Partaj judiciar ,ieşire din indiviziune

Sentinţă civilă 684 din 25.11.2010


 

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15-03-2007 sub nr. 288/181/2007, reclamanta C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T. E. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună  ieşirea din indiviziune asupra  bunurilor rămase la decesul autorului T. N. urmând să se stabilească masa bunurilor de împărţit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtaşi şi lichidarea stării de indiviziune.

În motivare, susţine reclamanta că defunctul T.N. a decedat la data de 12 februarie 2006 cu ultimul domiciliu în comuna Ponoarele, judeţul Mehedinţi, moştenitori cu  vocaţie succesorală rămânând reclamanta şi pârâta în calitate de fiice ale defunctului.

Se susţine, în continuare , că bunurile imobile rămase la decesul autorului T.N.sunt: un teren plaţ casă în suprafaţă de 6222 m.p. situat în intravilanul satului Tihoi, în punctul numit  „Plaţ casă”, una casă de locuit compusă din 2 camere, sală, beci, bucătărie, construită din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, un grajd cu o încăpere, un coteţ de porci, un coteţ de găini şi o şatră situate pe terenul de la punctul 1, un teren plaţ casă în suprafaţă de 928 m.p. situat în intravilanul satului Tihoi în pct. „Plaţ Casă”, un teren păşune situat în pct. „Vîrful Dealului”, un teren arabil şi păşune situat în extravilanul satului Tihoi, în pct. „Prislop”, un  teren păşune situat în extravilanul satului Tihoi în pct. numit „Ogaşul lui Predescu-faţa casei”, un teren păşune situat în extravilanul satului Tihoi, un teren păşune situat în extravilanul satului Tihoi, în pct. „Bălţi”,  un teren degradat situat în extravilanul satului Tihoi în pct. numit „Moara Martinească”, un teren păşune în pct. „Ogaşul Cuţului”, un  teren situat în pct. „Ogaşul cu Brusculani”, un teren păşune situat în pct. „Dosul Bisericii” şi un teren păşune situat în pct. „La Biserică”.

Arată reclamanta că de pe urma autorului T. N. au rămas bunuri mobile şi anume: 2 vaci, 14 găini, un porc, 4 oi, 4 miei, 5 capre, suma de 1500 lei, o sobă din teracotă, o subă din cărămidă cu plită, 10 macaturi, 10 oale emailate de diferite mărimi,  30 pahare din sticlă, 10 linguri, 10 furculiţe din inox, 3 cuţite mari, căldare din aluminiu de 30 litri, 2 topoare, 2 securi, 1 bardă, un joagăr, 2 butoaie din lemn de 300 litri, 5 damigene de 50 litri, 2 găleţi emailate de 10 litri, 2 găleţi din plastic de 10 litri, o găleată de 5 litri, 3 cearşafuri pat, 3 maşini de cusut ( marca Ileana, Veritas şi electrică), 2 putini din lemn de 600 litri, 2 butoaie din plastic de 200 litri, un butoi din plastic de 100 litri, un butoi din plastic de 70 litri, 30 farfurii adânci şi 30 farfurii întinse din porţelan, 40 străchini din pământ, o oală emailată de 15 litri, o oală emailată de 30 litri, o cratiţă emailată de 30 litri, 3 mese din lemn, un fotoliu, o dormeză, un pat din lemn, 3 ceasuri de masă ruseşti, un televizor alb-negru, un aparat de radio, 3 căni sticlă de 1 litru, o damigeană de 5 litri şi o damigeană de 25 litri.

În drept,  reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 6731-67314 C.pr.civ.

Cererea este legal timbrată.

În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, copii ale actului de deces nr. 5/13-02-2006, actelor de stare civilă, partaj voluntar  încheiat la data de 24 iulie 24-07-1968, adeverinţa nr. 141/14-02-1994 emisă de Consiliul Local Ponoarele, adeverinţa nr. 819/28-02-2007 emisă de Primăria comunei Ponoarele, a unei declaraţii  extrajudiciare, a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 187/11-02-2002, un extras dintr-un  ziar,  adeverinţă medicală , acte de stare civilă, adresa nr. 4020/14-02-2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, adeverinţa nr. 3366/30-07-2008 emisă de Primăria comunei Ponoarele, testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 822/27-12-2005, chitanţa nr. 02065/01-08-2008, proces-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 10-12-2008, chitanţa nr.5176261/16-12-2009 şi nr. 5176175/02-12-2009, adeverinţa nr. 4758/24-11-2009 a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul  intervenientei T.L., cu înscrisuri, a probei testimoniale şi cu expertiză tehnică judiciară.

La termenul de judecată din 11 aprilie 2007, s-a luat act de cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta T.L., încuviinţată în principiu prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată.

În motivarea cererii de intervenţie, s-a susţinut de către intervenienta T. L. că reclamanta, cu rea credinţă, a omis  citarea sa în calitate de moştenitor testamentar, deşi reclamanta avea cunoştinţă din decembrie 2005 că defunctul T.N. a instituit-o legatar cu titlu particular, iar soţia acestuia, autoarea T. M., decedată la data de 09-02-2006 a instituit-o legatar cu titlu universal.

A solicitat, în continuare, intervenienta T. L.ca la individualizarea cotei disponibile fiecărei moştenitoare,  instanţa să aibă în  vedere aspectul că  a suportat cheltuielile de înmormântare şi pomenirile ulterioare pentru ambii defuncţi. De asemenea, a susţinut intervenienta că s-a gospodărit împreună cu defunctul şi cu soţia acestuia, autorul fiind invalid de război, iar pensia pe care o avea îi ajungea pentru îngrijirile medicale necesare, în ultimii 25 de ani  reclamanta fiind cea  care nu şi-a vizitat sau ajutat tatăl, acesta  respectând rezerva succesorală ce se cuvenea  fiicelor sale.

De asemenea, susţine  intervenienta că  reclamanta a primit la căsătorie ajutor material şi bănesc de la defunct, iar situaţia bunurilor  menţionate de reclamantă este în fapt următoarea:  plaţul casei este în suprafaţă de  1800 m.p., imobilul casă de locuit este acoperit cu tablă, iar grajdul este construit din  piatră, fiind edificat de tatăl său, defunctul T. D. iar coteţele şi şatra au fost construite pe cheltuiala intervenientei împreună cu ajutorul tatălui şi al fratelui acesteia.

Se susţine de către intervenientă că terenul plaţ casă în suprafaţă de 928 m.p. a mai făcut obiectul unui dosar, acesta rămânând în proprietatea  pârâtei T. E., terenul din  pct. „Vîrful Dealului” a fost dat de defunct în timpul vieţii numitei V. M., terenul din punctul „Prislop” a fost testat de către autor intervenientei, terenurile de la pct. 6,7,8,10,11,12,13 aparţin rezervei succesorale, iar terenul menţionat la pct. 9 în  acţiune a fost dat de defunct în  anul 1990 cumnatei sale, T.S..

Concluzionează intervenienta că din bunurile mobile menţionate în acţiune de reclamantă, la decesul autorului  existau doar 10 găini, 3 macaturi, 15 străchini din pământ, un topor, o bardă, căni şi pahare .

În dovedirea susţinerilor din cererea de intervenţie, a depus la dosar adeverinţa nr. 1255/02-04-2007 emisă de Primăria comunei Ponoarele, evidenţa  gospodăriei, acte de stare civilă, testamentul autentificat prin încheierea de  autentificare nr. 822/27-12-2005 şi testamentul autentificat prin încheierea de  autentificare nr. 821/27-12-2005, sentinţa civilă nr. 28/28-01-2004, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă, copie după carnetul său de muncă , contract de credit bancar nr. 55/27-02-2007 şi a solicitat  încuviinţarea probei testimoniale cu martorii T.M.şi N. M..

La termenul din 09-05-2007, reclamanta C. S. a depus la dosarul cauzei precizare de acţiune şi întâmpinare la cererea de intervenţie formulată de T.L.,  solicitând reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 821/27-12-2005 prin care autorul a testat intervenientei T. L. un teren în suprafaţă de 1800 m.p. situat în intravilanul comunei Ponoarele în pct. „ Plaţul Casei”, o casă de locuit cu 2 camere, hol şi tindă, construită din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă, situată pe terenul de la pct. 1 şi un teren în suprafaţă de 1100 m.p. situat în intravilanul satului Ponoarele în pct. „ La Liliac”. De asemenea, a solicitat  să se constate  dacă semnătura de pe testamentul încheiat de autorul T. N. este una şi aceeaşi cu cea din declaraţia dată de acesta în faţa instanţei la data de 23 iunie 1999.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată instanţa a luat act de întâmpinarea formulată de pârâta  T. E. arătând că  autorul T. N. a numit moştenitor testamentar încă din anul 2005 pe fiica pârâtei, intervenienta T. L. care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului precum şi pomenirile ulterioare, aspecte cunoscute, de altfel de reclamantă.

Se susţine în întâmpinare, că autorul a fost căsătorit cu defuncta T.M.cu care s-a  gospodărit şi a  construit o parte din bunurile rămase la decesul acestora, iar reclamanta de circa 15 ani nu a mers în casa părinţilor săi şi nu le-a acordat  sprijinul necesar.

Se arată în continuare că  terenul menţionat la pct. 1 din cererea de chemare în judecată este în fapt în suprafaţă de 1800 m.p., casa de la pct. 2 nu este acoperită cu ţiglă ci cu tablă, anexele fiind construite de soţul pârâtei T. D., pentru fiica acestora, intervenienta din cauză care a locuit şi s-a gospodărit împreună cu defunctul şi soţia acestuia.

De asemenea , se arată de către pârâtă  că  terenul menţionat la pct. 3 a mai format obiectul  unui dosar, fiindu-i atribuit , iar terenul de la pct. 5  din acţiune a fost testat de autor  intervenientei T. .. Terenurile de la pct. 6 , 7 , 8, 10 , 11 şi 12 din acţiune  aparţin rezervei succesorale , iar terenul de la  pct. 9, autorul l-a înstrăinat numitei T. S..

Cu privire la  bunurile mobile, pârâta susţine că  nu există şi nu au existat în modalitatea în care  a precizat reclamanta , de pe urma autorului rămânând  o damigeană de 50 litri şi una de 25 litri, un pat de lemn, o masă,  15 farfurii, un butoi din lemn de 300 litri, un butoi din plastic de 100 litri, două găleţi, una din plastic şi alta metalică, cuţit şi pahare, iar fotoliul, televizorul, oalele şi celelalte bunuri ce se găsesc în casă au fost cumpărate de  intervenientă.

În apărare, pârâta T. E. a depus la dosar adeverinţa nr.  721/04-02-2008 emisă de Primăria comunei Ponoarele şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii  R.D.şi P.A..

La termenul de judecată din 19 decembrie 2008  intervenienta pârâtă T. L.a depus la dosarul cauzei cerere reconvenţională solicitând instanţei raportarea la masa partajabilă a autorului T.N.a pasivului succesoral în cuantum de  6000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare şi pomenile ulterioare şi suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli de îngrijire şi  medicamente .

În instanţă, sub prestare de jurământ au fost audiaţi martorii propuşi de părţi, s-a luat interogatoriu  reclamantei C. S. şi intervenientei T. L., iar la dosarul cauzei au fost înaintate rapoartele de expertiză întocmite  de experţii tehnici judiciari Ion Cristian Viorel, Pătruţescu Emil şi Popescu Viorel şi s-a luat act, în şedinţa publică din 26-03-2008 că reclamanta  a renunţat la efectuarea expertizei criminalistice cu privire la constatarea dacă semnătura de pe testamentul autorului T. N. aparţine acestuia .

Reclamanta C. S.  şi intervenienta T L. au formulat obiecţiuni la rapoartele de expertiză în specialitatea bunuri agricultură şi construcţii, experţii Ion Cristian Viorel  şi Popescu Viorel înaintând răspunsurile.

În şedinţa publică din 04-02-2009, instanţa, faţă de susţinerile reclamantei C. S., în sensul că, imobilul este subevaluat, a încuviinţat efectuarea unei contraexpertize în specialitatea construcţii , fiind numit expert Cuguţ Victor Mihail, la termenul din data de 16 decembrie 2009 înaintând raportul de expertiză.

La termenul din data de 01 iulie 2009 intervenienta a invocat excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, la solicitarea acesteia instanţa procedând la interogarea reclamantei.

În apărare, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale , în cauză fiind audiată martora O.M.

Prin sentinţa civilă nr. 26 pronunţată la data de 20 ianuarie 2010 în dosar nr. 288/181/2007, Judecătoria Baia de Aramă a admis excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, a respins acţiunea formulată de reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâta T. E. şi intervenienta T. L., a respins cererea de intervenţie şi cererea reconvenţională formulate de intervenienta T.L.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta C. S.a declarat recurs susţinând că printr-o  interpretare eronată a probelor de la dosar  şi o greşită aplicare a legii, instanţa de fond a respins acţiunea.

Prin decizia nr. 611/R pronunţată la data de 27 aprilie 2010, Tribunalul Mehedinţi a  admis recursul formulat de reclamanta C. S., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, acesta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă  la data de 03.06.2010 sub nr. 534/181/2010.

Cu ocazia rejudecării, reclamanta C S a solicitat încuviinţarea probei cu martorii R F şi R. A..

Pârâta T. E. în apărare a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu  martora P.A., iar intervenienta T. L.a solciitat încuviinţarea probei cu martorii T. P. T. şi  R.A.

În instanţă sub prestare de jurământ s-au audiat martorii propuşi de părţi, depoziţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 822 din 27.12.2005 numitul T. N. a instituit-o legatar cu titlu particular pe intervenienta T L ( nepoata sa), urmând să moştenească în deplină proprietate suprafaţa de 1800 mp situată în pct.”Plaţul Casei” împreună cu o casă de locuit compusă din două camere, hol şi tindă, construită din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă  şi un grajd precum şi un teren în suprafaţă de 1100 mp situat în pct. „La Liliac”.

La data de 12 februarie 2006 a decedat autorul T. N.cu ultimul domiciliu în comuna Ponoarele, judeţul Mehedinţi, prin cererea formulată reclamanta C. S. solicitând în contradictoriu cu pârâta T.  E. şi intervenienta - reclamantă T.L. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 821/27-12-2005 şi ieşirea din indiviziune asupra  bunurilor rămase la decesul autorului T.Ni., urmând să se stabilească masa bunurilor de împărţit, cotele ce li se cuvin în calitate de copărtaşi şi lichidarea stării de indiviziune.

Potrivit art. 700 c.civ. „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.

În cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea”.

În urma analizării şi interpretării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa va constata că reclamanta - pârâtă C. S.este străină de moştenire, în condiţiile în care aceasta nu a dovedit că a acceptat în vreun mod ( expres sau tacit) succesiunea defunctului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 689 C.civ.

Potrivit disp. art.689 C.civ.,” acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare”, iar , potrivit art. 690 C.civ.” actele curat conservatorii, de îngrijire şi de administraţie provizorie  nu sunt acte de primirea moştenirii, dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlu sau calitatea de erede”.

În interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, referitoare acceptarea tacită a succesiunii, în literatura juridică şi în practica juridică, este unanim şi constant acceptat că suportarea cheltuielilor de înmormântare face parte din categoria actelor de administrare provizorii, urgente şi necesare. De asemenea, din însuşi succesiunea cronologică a capitolelor la care sunt încadrate dispoziţiile art. 689-691 C.civ., faţă de dispoziţiile privind plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii ( art. 774 C.civ.), rezultă că instituţia acceptării  priveşte operaţiuni prealabile plăţii datoriilor şi sarcinilor succesiunii. Mai mult voinţa de a accepta, în termenul legal, succesiunea, manifestată printr-un act sau fapt juridic săvârşit de succesibil, trebuie să fie clară şi neechivocă, să rezulte în mod neîndoielnic, aspect care nu rezultă din probele administrate în cauză.

Astfel, termenul de opţiune succesorală, înăuntrul căruia reclamanta trebuia să accepte moştenirea autorului T. N. a început să curgă la data de 12 februarie 2006, data decesului autorului T. N.,  aceasta promovând acţiunea la data de 15 martie 2007, nefăcând dovada că anterior acestei date a efectuat vreun act de acceptare expresă sau tacită  sau că a fost împiedicată de a se folosi de dreptul său din motive de forţă majoră.

Susţinerea reclamantei - pârâte C. S., că nu s-a folosit de bunurile rămase la decesul autorului deoarece a fost împiedicată în exercitarea drepturilor sale, nu poate fi primită de instanţă, în condiţiile în care prin probele administrate ( înscrisurile depuse la dosar şi martorii audiaţi), aceasta nu a făcut dovada unei astfel de împiedicări.

Martora  R. F. propusă de reclamantă a relatat că  l-a cunoscut pe autorul părţilor şi cunoaşte că de pe urma acestuia au rămas o casă şi terenuri, însă nu are cunoştinţă dacă după decesul acestuia, reclamanta a fost împiedicată în vreun fel să  intre în casa părintească  sau dacă a folosit sau foloseşte în vreun mod bunurile rămase de pe urma acestuia. Se reţine, potrivit declaraţiei  acestei martore, care locuieşte în apropierea domiciliului autorului T. N., că în timpul vieţii acestuia reclamanta nu îşi vizita tatăl, fiind cunoscut că între aceştia existau neînţelegeri, iar  după deces, reclamanta nu a fost văzută să intre în casa părintească, martora neavând cunoştinţă dacă aceasta şi-a însuşit vreun bun din  patrimoniul defunctului sau dacă a fost împiedicată în vreun mod de către pârâtă sau intervenientă.

Potrivit declaraţiei martorei T.R. A., după decesul autorului, reclamanta nu a fost văzută la casa rămasă de pe urma acestuia ci dosar la locuinţa ce a rămas după încetarea vieţii a mamei reclamantei.

De asemenea,  instanţa urmează să nu reţină depoziţia martorul R. A. având în vedere că aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel martorul iniţial, a susţinut că  nu a văzut-o după decesul autorului, pe reclamantă  să ia bunuri rămase de pe urma acestuia, iar ulterior acesta a susţinut că  după decesul autorului  Tudorescu Nicolae acesta a văzut pe reclamantă  muncind terenul situat în pct. „ Liliac” fără însă a menţiona dacă aceasta s-a întâmplat în termenul de opţiune succesorală de şase luni înăuntrul căruia putea îndeplini acte de acceptare expresă sau tacită.

De altfel,  în ce a ce priveşte verosimilitatea depoziţiei, instanţa constată că martorul R. A. nu a participat la funeraliile autorului, aspect confirmat de martora R.F., martoră propusă de reclamantă. 

 Aşadar, reţinând că reclamanta-pârâtă C. S. nu a dovedit că a acceptat în vreun mod succesiunea defunctului T. N., precum şi împrejurarea că ar fi fost împiedicată în a se folosi de dreptul său, pentru motivele invocate, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală şi pe cale de consecinţă să respingă acţiunea promovată.

Constatând că reclamanta este străină de moştenire, prin neacceptarea succesiunii în termenul de decădere prevăzut de lege, pe cale de consecinţă va fi respinsă şi cererea de intervenţie în interes propriu având ca obiect reducerea masei partajabile ca urmare a instituirii intervenientei Tatomir Liliana ca legatar cu titlul particular.

Mai mult, aceasta are deschisă calea acţiunii în revendicare în situaţia în care apreciază că drepturile sale, asupra imobilelor ce au format obiectul testamentului autentificat prin încheierea de autentificare sub nr. 822 din 27.12.2005, sunt nesocotite.

Potrivit dispoziţiile art. 1169 C.civ. statuează „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”.

Din probatoriul administrat în cauză,  instanţa reţine că intervenienta – reclamantă T. L. nu a  făcut dovada  cheltuielilor suportate cu înmormântarea autorului T.N., a pomenirilor ulterioare precum şi a cheltuielilor privind îngrijirea şi medicamentele necesare autorului, motiv pentru care instanţa urmează să respingă cererea reconvenţională formulată de aceasta ca neîntemeiată.

În consecinţă, având în vedere cele expuse anterior, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, să respingă acţiunea formulată de reclamantă, să respingă cererea de intervenţie formulată de intervenienta T.L.  precum şi cererea reconvenţională promovată de aceasta.