Fara titlu

Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2007 reclamantul a solicitat să fie obligaţi pârâţii să-i respecte dreptul de proprietate şi liniştită posesie cu privire la terenul în suprafaţă de 679,20 mp. situat în intravilanul comunei Valea Mare, satul Bătăşani, judeţul Vâlcea, pct.”Săliştea”, să desfiinţeze şi să ridice construcţiile de pe acest teren iar în caz de refuz, să fie autorizat să îndeplinească această obligaţie pe cheltuiala pârâţilor şi să se dispună anularea titlului de proprietate nr.176/14173 emis acestora.

A motivat reclamantul că,  prin sentinţa civilă nr.533/2001 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin confirmarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Cu toate că, atât personal cât şi vânzătorul, au pus în vedere pârâţilor să lase terenul liber, apelând în acest sens la Comisia locală şi la organele de poliţie, aceştia au refuzat invocând un titlu de proprietate obţinut abuziv având în vedere că nu au formulat cerere de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, procesul-verbal de punere în posesie nu este semnat de toţi membrii comisiei şi nu este datat.

În apărare, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că, deţin 175 mp din terenul celui care a vândut reclamantului însă această suprafaţă  le-a fost dată ca lot în folosinţă încă din 1977 când s-au stabilit în localitate şi pe care au construit în 1978-1979 o staţie de incubaţie şi anexe gospodăreşti, timp de 30 de ani plătind impozitele atât pentru teren cât şi pentru clădiri şi, pentru acest teren, l-au despăgubit pe fostul proprietar. În privinţa solicitării de a fi obligaţi la demolarea construcţiilor, se impune respingerea acesteia, întrucât construcţiile au fost edificate cu bună-credinţă în perioada 1978-2000, timp în care au deţinut un titlu de proprietate.

Examinând materialul probator administrat în cauza instanţa a retinut, în fapt, că, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra a două suprafeţe de 679,20 mp. şi 339 mp, în intravilanul comunei Valea Mare, pct.”Săliştea”, prin înscrisuri sub semnătură privată a căror valabilitate a fost ulterior constatată prin sentinţa civilă nr.533/2001 pronunţată de Judecătoria Bălceşti şi sentinţa civilă nr.203/1999 .

Pârâţilor le-a fost constituit dreptul de proprietate pe suprafaţa de 818 mp. conform titlului de proprietate nr.176/14173/1994, teren pe care aceştia au construit mai multe anexe gospodăreşti.

Ca urmare a aplicării în teren a actelor de proprietate deţinute de părţi, expertul a concluzionat că suprafaţa de 679,20 mp dobândită de reclamant se suprapune, în limita a 298 mp. , pe cea de 818 mp pentru care s-a constituit drept de proprietate pârâţilor.

Vânzătorului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul in suprafaţă de 690 mp. conform titlului de proprietate nr.1055/51852/2002, întrucât acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, demers esenţial potrivit art.11 alin.3 din Legea 18/1991, pentru reconstituire şi a figurat cu terenul în evidenţele agricole anterioare colectivizării, perioada 1959-1962.

Vânzarea acestui teren către reclamant a fost constatată ca fiind valabil încheiată prin sentinţa civilă nr.533/2001 pronunţată de Judecătoria Bălceşti.

Pârâţii însă nu au deţinut teren în localitate anterior colectivizării, aceştia stabilindu-se în localitate în perioada colectivizării.

Deşi susţin că acest teren le-a fost atribuit în calitate de specialişti agricoli stabiliţi în localitate nu au probat în niciun fel aceste afirmaţii şi, oricum, pârâţii nu îndeplinesc cerinţele art.19 din Legea 18/1991 pentru a beneficia de acest fel de constituire întrucât, în condiţiile acestui text de lege, constituirea dreptului de proprietate pentru cei care au fost angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativa agricolă de producţie se face pentru terenurile descrise de art.18 din acelaşi act normativ şi anume, terenuri ai căror proprietari au decedat fără moştenitori sau terenuri pentru care nu s-au formulat cereri de reconstituire, rămase la dispoziţia comisiilor locale.

Este evident faptul că pârâţii nu sunt îndreptăţiţi la constituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, fapt ce atrage, în condiţiile art.III din Legea 169/1997, nulitatea titlului de proprietate în limita suprafeţei de 298 mp..

Reţinând aceste considerente de fapt şi dispoziţiile art.480 cod civil, care dau dreptul proprietarului de a se bucura de bunul său în mod exclusiv şi absolut însă în limitele determinate de lege, instanţa a admis cererea de revendicare formulată de reclamant cu obligarea pârâţilor să-i lase acestuia în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 298 mp.

În temeiul dispoziţiilor art. 494 cod civil, instanţa a obligat pârâţii să ridice construcţiile edificate pe suprafaţa de 298 mp, identificate prin completarea adusă raportului de expertiză apreciind că aceştia cunoşteau situaţia juridică a acestor terenuri, ştiau că nu sunt proprietarii terenului iar faptul că au obţinut un titlu de proprietate nu justifică  buna credinţă.

1

Domenii speta

Spete similare