De principiu, sarcina ca modalitate a legatului, este o obligaţie impusă de testator legatarului, care, după acceptarea legatului, este ţinut s-o execute, testatorul neputând impune legatarului obligaţii care să fie prestate în timpul vieţii lui, deo...

Sentinţă civilă 2754 din 15.03.2010


Drept civil

„De principiu, sarcina ca modalitate a legatului, este o obligatie impusa de testator legatarului, care, dupa acceptarea legatului, este tinut s-o execute, testatorul neputând impune legatarului obligatii care sa fie prestate în timpul vietii lui, deoarece, legatul produce efecte numai din momentul deschiderii mostenirii.

Astfel, beneficiarul legatului, în speta pârâta, nu  poate fi învinuita de faptul de a nu fi dat întretinere testatorului atâta timp cât întretinerea este indisolubil legata de predarea legatului, ce are loc ulterior decesului testatorului.

Pe de alta parte, nici nu se poate concilia notiunea de testament, care asa cum s-a aratat, îsi produce efectele abia la decesul testatorului, cu inserarea în testament a unor obligatii puse în sarcina gratificatului care sa fie prestate testatorului în timpul vietii sale”.

Prin Sentinta civila pronuntata, instanta a respins cererea formulata de reclamantele P.M. si P.I, retinând faptul ca prin actiunea civila înregistrata la instanta la data de 11.06.2009, reclamantele în contradictoriu cu pârâta  D.I.E., au solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna revocarea testamentului autentificat  pentru neîndeplinirea sarcinilor, anularea certificatului de legatar, rectificarea cartii funciare, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate al pârâtei, cu restabilirea situatiei anterioare de carte funciara si cu cheltuieli de judecata. 

În motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantele sunt surorile defunctului P.V. decedat la 2008, fiind coproprietari în cote egale, în calitate de mostenitori a parintilor, asupra imobilului situat în Baia Mare.

Defunctul frate P.V. întretinea de mai multi ani o relatie de concubinaj cu pârâta, aceasta din urma fiind beneficiara testamentului autentificat, emitându-se în acest sens de acelasi notar si certificatul de legatar, urmare a decesului testatorului.

Întrucât pârâta nu si-a respectat obligatia de a executa sarcinile stipulate în legat, reclamantele fiind cele care l-au sprijinit atât prin procurarea unor medicamente cât si financiar pe defunctul lor frate, ocupându-se si de înmormântarea acestuia, se impune admiterea actiunii.

În drept s-au invocat prevederile art. 930, art. 830 Cod civil, art. 88 din Legea 36/1995, art. 34 pct. 1 din Decretul Lege 115/1938.

Pârâta, prin întâmpinare, solicita respingerea actiunii, învederând faptul ca reclamanta P.M. locuind în Bucuresti, nu a avut cum sa-l sprijine pe defunctul P.V., acesta fiind în grija sa exclusiva, grija izvorâta din dragoste si respect, iar tratamentul pe baza de aloe-vera la care face referire reclamanta, nu i-a fost recomandat defunctului de nici un doctor, defunctul refuzând sa-l urmeze, solicitându-i surorii sale sa nu-i mai procure aceste medicamente. Mai mult, cei care s-au ocupat de înmormântare a fost pârâta ajutata de ginerele si cuscrul sau, reclamantele contribuind în acest sens doar cu suma de 1250 lei.

Instanta a pronuntat hotarârea retinând urmatoarea stare de fapt:

Defunctul P.V. a decedat la data în 2008, reclamantele fiind surorile acestuia, care prin declaratiile autentificate la B.N.P. „F.” sub nr. 2008 si nr. .2008 au declarat ca, în aceasta calitate, accepta pur si simplu succesiunea defunctului.

Prin testamentul autentificat sub nr. de B.N.P. „D.”, defunctul P.V. a desemnat-o pe pârâta D.I.E. legatar care, la decesul acestuia, urmeaza sa dobândeasca cu titlu gratuit întregul sau patrimoniu.

Dupa decesul defunctului P.V. s-a emis de catre B.N.P. „D.”, certificatul de legatar nr. , prin care se atesta calitatea pârâtei de mostenitor testamentar.

Astfel cum rezulta din cuprinsul testamentului, defunctul P.V. a dispus astfel, în speranta ca pârâta, în calitate de legatar, îl va îngriji în caz de nevoie iar la decesul sau îl va înmormânta cu toata cinstea cuvenita, declarând ca, desi casatorit la acea vreme cu numita P.M., nu convietuia cu aceasta, ci cu pârâta care întretinea o relatie notorie din anul 1983, neexistând copii rezultati din casatoria sa.

Prin sentinta civila nr. /.2005 pronuntata de Judecatoria Baia Mare în dosar nr. /2005, ramasa irevocabila, s-a dispus desfacerea casatoriei defunctului P.V. încheiata la data de 1977 cu numita P.M., dispunându-se totodata si partajarea bunurilor comune dobândite în timpul acestei casatorii.

Prin sentinta civila nr. 2008 pronuntata de Judecatoria Baia Mare în dosar nr. /182/2008 s-a luat act de tranzactia intervenita între partile din acest litigiu, respectiv între reclamante, în sensul ca s-a atestat ca masa succesorala ramasa în urma defunctului P.V. se compune din cota de 1/3 parte din imobilele înscrise în CF  Baia Mare, reclamantele având calitatea de mostenitoare a acestui defunct, în calitate de surori, culegând în cote egale succesiunea, partajându-se bunurile între acestea.

Din declaratiile martorelor C.S., D.G., I.M. si C.L., coroborat cu raspunsul al interogatoriu luat pârâtei, dar si cu recunoasterile reclamantelor, rezulta ca defunctul P.V. întretinea o relatie extraconjugala si de concubinaj notorie cu pârâta, cu care astfel convietuia din anul 1983 si pâna la decesul acestuia.

De principiu, sarcina ca modalitate a legatului, este o obligatie impusa de testator legatarului, care, dupa acceptarea legatului, este tinut s-o execute, testatorul neputând impune legatarului obligatii care sa fie prestate în timpul vietii lui, deoarece, legatul produce efecte numai din momentul deschiderii mostenirii.

Astfel, beneficiarul legatului, în speta pârâta, nu  poate fi învinuita de faptul de a nu fi dat întretinere testatorului atâta timp cât întretinerea este indisolubil legata de predarea legatului, ce are loc ulterior decesului testatorului.

Pe de alta parte, nici nu se poate concilia notiunea de testament, care asa cum s-a aratat, îsi produce efectele abia la decesul testatorului, cu inserarea în testament a unor obligatii puse în sarcina gratificatului care sa fie prestate testatorului în timpul vietii sale.

Ca atare, chiar daca s-ar fi stabilit în cauza neîndeplinirea obligatiei de îngrijire din partea pârâtei, desi martorii audiati infirma aceasta situatie, tot nu s-ar fi putut cere revocarea testamentului pe acest motiv, aceasta masura neputând fi luata decât de testator, în timpul vietii sale, el fiind singur în masura sa aprecieze modul de comportare fata de el a pârâtei legatare.

De altfel, în speta, din însusi modul de redactare a testamentului nu rezulta ca transmiterea proprietatii bunurilor respective este legata de îndeplinirea conditiei de întretinere impuse sub forma de sarcini. Dimpotriva, din fraza „am dispus astfel în speranta ca, legatara mea ma va îngriji în caz de nevoie iar la moartea mea ma va înmormânta cu toata cinstea cuvenita”, apare ca aceasta enuntare are numai caracterul unei sperante, ori recomandare, ea fiind înscrisa spre a justifica motivul pentru care defunctul a lasat pârâtei averea sa.

Mai mult, martorii audiati au confirmat faptul ca pârâta s-a ocupat de înmormântarea defunctului, fara a se nega si contributia financiara a reclamantelor în acest sens.

În acest sens s-au depus la dosar si înscrisuri, respectiv factura fiscala nr. .2008 si chitanta liberatorie aferenta (f), factura fiscala nr. 2008 si chitanta liberatorie aferenta (f), chitantele liberatorii de la fila  la dosar, factura fiscala nr. 2008 si chitanta liberatorie aferenta (f) care atesta faptul ca pârâta, a suportat si contravaloarea unor servicii prestate cu ocazia înmormântarii defunctului.

În consecinta, fata de considerentele aratate, instanta apreciaza ca în speta nu sunt incidente dispozitiile art. 930 Cod civil raportat la cele dintâi dispozitii ale art. 831 Cod civil, nefiind caz de „ingratitudine, ori culpa în privinta-i de delicte, cruzimi sau injurii grave” iar pentru motivul prevazut în ultima dispozitie a art. 831 Cod civil (alin. 3) nu se poate cere revocarea testamentului conform celor aratate, retinând în acelasi timp si faptul ca pârâta a respectat speranta testatorului stipulata în legat, fapt pentru care va respinge actiunea formulata.