Obligaţii. Acţiune în răspundere civilă delictuală respinsă pentru lipsă discernământ. Pârât nepus sub interdicţie.

În privinţa persoanelor nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice ce le afectează discernământul, în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au avut capacitate delictuală. Pentru a se înlătura această prezumţie este necesar să se facă dovada efectivă că, la momentul săvârşirii faptei, persoana nu a avut discernământ.

Judecătoria Bistriţa – Sentinţa civilă nr.3047/2011

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SA - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ a chemat în judecată pe pârâtul M.N., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să-l oblige pe acesta la plata sumei de 15.286,07 lei, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate prin distrugerea şi avarierea locomotivelor electrice seriile nr. 41-0924-5, 40-0350-5, 41-0188-7(piese+manoperă), la data de 12.11.2009.

În motivare, se arată că la data de 12.11.2009, pârâtul cu ajutorul unui ciocan a distrus componentele a celor trei locomotive, spărgând geamurile laterale şi farurile, a rupt trompetele claxon ale acestora.

Valoarea prejudiciului cauzat a fost calculat conform devizelor de reparaţii.

În drept reclamanta a invocat disp. art. 998 C.civ.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări scrise,

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine faptul că reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să-l oblige pe acesta la plata sumei de 15.286,07 lei, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate prin distrugerea şi avarierea locomotivelor electrice descrise, la data de 12.11.2009.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul art.998 şi 999 C.civ. trebuie îndeplinite cumulativ patru condiţii: 1.existenţa unui prejudiciu; 2.existenţa unei fapte ilicite; 3.existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi 4. existenţa vinovăţiei (vinei) celui care a cauzat prejudicial, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

În cauza de faţă, instanţa constată neîndeplinită a patra condiţie şi anume: vinovăţia pârâtului. Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia, faţă de faptă şi urmările acesteia. Atât în cazul răspunderii penale cât şi în cazul răspunderii civile, răspunderea este angajată numai în cazul în care persoana care a săvârşit fapta ilicită a acţionat cu discernământ. În lipsa aptitudinii de a discerne între licit şi ilicit, nu se poate vorbi de vinovăţie, chiar dacă fapta a fost săvârşită, iar prin săvârşirea ei s-a produs un prejudiciu.

Doctrina şi practica judiciară stabileşte în mod unanim că, în privinţa persoanelor nepuse sub interdicţie, care suferă de boli psihice ce le afectează discernământul, în măsura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate că au avut capacitate delictuală. Pentru a se înlătura această prezumţie este necesar să se facă dovada efectivă că, la momentul săvârşirii faptei, persoana nu a avut discernământ.

 Astfel, deşi prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului M.N. ( pârât în prezentul dosar ), pronunţată de procuror în dosarul de urmărire penală nr.3270/P/2009, se confirmă faptul că pârâtul în data de 12.11.2009, cu ajutorul unui ciocan a distrus componentele a celor trei locomotive, spărgând geamurile laterale şi farurile şi a rupt trompetele claxon ale acestora, instanţa constată că prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.1808/II/n/93/26.07.2010, emis de SML Bistriţa-Năsăud,s-a stabilit că pârâtul suferă de schizofrenie paranoidă, iar la data comiterii faptei, acesta avea discernământul abolit, acesta fiind şi motivul pentru care învinuitiul a fost scos de sub urmărire penală – iresponsabilitatea – cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa apreciază că şi în cazul răspunderii civile, răspunderea este angajată numai în cazul în care persoana care a săvârşit fapta ilicită a acţionat cu discernământ, ori la data comiterii faptei, pârâtul M.N. nu avea discernământ – operând o cauză de neimputabilitate – ce are drept consecinţă imposibilitatea angajării răspunderii civile delictuale întemeiată pe culpa pârâtului, motiv pentru care, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare