice şi ameninţări la adresa părţii vătămate determinând-o să-i însoţească pe malul râului Bistriţa în punctul Grind Bolătău. În acest loc partea vătămată a fost forţată de către inculpaţi să întreţină raporturi sexuale normale, anale şi orale cu fiecare dintre ei, de mai multe ori, pe rând sau în acelaşi timp. S-a reţinut că inculpaţii au folosit violenţe fizice, lovind victima cu pumnii în zona capului, gâtului, toracelui şi abdomenului, inculpatul CI, muşcând partea vătămată de corp; urmarea acestor violenţe partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru îngrijire 6-7 zile de îngrijiri medicale; de asemenea, leziunile produse la nivelul orificiului anal necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale.

La ameninţarea părţii vătămate inculpaţii s-au folosit şi de bricegele pe care le aveau de la şeful stânii, CV.

Raporturile sexuale s-au desfăşurat în mod repetat în seara zilei de 25.07.2009 şi în noaptea ce a urmat, inculpaţii făcând mai multe pauze pentru ca partea vătămată să se spele în râul din apropiere.

După un timp, inculpaţii au luat partea vătămată cu intenţia de a o duce la stână, loc în care intenţionau să-i pună în aplicare din nou rezoluţia infracţională. Pe drum, pe raza satului Dreptu, inculpaţii au întreţinut din nou relaţii sexuale cu partea vătămată, după care au lăsat-o să plece, aceasta ajungând acasă în dimineaţa zilei de 26.07.2009, în jurul orei 7.00.

Astfel fiind, rezultă că partea vătămată a fost lipsită de libertate de către cei doi inculpaţi pe tot parcursul nopţii, pentru un timp care depăşeşte perioada necesară desfăşurării raporturilor sexuale cu victima.

În timpul săvârşirii infracţiunii de viol inculpatul MI, în înţelegere cu inculpatul CI a sustras din posesia părţii vătămate o brăţară din argint, suma de 200 de lei şi telefonul mobil marca Nokia.

Ulterior, în ziua de 26.07.2009, cu ocazia efectuării unei percheziţii corporale, organele de poliţie au găsit asupra inculpatului MI brăţara de argint.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, organele de poliţie au găsit o bluză de trening cu inscripţia FIAMMA, recunoscută ulterior de inculpatul MI ca fiind a inculpatului CI, precum şi o pereche de cercei de culoare verde, pe care partea vătămată i-a purtat în momentul săvârşirii infracţiunii.

La reţinerea situaţiei de fapt expuse au fost avute în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare (fila 7), procesul verbal de cercetare la faţa locului  şi planşe fotografice (fila 14-31), declaraţiile părţii vătămate (fila 33, 53, 57), proces-verbal de recunoaştere bunuri (fila 35, 38-40), raport de constatare medico-legală şi adresa SML Neamţ (fila 45.47), planşe foto privind examinarea corporală a părţii vătămate (fila 48-52, 122), cupon mandat plata alocaţie copil (fila 59), copie foaie de observaţie (fila 64-76), declaraţii martori (fila 77-92), declaraţii inculpaţi (fila 95, 96, 102, 103, 113, 119, 120, 126-128, 135-136), proces-verbal de percheziţie şi planşă foto (fila 90-100).

Partea vătămată ŢA, cu încuviinţarea reprezentantului legal ŢM s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 550 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, iar în faţa instanţei a solicitat suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 1182,80 lei, iar Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 410, 97 lei.

În cursul judecăţii s-au administrat următoarele probe: s-a procedat la audierea inculpaţilor (filele 45, 60) şi la audierea părţii vătămate (fila 62). S-a procedat la audierea martorilor ŢL (fila 76), II (fila 77), IE (fila 78), AR (fila 111), CV (fila 112), , ŢM (fila 115),

Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, se reţine următoarea situaţie de fapt:

în ziua de 25.07.2009 inculpaţii angajaţi la stâna Buşmeiul Mare din comuna Farcaşa, au plecat de la locul de muncă către satul Ştejaru unde au ajuns în jurul amiezii. În continuare inculpaţii au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 17.00, când s-au deplasat pe jos către stână.

Pe raza satului Frumosu, comuna Farcaşa, judeţul Neamţ, în

zona unui pod, s-au întâlnit cu partea vătămată, minora ŢA, care se despărţise de numiţii Apântei Vasile Nicolae şi Geană Iosif Adrian. Cei doi inculpaţi au acostat partea vătămată şi i-au propus să întreţină raporturi sexuale cu ei, fiind însă refuzaţi. Având în vedere că zona era relativ izolată inculpaţii au întrebuinţat violenţe fizice şi ameninţări la adresa părţii vătămate determinând-o să-i însoţească pe malul râului Bistriţa în punctul Grind Bolătău. Fiind audiaţi, atât în cursul urmării penale, cât şi în faţa instanţei – la momentul analizării propunerii luării măsurii arestării preventive, inculpatul MI a declarat „ partea vătămată era dusă de mână de inculpatul CI, fără acordul acesteia”. De asemenea, acest inculpat a susţinut că s-a cerut părţii vătămate să nu dezvăluie nimănui despre relaţiile sexuale pe care urmau să le întreţină, vorbind în şoaptă pentru a u fi auziţi de alte persoane. Fiind audiat, inculpatul CI nu a recunoscut că a forţat-o pe partea vătămată de a-i însoţi pentru a întreţine relaţii sexuale, recunoscând însă că „ în timpul deplasării am ţinut mâna mea după gâtul părţii vătămate”. Aşadar, prin propriile lor declaraţii inculpaţii au confirmat susţinerea părţii vătămate că au obligat-o să îi însoţească pe malul râului Bistriţa pentru a întreţine relaţii sexuale, fără a recunoaşte faptul că au ameninţat-o pe aceasta cu un cuţit.

În declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, imediat după săvârşirea faptelor, inculpatul CI a declarat că „ întrucât aceasta – partea vătămată – ne-a refuzat, am prins-o de umeri şi am condus-o forţat pe malul râului Bistriţa”.

Ajunşi pe malul râului, în punctul Grind Bolătău inculpaţii au început să întreţină relaţii sexuale repetate cu partea vătămată, atât normale, cât şi anale şi orale, pe rând sau chiar în acelaşi timp.

Susţinerea părţii vătămate că a fost lovită de cei doi inculpaţi pentru a întreţine relaţii sexuale este confirmată chiar de către aceştia, inculpatul CI declarând în faţa instanţei că „ am aplicat părţii vătămate câteva palme”; în declaraţia dată în faţa instanţei cu ocazia analizării propunerii luării măsurii arestării preventive, inculpatul MI a declarat „ CI a ameninţat-o – pe partea vătămată – că dacă nu se dezbracă o aruncă în râul Bistriţa”; de asemenea, inculpatul CI a declarat că „ la următoarea propunere – de sex oral – am lovit-o cu palma în zona feţei, ... în timp ce o loveam celălalt inculpat întreţinea raporturi sexuale normale cu partea vătămată” – prin aceste declaraţii inculpaţii au recunoscut că au suspus partea vătămată la întreţinerea, fără voia sa, a relaţiilor sexuale normale şi orale concomitent.

În declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, inculpatul CI arată că „ i-am cerut acesteia să facă sex oral cu mine; aceasta nu a vrut şi deoarece ţinea gura închisă i-am aplicat mai multe lovituri cu palma în zona capului şi a feţei apoi am lovit-o cu pumnii în coaste”.

După consumarea a mai multor acte sexuale, cei doi inculpaţi

au dus-o pe partea vătămată la râu pentru a se spăla, pe drum continuând să îi ceară acesteia să întreţină alte raporturi sexuale.

În declaraţia dată în faţa instanţei cu ocazia analizării propunerii luării măsurii arestării preventive, inculpatul MI precizează că „ partea vătămată a cerut să îi dăm voie să meargă acasă, .., iar celălalt inculpat a spus că nu, că vrea să mai întreţină raporturi sexuale cu ea” – rezultă aşadar, încă odată. împotrivirea părţii vătămate de a întreţine raporturi sexuale şi constrângerea acesteia de către inculpaţi.

Întrucât afară era frig, inculpaţii au mers cu partea vătămată la locuinţa bunicilor lui MI, numiţii IIşi EI, unde au îmbrăcat-o pe aceasta cu o bluză de trening de culoare albastră.

Apoi au plecat în punctul Grind, cerându-i părţii vătămate să întreţină din nou relaţii sexuale cu ei; inculpatul arată că în momentul în care CI i-a cerut părţii vătămate să întreţină raporturi sexuale orale şi anale, aceasta a început să plângă, însă de frică nu s-a împotrivit. Totodată menţionează că a auzit cum inculpatul CI  pălmuia pe partea vătămată în timpul relaţiilor sexuale, acesta din urmă plângând.

Din declaraţiile inculpatului M rezultă că inculpaţii au forţat-o pe partea vătămată să meargă cu ei la stână deoarece le era frică ca aceasta să nu dezvăluie faptele pe care le săvârşiseră. Acesta a declarat că „ inculpatul CI a ameninţat-o că dacă nu merge cu ei la stână o înjunghie”; recunoaşte de asemenea, că şi el i-a cerut părţii vătămate să meargă la stână, fără a o ameninţa. În continuare declară că în cele din urmă s-au hotărât să o lase pe partea vătămată să se întoarcă la locuinţa sa, menţionând că inculpatul C a prins-o de gât şi a ameninţat-o pe partea vătămată cu moartea în cazul în care va reclama faptele petrecute în noaptea precedentă.

Deşi în cursul judecăţii inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor date imediat după săvârşirea faptei, fără nicio justificare rezonabilă, instanţa reţine că prin susţinerile lor aceştia au confirmat încă o dată susţinerile părţii vătămate cu privire la modul de desfăşurare a faptelor; astfel, inculpatul MI a declarat „ partea vătămată ne-a rugat să-i dăm drumul acasă”, recunoscând aşadar că o reţineau pe această contrar voinţei sale, singurul motiv pentru care ea nu putea să plece spre domiciliul său fiind ameninţările şi loviturile aplicate de inculpaţi care i-au insuflat o puternică temere; aceasta, mai ales că inculpaţii se aflau în stare de ebrietate, aşadar reacţiile lor erau imprevizibile.

Din declaraţia părţii vătămate coroborată cu declaraţiile inculpaţilor rezultă că aceştia au folosit violenţe fizice, producând leziuni care au necesitat pentru îngrijire 6-7 zile de îngrijiri medicale. Toate leziunile sunt evidenţiate în raportul de constatare medico-legală nr. 1207/2009 precum şi în planşa fotografică care a fost realizată de către organele de poliţie a doua zi după săvârşirea faptei şi care surprinde vătămările suferite de victimă. Din concluziile raportului de constatare medico-legală rezultă că pe suprafaţa externă a corpului acesteia s-au pus în evidenţă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu şi de către corpuri dure, comprimare cu corpuri dure sau mijloace contondente şi muşcare.

Prin adresa nr. 1207/2009 a SML Neamţ în completarea constatării medico-legale se arată că la citirea frotiului efectuat din secreţia vaginală recoltată de la minoră nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi.

În timpul săvârşirii infracţiunii de viol inculpatul MI, în înţelegere cu inculpatul CI a sustras din posesia părţii vătămate o brăţară din argint şi telefonul mobil marca Nokia. Instanţa constată că în ziua de 26.07.2009, cu ocazia efectuării unei percheziţii corporale, organele de poliţie au găsit asupra inculpatului MI brăţara de argint. Susţinerea acestuia că brăţara i-a fost făcută cadou de către partea vătămată nu este susţinută de nicio altă probă şi nici nu are susţinere logică – partea vătămată, supusă în mod repetat la raporturi sexuale prin violenţă fizică şi psihică, nu ar fi avut nici un motiv să facă vreun cadou unuia dintre cei doi agresori. De asemenea, instanţa constată că în cursul urmării penale inculpatul Manole a declarat că a simţit la mâna părţii vătămate o brăţară, pe care a desfăcut-o şi a pus-o în buzunar, spunându-i părţii vătămate că i-a luat-o; aşadar, nu a fost intenţia părţii vătămate de a-i oferi un cadou inculpatului, ci acesta şi-a însuşit pe nedrept un bun al altuia. Neîmpotrivirea părţii vătămate faţă de însuşirea bunului său de către inculpat s-a datorat fricii insuflată acesteia de către inculpaţi, care au lovit-o, ameninţat-o şi supus-o la raporturi sexuale, aceasta fiind conştientă de starea de inferioritate în care se afla şi că nu se putea împotrivi unor bărbaţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice şi care se dovediseră agresivi faţă de ea.

În ceea ce priveşte telefonul marca Nokia, chiar dacă acesta nu a fost găsit de către organele de poliţie, din probatoriu administrat rezultă în mod neîndoielnic că acesta era în posesia părţii vătămate în momentul în care s-a întâlnit cu inculpaţii; fiind audiaţi martorii AV şi GI, în compania cărora fusese partea vătămată anterior întâlnirii cu inculpaţii au confirmat că aceasta avea un telefon marca Nokia ; faptul că unul dintre cei doi inculpaţi a răspuns la telefonul părţii vătămate este confirmat de martorul PV care a declarat în faţa organelor de cercetare penală că a sunat-o pe prietena sa – partea vătămată – în acea seară, iar la telefon a răspuns un bărbat care i-a cerut să nu o mai caute, închizând apoi telefonul; ulterior aceasta nu a mai putut fi contactată.

În cursul urmăririi penale inculpatul CI a declarat că a observat că telefonul marca Nokia al părţii vătămate era căzut pe jos, menţionând însă că el nu şi l-a însuşit. Precizează totodată că a şi avut telefonul mobil al părţii vătămate în mână, că acesta a sunat însă el a respins apelul – declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti.

În declaraţia dată de MI cu ocazia analizării propunerii arestării preventive acesta a declarat şi că inculpatul CI a deposedat-o pe partea vătămată de un piercing pe care aceasta îl avea în sprânceană, acesta fiindu-i smuls – sustras aşadar prin violenţă.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, organele de poliţie au găsit o bluză de trening cu inscripţia FIAMMA, recunoscută ulterior de inculpatul MI ca fiind a inculpatului CI, precum şi o pereche de cercei de culoare verde, pe care partea vătămată i-a purtat în momentul săvârşirii infracţiunii. Bluza de trening a fost predată organelor de poliţie de către ŢM, mama părţii vătămate, aceasta fiind recunoscută de martora ŢL, mama inculpatului MI, ca fiind proprietatea sa şi că dispăruse din locuinţa sa.

În drept, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (1) C. pen., infracţiunea de viol

constă în „actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.”

Definirea actului sexual de orice natură a generat dificultăţi în

practica judiciară, astfel că, în vederea unificării acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. 3/2005), că prin act sexual de orice natură se înţelege „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.”

În această interpretare, noţiunea de act sexual de orice natură include

atât raporturile sexuale normale, dar şi cele nefireşti, heterosexuale, astfel că întreţinerea unor raporturi sexuale normale, precedate sau urmate de raporturi sexuale anale sau orale, cu aceeaşi victimă, contrar voinţei acesteia, constituie doar infracţiunea de viol, aceasta incluzând în conţinutul său şi actele nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, dacă sunt realizate prin constrângerea părţii vătămate sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen., „infracţiunea este continuată când o

persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”

Ca atare, condiţiile de existentă a infracţiunii continuate reies din

definiţia acesteia, ele fiind următoarele: unitatea subiectului activ; unicitatea rezoluţiei infracţionale; pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de timp, care să realizeze conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Unitatea rezoluţiei infracţionale este condiţia care priveşte latura

subiectivă şi, în acelaşi timp, cea esenţială pentru existenţa infracţiunii continuate, în lipsa ei actele infracţionale identice având semnificaţia unui concurs real omogen. Ea trebuie să îndeplinească două cerinţe esenţiale: să fie prealabilă începerii activităţii infracţionale şi să dureze tot timpul cât se desfăşoară acest gen de activitate.

Pluralitatea de acţiuni (inacţiuni) săvârşite la diferite intervale de

timp şi care să realizeze fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni este o condiţie care priveşte latura obiectivă a infracţiunii, cerinţa pluralităţii de acţiuni sau inacţiuni fiind realizată începând cu ipoteza când sunt cel puţin două. Nu este necesar să existe o omogenitate faptică a acţiunilor componente, trebuie doar ca deosebirile de ordin material dintre diversele acţiuni să nu afecteze omogenitatea juridică a acestora, iar deosebirile să fie compatibile cu unitatea de rezoluţie.

Acţiunile (inacţiunile) trebuie să fie săvârşite la intervale de timp

care să nu fie prea mari, pentru că aceasta ar însemna că nu mai există rezoluţie unică, ci o pluralitate de rezoluţii, cu consecinţa unei pluralităţi sub forma unui concurs. Când unele din actele infracţionale sunt consumate, iar altele sunt rămase în faza de tentativă, dacă au fost comise pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, există infracţiune continuată, deoarece, potrivit art. 144 C. pen., „prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă.”

Ca atare, definiţia infracţiunii de viol permite să se constate că, în speţă, inculpaţii, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice - obţinerea satisfacţiei sexuale, prin constrângerea fizică şi morală a părţii vătămate minore ŢA - au comis mai multe acte materiale distincte, care determină reţinerea în cauză a infracţiunii prevăzute în art. 197 alin. 1, 2 Cod pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa reţine că în cazul acestei infracţiuni complexe, există coautorat şi atunci când unul dintre participanţi a contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă sau ameninţare, iar altul numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât sustragerea bunurilor cât şi folosirea violenţei sau ameninţării sunt incluse în conţinutul infracţiunii, prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi realizându-se în parte latura obiectivă a infracţiunii.

In drept fapta inculpaţilor CI şi MI care in noaptea de 25/26.07.2009 au sustras părţii vătămate, prin smulgere, piercingul, au sustras prin ameninţare şi violenţă brăţara de argint şi cerceii pe care îi purta partea vătămată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 şi alin. 2 ind. 1 lit. a C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, inculpaţii au realizat o acţiune de

furt prin întrebuinţarea de violenţe care a avut ca urmare diminuarea patrimoniului părţii vătămate cu valoarea bunurilor respective (chiar dacă acestea au fost recuperate la o scurtă perioadă de timp) precum şi crearea unei stări de pericol pentru integritatea fizică a părţii vătămate, între acţiunea inculpaţilor şi urmarea socialmente periculoasă existând o legătură de cauzalitate. Chiar dacă părţii vătămate nu i s-a produs nici o vătămare, fapta de a smulge cerceii de la urechile acesteia precum şi piercingul din sprânceană a fost de natura a-i înfrânge voinţa astfel ca furtul a fost săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe. De asemenea, în ceea ce priveşte sustragerea brăţării instanţa apreciază că aceasta a vrut loc în condiţiile unei constrângeri psihice a părţii vătămate, neîmpotrivirea acesteia faţă de însuşirea bunului său de către inculpatul MI datorându-se  fricii insuflată acesteia de către inculpaţi, care au lovit-o, ameninţat-o şi supus-o la raporturi sexuale, aceasta fiind conştientă de starea de inferioritate în care se afla şi că nu se putea împotrivi unor bărbaţi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice şi care se dovediseră agresivi faţă de ea. Instanţa reţine că, în cazul infracţiunii de tâlhărie, datorită folosirii de către făptuitor a mijloacelor specifice tâlhăriei, luarea bunului se poate prezenta şi sub forma remiterii silite a acestuia efectuată de către însuşi posesorul bunului.

În ceea ce priveşte telefonul mobil al părţii vătămate instanţa constată că din probele administrate rezultă în mod neîndoielnic că inculpaţii s-au folosit de acest bun ca şi cum le-ar fi aparţinut, iar telefonul a ieşit din posesia părţii vătămate tot în condiţiile exercitării de violenţe fizice şi psihice faţă de ea de către cei doi inculpaţi.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpaţilor

faţă de faptă şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei sub forma intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei lor (producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate şi crearea unei stări de pericol pentru integritatea fizică a acesteia)  şi au urmărit producerea acestuia prin săvârşirea faptei.

Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă valoarea bunurilor sustrase şi nici împrejurarea că unele dintre acestea au fost restituite părţii vătămate; aceste elemente vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpaţilor.

Instanţa reţine că în speţă subzistă şi săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin.1, 2 Cod penal, aceasta nefiind absorbită de infracţiunea de viol întrucât partea vătămată a fost lipsită de libertate o perioadă mai mare decât cea necesară consumării raporturilor sexuale.

Elementul material al infracţiunii de lipsire de liberate în mod ilegal constă în săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni ce are ca rezultat privarea unei persoane de libertate, neinteresând scopul, timpul sau mijloacele folosite de către inculpaţi. Pentru existenţa laturii obiective prezintă importanţă ca inculpaţii să imobilizeze victima contra voinţei sale, neavând relevanţă împrejurarea că privarea de liberate s-a săvârşit în asemenea condiţii încât, dacă ar fi făcut unele eforturi şi ar fi recurs la anumite abilităţi, partea vătămată s-ar fi putut elibera şi nici dacă, în raport cu aceleaşi condiţii de fapt, aceasta a avut o oarecare libertate de mişcare.

Pentru a putea aprecia că o persoană a fost lipsită de libertatea de a se deplasa conform propriei sale voinţe trebuie să treacă un interval de timp, să existe o continuitate de-a lungul căreia victima să resimtă starea de restricţie la care a fost supusă prin acţiunea inculpaţilor.

În acest sens, instanţa constată că însuşi inculpatul Manole a recunoscut că au forţat-o pe partea vătămată să meargă cu ei la stână deoarece le era frică ca aceasta să nu dezvăluie faptele pe care le săvârşiseră. Acesta a declarat că „ inculpatul CI a ameninţat-o că dacă nu merge cu ei la stână o înjunghie”; recunoaşte de asemenea, că şi el i-a cerut părţii vătămate să meargă la stână, fără a o ameninţa. Aşadar, prin ameninţare, inculpaţii au intimidat-o pe partea vătămată şi au împiedicat-o să acţioneze conform voinţei sale.

De asemenea, instanţa constată că inculpaţii, în realizarea hotărâri de a întreţine relaţii sexuale cu victima au recurs la intimidarea acesteia prin ameninţări şi acte de violenţă ce au condus la înfrângerea voinţei sale, fiind astfel realizat conţinutul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, nefiind relevant faptul că raporturile sexuale s-au desfăşurat în locuri diferite, deoarece actele materiale prin care victima a fost lipsită de liberate nu constituie în acelaşi timp acte specifice laturii obiective a infracţiunii de viol, cele două infracţiuni aflându-se în concurs real.

La individualizarea pedepselor la care vor fi condamnaţi

inculpaţii, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârşite, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, relevat de natura şi modul de săvârşire a faptelor, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, precum şi atitudinea oscilantă a acestora din cursul judecăţii.  Instanţa constată că din fişele de cazier ale inculpaţilor rezultă că faţă de inculpatul CI s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal în dosarul penal nr. 1159/P/2006, iar inculpatul MI a mai suferit o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208-209 Cod penal şi art. 86 OUG nr. 95/2002, împlinindu-se însă termenul de încercare al suspendării condiţionate. La stabilirea pedepselor instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpaţii se aflau în stare de ebrietate la momentul săvârşirii faptelor.

Ţinând cont de toate aceste criterii, în raport de gravitatea

faptelor, dar şi faţă de circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minim, conduce la atingerea scopului preventiv şi educativ, dar şi de exemplaritate al pedepsei, conform art. 52 alin. 2 C.pen.

În ceea ce priveşte executarea pedepsei, instanţa apreciază că

realizarea scopului prevăzut de lege se poate face doar prin executarea în regim de detenţie.

În baza art. 65 alin.2 Cod penal va aplica inculpaţilor pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale.

Ca pedeapsă accesorie, conform art. 71 Cod penal, se va

interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal  pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata

reţinerii şi a arestării de la 26.07.2009 la zi.

În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală va menţine măsura arestării preventive a inculpaţilor.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că Serviciul de

Ambulanţă Judeţean Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 1182,80 lei, iar Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 410, 97 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul şi spitalizarea părţii vătămate.

În baza art.14 şi 346 Cod procedură penală va admite acţiunea

civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ constatând că sunt întrunite în persoana inculpaţilor condiţiile angajării răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 C.civ., în sensul că aceştia, prin fapta lor ilicită, săvârşită cu intenţie, au cauzat acestei instituţii un prejudiciu cert, constând în contravaloarea cheltuielilor de transport şi asistenţă medicală oferite părţii vătămate şi neachitate, prejudiciu aflat în legătură de cauzalitate cu fapta inculpaţilor. Întrucât prejudiciul produs prin comiterea infracţiunii nu a fost acoperit instanţa îi va obliga pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 1182,80 lei şi respectiv 410,97 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 346 al.1 C.p.p. şi art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. raportate

la art. 998 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă ŢA, domiciliată în comuna Farcaşa, sat Popeşti, judeţul Neamţ şi îi va obliga pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 8.000 lei daune morale. Cuantumul despăgubirilor civile acordate în repararea prejudiciului moral a fost cuantificat de către instanţă având în vedere şi conduita morală a părţii vătămate, astfel cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În baza art. 109 al. 5 C.p.p. va dispune restituirea către partea civilă ŢA a bunurilor ce au servit drept mijloc material de probă, aparţinând acesteia, respectiv cercei şi brăţară metalică,  aflate la dosarul de urmărire penală – filele 17 şi 20, în plic sigilat. Va pune în vedere părţii civile ŢA că are obligaţia de a le păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de partea civilă, instanţa apreciază că în speţă nu s-a făcut dovada existenţei asupra părţii civile a sumei de 200 de lei pe care şi-ar fi însuşit-o inculpaţii; faptul că minora a încasat această sumă de bani anterior săvârşirii faptelor nu poate duce la concluzia că banii se aflau asupra sa şi că aceştia au fost sustraşi de către inculpaţi, mai ales că, din declaraţia tatălui vitreg al părţii civile –Pîntea Vasile - rezultă că de regulă, alocaţia încasată de partea vătămată este transmisă părinţilor pentru achiziţionare de alimente pentru copilul părţii vătămate. În ceea ce priveşte telefonul mobil Nokia, partea civilă nu a făcut dovada preţului acestuia.

Conform art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează

altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi pentru prejudiciul cauzat prin imprudenţa sau neglijenţa sa.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpaţilor

este necesar a fi întrunite următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia inculpaţilor.

Se constată că nu este îndeplinită condiţia ca prejudiciul să fie

cert, atât sub aspectul existenţei, cât şi în ceea ce priveşte întinderea lui, deoarece partea  civilă nu a administrat probe în acest sens.

Or, potrivit art. 1169 C.civ., aplicabil şi în materia răspunderii

civile delictuale, cel care formulează o cerere în justiţie trebuie să o probeze, deoarece imposibilitatea probării situaţiei invocate echivalează cu inexistenţa acesteia : ubi est non esse et non probari. Prin urmare, lipsa dovezilor certe privind cuantumul  prejudiciului infracţional, imputabilă părţii civile, face imposibilă acordarea de despăgubiri materiale.

Pentru aceste considerente, va respinge acţiunea civilă privind

daunele materiale ca neîntemeiată.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul CI la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p. va obliga pe inculpatul MI la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare