Fara titlu

Sentinţa civilă  nr. 39/29 Ianuarie 2008  pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosar nr. 631/181/2007

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la 11.06.2007, sub nr. 631/181/2007 reclamantele H E şi H S, în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră la care sunt îndreptăţite.

În motivare s-a arătat că sunt  moştenitoarele lui  B Gr.I şi  că doresc reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, situate în extravilanul comunei Ponoarele. Au precizat că atât Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele cât şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi au respins cererea de retrocedare astfel încât s-au adresat instanţei de judecată.

Pentru dovedirea acţiunii au solicitat administrarea probei cu martori, expertiză şi înscrisuri depunând următoarele acte: adresa nr.3370/04.12.2006 eliberată de Primăria comunei Ponoarele, actul de căsătorie seria .., nr………., actul de deces seria ….., nr……………., actul de identitate al lui H E,  actul de căsătorie seria .., nr….,  adresa nr.103/15.01.2007 eliberată de  Primăria comunei Ponoarele, inventarul datat 13.10.1946, actul de naştere seria …., nr……………., actul de naştere seria ………, nr…………., titlul de proprietate nr.6109/03.11.2005, procesul-verbal de punere în posesie nr.501/28.09.2005,  un înscris sub semnătură privată datat 12.03.1958, titlul de proprietate nr.77499/10.04.1996, două inventare şi adresa nr.P72/28.09.2007 emisă de Instituţia Prefectului-Judeţul Mehedinţi.

În cauză au fost ascultaţi martorii V D, B I, B G, M N, B P, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea unor adrese către Comisia Locală de Fond Ponoarele, răspunsurile fiind înaintate sub nr.570/2007 (f.53 dosar nr.5/181/2006), nr.3069/2007 (f.12) şi nr.3485/2007 (f.33).

Au fost citaţi în cauză T T şi B C.I, în calitate de reclamanţi.

În vederea identificării terenurilor pentru care se solicită retrocedarea a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie de către inginer I M.

Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

După apariţia Legii nr.247/2005 H. E, B I, T T au formulat cerere la Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele solicitând reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au  aparţinut autoarei B I. Soluţia Comisiei Locale de Fond Funciar Ponoarele prin care a fost respinsă cererea de retrocedare a fost menţinută de  Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi, prin hotărârea nr.302 din 30.05.2007 acest organ cu activitate jurisdicţională respingând contestaţia formulată.

În motivarea hotărârii nr.302 s-a arătat că nu s-au respectat dispoziţiile articolului 27 aliniatul 3 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor de fond funciar, regulament aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.890/2005. Potrivit acestui act normativ, persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către o comisie comunală pot face în termen de 10 zile de la afişare, contestaţie la comisia judeţeană.  Potrivit articolului 53 aliniatul 2 din Legea nr.18/19991 împotriva hotărârii Comisiei judeţene se poate plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Aşadar, faţă de modul în care comisiile de fond funciar au soluţionat cererile de retrocedare, persoana nemulţumită are două modalităţi prin care să invoce nesocotirea dreptului ei: măsura comisiei locale poate fi contestată la comisia judeţeană acolo unde se poate invalida măsura şi să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate. Numai în ipoteza în care comisia judeţeană nu reconstituie dreptul de proprietate, persoana nemulţumită poate ataca această soluţie printr-o plângere pe care o adresează judecătoriei în raza căreia este situat terenul.

Se constată că reclamanta prin învestirea instanţei de judecată a ales  să se adreseze unui tribunal, unei instanţe imparţiale şi independente, care să-i respecte dreptul asupra bunurilor sale. Articolul 6 aliniatul 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil (hotărârea Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii din 1975).

În aceste condiţii în care până la momentul de faţă  nu s-a pronunţat nici o instanţă asupra îndreptăţirii reclamantei de a obţine retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră nu poate fi vorba despre nerespectarea dispoziţiilor articolului 27 din H.G.890/2005, instanţa urmând să stabilească în ce măsură se impune sau nu reconstituirea dreptului  de proprietate.

Prin cererea de chemare în judecată H E a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut I Gr. B, terenuri situate în extravilanul satului Gărdăneasa. În cererea de chemare în judecată figurează în calitate de reclamantă şi H S (fiica lui H E). Atât timp cât H E este în viaţă nu  se poate vorbi despre vocaţie succesorală a reclamantei S H asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut bunicei sale, o eventuală reconstituire urmând să profite doar reclamantei H E.

Pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care se doreşte retrocedarea la dosar s-a depus inventarul privind averea imobilă lăsată  de Grigore Boţa (f.29 în dosarul nr.5/181/2006) şi chitanţa din 12.03.1958 (f.20 în dosarul nr.631/181/2007).

Înscrisul din 1946 generează în favoarea moştenitorilor legali ai I B, moştenitori ce au formulat în termen cererea de retrocedare, o prezumţie relativă de proprietate care dacă nu este răsturnată prin alte mijloace de probă face dovada deplină a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective.

De altfel, această prezumţie este întărită prin declaraţiile martorilor: V D, B I, persoane trecute de 60 de ani  care au relatat sub prestare de jurământ că în momentul în care pădurile au trecut în mod forţat în proprietatea statului au fost preluate şi acelea ce provin de la I B. Sarcina probei revine aceluia care doreşte să răstoarne această prezumţie şi având în vedere că o astfel de probă nu a fost făcută, instanţa va reţine că la momentul naţionalizării în patrimoniul  moştenitorilor legali ai I B s-a aflat pădurea identificată de expert, pornind de la actul din 1946.

În urma deplasărilor pe teren inginer I M a măsurat şase terenuri cu vegetaţie forestieră ce figurează în înscrisul din 1946 la punctele 5, 6, 7, 9, 10, 12 şi 13. Astfel, în punctul „Coasta Negrii la Scaun” expertul a măsurat 19.700 mp.,  în punctul „Coasta Negrii –Spre Dănilă” 920 mp. , iar în punctul „Cuca Valea Mare” 6.475 mp. Toate cele trei parcele se află în administrarea Romsilva, terenurile nefiind atribuite altor persoane.

Totodată expertul a identificat şi alte trei parcele: 1536 mp. în punctul „Copaciu”,  4.736 mp. în punctul „La Vale la Lin” şi 2160 mp. în punctul „Cracul lui Mihart”, terenuri pentru care a fost eliberat titlu de proprietate în favoarea altor persoane.

Totodată în punctul „Slamna”, expertul a măsurat 4.080 mp. identificarea fiind făcută de la actul din 1958 (un înscris sub semnătură privată prin care H E dobândeşte  de la R E una bucată de pământ în locul numit „Colniciu”, un teren păşune). Identificând acest teren în baza acestui act din 1958, inginerul I M afirmă că pe acest teren ce avea destinaţia păşune în urmă cu 50 de ani, se află în prezent o pădure seculară, vârsta arborilor fiind mai mare de 100 de ani (f.56). În aceste condiţii este evident că expertul a măsurat o altă suprafaţă decât aceea la care face referire  chitanţa din 1958, acest act care oricum nu poate fi valorificat în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate de către H E întrucât aceasta nu apare ca fiind fostul proprietar deposedat ( naţionalizarea petrecându-se în  anii 1948-1950). Legile Fondului Funciar stipulează că retrocedarea profită foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora de la momentul naţionalizării, iar H E nu era o astfel de persoană, dreptul pretins de ea născându-se după propria afirmaţie,  în 1958, atunci când nu se mai putea vorbi de înstrăinarea terenurilor cu vegetaţie forestieră.

După apariţia Legii nr.247/2005 au formulat cerere de reconstituire H E, T T,  B M, toate cele trei surori dorind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră ce au aparţinut mamei lor,  B Gr. I. În aceste condiţii, în care la dosar există o copie a cererii de reconstituire (f.13), reconstituirea urmează să profite tuturor celor trei, dreptul cuvenit MB urmând să profite soţului  supravieţuitor B C. I.

Titlul de proprietate nr.77499/1996 (f.37) face dovada faptului că cele trei fiice ale lui B I au beneficiat deja  de o reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moştenitoare faţă de mama lor pentru o suprafaţă totală de 0,75 ha. La momentul eliberării acestui titlu retrocedările nu se făceau pe vechiul amplasament ci pe suprafeţele care erau puse la dispoziţia comisiilor de fond funciar de către ocolul silvic.

 Pentru a evita situaţia în care moştenitorii fostului proprietar ar beneficia de două ori de reconstituirea dreptului de proprietate urmează ca suprafaţa de 0,75 ha să fie scăzută din cele trei parcele identificate de expert (parcele ce au fost deja atribuite altor persoane, suprafaţa acestora fiind de 8.432 mp.) astfel încât comisiile de fond funciar vor fi obligate pe lângă retrocedarea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament să elibereze titlu şi pentru suprafaţa de 932 mp. în extravilanul satului Gărdăneasa.

Pentru considerentele arătate anterior titlul de proprietate va fi  eliberat pe numele lui H E, T T, B I, cei trei urmând să stăpânească în indiviziune terenurile respective conform cotelor ce le revin în materia dreptului succesoral.

În aceste condiţii se va omologa raportul de expertiză, acţiunea va fi admisă în parte, vor fi obligate intimatele Comisia Locală de Fond Funciar Ponoarele, Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Mehedinţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă totală de 28.027 mp. din care : 920 mp. în extravilanul satului Gărdăneasa, în punctul „Coasta Negrii – Spre Dănilă”, 6.475 mp., în punctul „Cuca-Valea Mare” , 19.700 mp. în punctul „Coasta Negrii-La Scaun” şi 932 mp. în extravilanul satului Gărdăneasa.

Domenii speta

Spete similare