Delegaţie imperfectă

 Obligaţia de a respecta obligaţiile impuse de către F.P.S. în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat cu Asociaţia Salariaţilor şi membrilor conducerii S.C..., asumată de către pârâtă în cadrul contractului de credit şi de gaj faţă de pârâtul F.P.S. ,actualmente A.V.A.S., a fost acceptată în mod tacit de către A.V.A.S. şi reprezintă o delegaţie imperfectă conform art. 1132 C.civ.

(Decizia nr. 208/R/25.04.2007 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 7376/3/2006:

Asupra apelurilor de faţă, deliberând, constată:

Prin sentinţa comercială nr. 10319/17.11..2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a fost respinsă ca nefondată acţiunea privind pe reclamanta A. V. A. S.  formulată în contradictoriu cu pârâta B. I. L..

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că prin acţiunea introductivă formulată la data de 24.12.2003 reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.060.000.000 lei (ROL), reprezentând penalităţi pentru nerealizarea investiţiei aferente anului 2000, cu termen scadent la data de 31.12.2000. Ulterior, prin cerere completatoare s-a pretins obligarea pârâtei la realizarea unei investiţii în cuantum de 20.200 mil. lei la S.C. R. S.A. , iar prin cererea precizatoare s-a stabilit primul capăt de cerere ca având drept obiect obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei de 9600 mil. lei, aferentă anului 2000, arătându-se că cel de-al doilea capăt de cerere rămâne neschimbat şi constă în obligarea pârâtei la plata sumei de 6.060.000.000 lei (ROL), cu titlu de penalităţi calculate conform clauzei prevăzute la art. 7.4 din contract.

Cererea reclamantei a fost motivată în sensul că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1219/14.10.1996 A.P.A.P.S. (fost F.P.S.) a vândut către Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. R. S.A. Târgovişte un număr de 662.562 acţiuni reprezentând 46% din capitalul social al societăţii. În vederea achitării împrumutului, cumpărătorul a încheiat şi semnat la 22.12.1996 un contract de credit şi garanţii cu pârâta, împrumut garantat cu un număr de 662.562 acţiuni ale S.C. R. S.A. Deoarece la momentul scadenţei împrumutul nu a fost restituit, gajul a fost executat conform sentinţei nr. 209/20.02.1997 a Tribunalului Dâmboviţa, asupra unui număr de 650.062 acţiuni, restul de 12.500 acţiuni fiind acordate gratuit Asociaţiei salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. R.  S.A. S-a arătat că potrivit art. 7.4.1 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, coroborat cu anexa 1, parte integrantă din contract, cumpărătorul s-a obligat să plătească o penalitate de 30 % din suma neinvestită calculată la sfârşitul fiecărui an şi cumulat, iar art. 33 din contractul de credit prevede că " dacă proprietatea şi titlul acţiunilor se transferă împrumutătorului B.I.L., ca rezultat al neexecutării garanţiilor, împrumutătorul va respecta condiţiile impuse de A.P.A.P.S. în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1219/1996". Faţă de aceste clauze contractuale, pârâta avea obligaţia să execute toate obligaţiile asumate de cumpărătoarea acţiunilor în drepturile căreia s-a subrogat, însă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua investiţia pe anul 2000.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 7201 C.pr.civ. şi că procesul verbal de conciliere depus la dosarul cauzei nu are valoarea unui proces verbal de conciliere încheiat potrivit prevederilor arătate în lipsa unei legale convocări la conciliere. Pe fondul acţiunii, pârâta a arătat că şi-a executat în întregime obligaţiile investiţionale conform contractului de privatizare nr. 1219/1996, iar documentaţia care face dovada acestui fapt a fost depusă la sediul reclamantei cu nr. de înregistrare 43742/24.08.2001, fiind prezentat reclamantei şi certificatul care atestă îndeplinirea obiectivului de investiţii în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din O. G. nr. 25/2002 şi cu art. 7.4.2 din contratul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Au fost invocate excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente anilor 1996-1999, excepţii respinse prin încheierea din data de 12.11.2004.

De asemenea, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivată în sensul că titulare ale drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni sunt numai părţile care l-au încheiat, nu şi pârâta, care este terţ faţă de contract şi nu s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Asociaţiei  salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. R.  S.A. Ca urmare, faţă de principiul relativităţii efectelor contractului nu i se poate pretinde îndeplinirea obligaţiilor de investiţii.

În şedinţa publică din data de 10.06.2005 au fot respinse ca nefondate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.

Din analiza probelor administrate, instanţa a reţinut că pârâta şi-a executat obligaţiile contractuale conform clauzei prevăzute la art. 7.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni. Astfel, s-a arătat că certificatul emis de cenzorii S.C. R. . S.A. în conformitate cu art. 7.4.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni atestă realizarea investiţiei, fiind îndeplinită condiţia ca acesta să fie semnat de cenzorii societăţii sau de o firmă autorizată de audit. Totodată s-a menţionat că certificatul emis de către cenzorii societăţii îndeplineşte şi condiţiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002 modificată prin O.G. nr. 40/2003, sens în care a susţinut şi expertul contabil desemnat în cauză.

Alt argument în sprijinul efectuării investiţiilor este relevat ca fiind raportul de expertiză contabilă realizat în cauză şi prin care se concluzionează că "deşi investiţia nu a fost realizată conform prevederilor contractuale, conform clauzelor de modificare a obiectivelor investiţionale, aceasta a fost realizată". Din analiza clauzelor contractuale menţionate la anexa nr. 1 la contract s-a dedus că expertul a avut în vedere că, potrivit acestora, obiectivele investiţionale  se pot modifica în funcţie de cerinţele pieţei, fapt avut în vedere de către expert atunci când a apreciat asupra realizării investiţiei.

Făcând aplicarea prevederilor contractuale stipulate la art. 7.4.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, a prevederilor legale generale respectiv art. 969 şi urm. C.civ. şi a celor speciale conţinute de O.G. nr. 25/2002 modificată prin O.G. nr. 40 /2003 instanţa a constatat că a fost probată îndeplinirea  obligaţiei contractuale de realizare a investiţiei, astfel că acţiunea nu este fondată.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 10319/17.11..2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială au declarat apel, în termen legal, atât reclamanta cât şi pârâta.

În apelul declarat de către reclamantă, aceasta a invocat următoarele motive de apel redate în esenţă: 1) instanţa s-a rezumat la simpla afirmaţie a expertului referitor la efectuarea investiţiilor, fără să ţină cont de concluziile finale ale acestuia care vizau situaţia aplicabilităţii O.G. nr. 25/2002; astfel, obligaţia asumată la art. 7.4 din contract este contractuală, iar modificarea legislaţiei prin apariţia O.G. nr. 25/2002 nu produce efecte juridice; cf' art. 27 alin.2 din O.G. nr. 25/2002, efectele acestui act normativ nu puteau fi extinse decât în cazul în care ar fi fost încheiat un act adiţional, adică numai prin acordul părţilor; 2) majorarea capitalului social cu aport în numerar nu poate echivala cu executarea obligaţiilor de investiţii, deoarece sumele cu care a fost majorat capitalul social au fost folosite în alte scopuri decât cele stabilite prin contract , certificarea realizării angajamentului investiţional nu s-a făcut conform contractului şi legii, şi, implicit, cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate la termenele şi în cuantumul stabilit prin contract.; pt* ca obligaţiile asumate prin contractul de privatizare să fie considerate îndeplinite cumpărătorul trebuia să transmită pentru fiecare an investiţional un certificat semnat de cenzorii societăţii care să ateste valoarea investiţiilor, certificat care să conţină documente contabile care să ateste efectuarea de cheltuieli în scopul programului de investiţii; potrivit principiului aplicări legii civile în timp, doar acele efecte care se produc după intrarea în vigoare a Ordonanţei cad sub incidenţa prevederilor acesteia, iar raportat la prevederile contractului, Ordonanţa nu poate avea incidenţa asupra efectelor produse în temeiul contractului la data de 31.12.2000.

Pârâta a  criticat sentinţa atacată sub aspectul următoarelor critici:

1) greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, deoarece între reclamantă şi pârâtă nu a existat un raport juridic care să dea naştere la drepturi şi obligaţii; subiectul pasiv este Asociaţia Salariaţilor, care este parte în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi nu pârâta, iar contractul de împrumut nu prevede că, prin preluarea acţiunilor, pârâta preia şi obligaţiile din contractul de vânzare-cumpărare; 2) greşit respinsă excepţia neîndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă prevăzută de art. 7201 C.pr.civ., deşi reclamanta a convocat la conciliere Asociaţia.

Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel expuse şi în conformitate cu prevederile art. 295 alin.1 C.pr.civ. se constată că acestea nu sunt fondate.

Astfel, în cadrul primului motiv al apelului declarat de către reclamantă se critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii ei, susţinându-se că în mod greşit instanţa a considerat aplicabile în cauză dispoziţiile art. 11 din O.G. nr. 25/2002 modificate, în condiţiile în care acestea nu puteau fi extinse decât în cazul în care s-ar fin încheiat un act adiţional, adică numai prin acordul părţilor.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor menţionate ale din O.G. nr. 25/2002, referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească certificatul emis pentru atestarea efectuării investiţiilor, se constată că, faţă de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni , 14.10.1996, şi de perioada în care trebuiau efectuate investiţiile din litigiu, prevederile O.G. nr. 25/2002, inclusiv art. 1 din acesta, nu pot avea  aplicabilitate  în cauză în temeiul principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de dispoziţiile art. 1 C.civ. şi art. 15 alin.2 din Constituţia României.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 25/2002 modificată care dispun că "prevederile alin. 1 se aplică în baza certificatului întocmit conform prevederilor art. 11 alin. 2 şi pentru obligaţiile a căror scadenţă este anterioară intrării în vigoare prezentei ordonanţe, numai prin încheierea unui act adiţional la contrat".  Potrivit acestora, aplicarea prevederilor actului normativ cu privire la certificatul de atestare a efectuării investiţiilor de poate realiza, pentru investiţiile cu scadenţă anterioară intrării în vigoare a ordonanţei, numai în baza voinţei părţilor, constatată printr-un act adiţional la contract, ceea ce confirmă aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Cum în cauză nu s-a dovedit existenţa unui act adiţional la contract care să conţină acordul părţilor în vederea aplicării prevederilor O.G. nr. 25/2002 cu privire la certificatul de atestare a investiţiilor realizate în anul 2000, rezultă că în mod eronat a considerat prima instanţă că aceste prevederi legale ar avea aplicabilitate în cauză.

Însă faptul că dispoziţiile art. 11 şi art. 27 din O.G. nr. 25/2002 nu au aplicabilitate în speţă nu duce la schimbarea hotărârii primei instanţe , având în vedere prevederile contractuale stipulate la art. 7.4.2 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni potrivit cărora verificarea respectării obligaţiei prevăzută la art. 7.4 din contract referitoare la efectuarea investiţiei asumate se realizează şi prin emiterea unui certificat semnat de cenzorii societăţii, certificat ce va conţine obligatoriu documentele menţionate în anexa nr. 2 la contract.

Cum un astfel de certificat înregistrat cu nr. 3088/22.10.2003 a fost emis cu respectarea condiţiilor prevăzute în contract, se deduce că în mod întemeiat a decis prima instanţă că a fost dovedită efectuarea investiţiilor pe anul 2000.

Cel dea-l doilea motiv din apelul declarat de reclamantă se referă la faptul că nu se poate considera realizată investiţia asumată pentru anul 2000, deoarece nu au fost respectate obiectivele investiţionale stabilite prin anexa la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

În ceea ce priveşte această critică, se constată că, prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, expertul contabil a arătat că pentru anul 2000 investiţia a fost realizată, dar nu conform clauzelor contractuale privind obiectivele investiţionale.

Obiectivele investiţionale au fost stabilite prin anexa nr. 1 la contract pentru fiecare an în parte, inclusiv pentru anul 2000. Însă având în vedere nota existentă în cadrul anexei la contract conform căreia "obiectivele prezente mai sus se pot modifica în funcţie de cerinţele pieţei pe durata realizării programului de investiţii", se apreciază că au fost respectate prevederile contractuale referitoare la obiectivele investiţionale, iar nerealizarea întocmai a programului de investiţii cuprins în anexă, motivată de modificarea cerinţelor pieţei, nu înseamnă o nerealizare a condiţiei inserată în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni referitoare la programului investiţional.

În cauză, apelanta-pârâtă a argumentat schimbarea a o parte din obiectivele investiţionale în raport de cerinţele pieţei pentru dezvoltarea competitivă a S.C. R.  S.A. şi a depus la dosar înscrisuri din care rezultă bunurile în care s-au concretizat investiţiile realizate în anul 2000. Ca urmare, nu este întemeiată critica apelantei-reclamante cu privire la nerespectarea prevederilor contractuale  ce cuprind obiectivele investiţionale.

Primul motiv din cadrul apelului formulat de către pârâtă nu este întemeiat, iar instanţa a respins în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Potrivi art. 33 din contractul de credit şi de gaj încheiat între pârâtă şi Asociaţia  salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. R.  S.A., pârâta s-a obligat faţă de Asociaţie ca, în cazul transferului acţiunilor către împrumutător, să respecte obligaţiile impuse de Fondul Proprietăţii de Stat în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.

Această obligaţie asumată de către pârâtă în cadrul contractului de credit şi de gaj faţă de Fondul Proprietăţii de Stat, actualmente A.V.A.S., a fost acceptată în mod tacit de către A.V.A.S. , ceea ce rezultă inclusiv din formularea acţiunii prezente. Ea reprezintă o delegaţie imperfectă, conform art. 1132 C.civ. , în cadrul căreia, raportului obligaţional preexistent dintre F.P.S. şi  Asociaţia  salariaţilor şi membrilor conducerii S.C. R.  S.A rezultat din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, raport având ca obiect realizarea investiţiilor convenite, i s-a adăugat un nou raport obligaţional prin care, fără ca debitorul iniţial să fie descărcat de obligaţia asumată, alături de acesta s-a obligat la executarea obligaţiei de efectuare a investiţiilor un alt debitor, în speţă, pârâta B.  I.  L.  Creditorul delegatar, adică A.V.A.S. poate  urmări, la alegerea sa, pe oricare dintre debitori, de unde rezultă că apelanta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză.

Nu este întemeiat nici motivul de apel privind respingerea excepţiei neîndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă prevăzut de art. 7201 C.pr.civ. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, între părţi s-a realizat concilierea prealabilă având ca obiect penalităţi datorate conform clauzei penale nr. 7.4.1 din contract pentru pretinsa nerealizare a investiţiei aferente anului 2000, încheindu-se în acest sens procesul verbal din data de 08.05. 2003.

Având în vedere considerentele arătate se apreciază că cele două apeluri nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., vor fi respinse în consecinţă.)

Domenii speta

Spete similare