Fara titlu

Sentinţă comercială 2 din 09.02.2010


Sentinţa comercială  nr. 2/09.02.2010, pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul comercial 1105/181/2009

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de  19.11.2009, sub nr.1105/181/2009, reclamanta C. S., în contradictoriu cu pârâta V.R. S.A. D. B. C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului încheiat cu pârâta în luna martie 2007, restituirea sumei oprite prin abuz faţă de contract de la 5 euro la 8 euro pe şase luni şi să fie obligată aceasta să ridice de la C. coletul cu telefonul de fidelitate pentru cele 469 de puncte. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că în martie 2007 a încheiat un contract cu pârâta pe  doi ani, acesta expirând în martie 2009. A precizat că de la acea dată firma nu a mai respectat contractul de 5 euro, depăşind până la 8 euro. A menţionat că în luna  mai 2009 a cerut în scris, iar în lunile iunie, iulie şi august 2009 a solicitat şi telefonic rezilierea contractului, însă pârâta nu a acceptat.

În dovedire a depus la dosar: factura fiscală nr.7389187/19.03.2007, certificatul de garanţie eliberat la data de 19.03.2007, contractul pentru serviciile V. prestate de V. R. S.A. pentru persoane fizice seria POS, nr.04172801 încheiat la data de 19.03.2007, factura seria şi numărul VDF53352965 din 06.11.2009, două înscrisuri datate 07.05.2009, 28.10.2009.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta C. S. a chemat în judecată pe pârâta V.R. S.A. D. B. C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului încheiat cu pârâta în luna martie 2007, restituirea sumei oprite prin abuz faţă de contract de la 5 euro la 8 euro pe şase luni şi să fie obligată aceasta să ridice de la C. coletul cu telefonul de fidelitate pentru cele 469 de puncte. La termenul din 08.12.2009 instanţa a apreciat că această cauză este de natură comercială, având în vedere că pârâta este o societate comercială şi a dispus trecerea dosarului de pe rolul cauzelor civile pe rolul cauzelor comerciale.

În raport de această modificare, litigiul dintre părţi a devenit unul de natură comercială, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile articolului 720 indice 1 aliniat 1 c.p.c..

Potrivit art. 7201 din codul de procedură civilă „ în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte” .

La dosar nu a fost depus nici un înscris cu care reclamanta să facă dovada unei concilieri directe cu pârâta potrivit art. 7201.

Potrivit art. 720 1 din codul de procedură civilă „ în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile  în bani , înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte” iar potrivit alin 3 „ Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme  de 15 zile de la data  primirii actelor comunicate potrivit alin 2 „.

Termenul de 15 zile este un termen prevăzut de lege în beneficiul debitorului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să-şi pregătească apărarea, el, debitorul, fiind singurul care poate renunţa la beneficiul termenului prevăzut în favoarea sa.

De asemenea dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă  privitoare la concilierea prealabilă au o redactare imperativă, redactare ce rezultă din expresiile folosite de legiuitor precum „ reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă „ sau „ reclamantul va convoca partea adversă”  şi deci nefiind respectat termenul impus de legiuitor şi anume că, data convocării  pentru conciliere  nu se va fixa mai de vreme de 15 zile, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege privind procedura prealabilă de conciliere directă.

Având în vedere cele mai sus menţionate  precum şi dispoziţiile art. 109 alin. 2 din Codul  de procedură civilă  potrivit căruia „ în cazurile  anume prevăzute  de lege , sesizarea  instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege „ instanţa urmează să  admită excepţia, invocată din oficiu de instanţă, privind prematuritatea introducerii acţiunii formulate de reclamanta C. S. şi să respingă acţiunea formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâta V.R. S.A. D.B. C., ca prematur introdusă.

Domenii speta