Modalitatea de rezolvare a laturii civile în cazul achitării pe temeiul art.10 lit.e C.pen

1. modalitatea de rezolvare a laturii civile în cazul achitării pe temeiul art.10 lit.e C.pen.

La data de 24.06.2008, s-a înregistrat sub nr.801 adresa parchetului local, prin care s-a trimis spre judecare rechizitoriul privind pe inculpata D.E., din comuna Grădiştea, satul Dobricea, judeţul Vâlcea, împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 C.pen.

S-a susţinut în expozeul actului de sesizare înaintat că, în ziua de 29.08.2007, deranjată de reproşurile aduse de către partea vătămată C. A., vecin, care-i găsise nişte păsări într-o grădină, inculpata a lovit-o pe aceasta cu o bucată de lemn peste mâna stângă, producându-i o fractură ce a necesitat pentru vindecare 70 de zile de îngrijiri medicale.

În completare s-a învederat că inculpata a negat comiterea faptei, arătând că la data menţionată nu a intrat pe acel teren, are vârsta de 77 de ani şi a mai fost cercetată într-un dosar penal pentru fapte de violenţă, aplicându-i-se amendă administrativă, iar martorii care au asistat la conflict au infirmat apărarea avansată.

La stabilirea cadrului infracţional expus s-au avut în vedere declaraţiile părţilor şi martorilor audiaţi, alte acte.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a administrat direct şi nemijlocit, cu respectarea reglementărilor în materie, cvasimajoritatea probelor produse în faza urmăririi penale, precum şi cele suplimentar încuviinţate, respectiv înscrisuri, depoziţii de martori şi proba expertizei medico -legale, în cauză întocmindu-se raportul aferent, aprobat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală ,,Mina Minovici”.

Considerându-se prejudiciată moral şi material, în termen legal, partea vătămată s-a constituit parte civilă, solicitând 2.500 lei despăgubiri civile, constând în contravaloarea zilelor de îngrijiri medicale, cheltuielile de transport la spital, taxele medicale achitate, costul medicamentelor şi a tratamentului urmat, cazarea şi masa la o persoană particulară din municipiul Rm. Vâlcea, timp de 12 zile, cât au durat şedinţele de fizioterapie, şi 10.000 lei daune morale pentru compensarea suferinţelor fizice şi psihice pricinuite prin acţiunea violentă a inculpatei.

Examinând coroborat probele produse în cauză, instanţa a reţinut că, la data de 29.08.2007, intrigată că partea vătămată începuse să arunce cu nişte bulgări de pământ în păsările sale, găsite într-o grădină de peste drum de casă, inculpata, vecină de gospodărie, s-a deplasat la faţa locului şi a lovit-o pe aceasta cu o bucată de lemn peste braţul stâng cu care încercase să se apărare,  cauzându-i o fractură distală cu uşoară deplasare pentru vindecarea căreia a avut nevoie de circa 70 de zile de îngrijiri medicale, ce a cuprins imobilizare gipsată şi fizioterapie.

Lipsite de suport probator cert şi verosimil, susţinerile inculpatei că nu a avut niciun conflict cu partea vătămată în ziua indicată şi, pe cale implicită, că nu a agresat-o fizic în modalitatea şi împrejurările descrise, nu au primit eficienţă juridică.

Deşi a negat cu vehemenţă că se afla în domiciliu la momentul producerii agresiunii, mai exact în jurul orei 16 00, cu prilejul audierii, inculpata şi-a infirmat propria apărare, declarând că a plecat de dimineaţă în pădure, după lemne, şi s-a întors pe la ora 1200 .

Probele exhibate de aceasta nu au reuşit nici ele să convingă, în primul rând pentru că, administrate numai în faţa instanţei şi nu de la debutul anchetei, au indus ab initio ideea fabricării pro causa. În al doilea rând, prin prisma raporturilor de rudenie existente, a contradicţiilor conţinute şi a neconjugării cu restul materialului de cercetare au relevat nu numai nesincieritate dar şi subiectivitate, aşadar, incertitudine că ar reflecta adevărul.

Pe de altă parte, determinat de concluziile raportului de expertiză medico-legală referitoare la mecanismul de cauzare a leziunilor traumatice, a căror realitate şi corectitudine nu a fost contestată în vreun fel, varianta accidentării părţii vătămate la un circular, adoptată in extremis de către inculpată, a rămas la fel de nesimptomatică.

În accepţiunea art.182 alin.1 C.pen., fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale a unei persoane o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile  constituie infracţiune.

Reglementată general de art.17 C.pen., infracţiunea reprezintă acea faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, care prezintă pericol social.

În caz de neîndeplinire a uneia din aceste condiţii, fapta nu are caracter penal şi, prin urmare, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale.

După cum dispune art.48 C.pen., vinovăţia lipseşte atunci când, la momentul săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, făptuitorul nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu era stăpân pe ele.

În speţă, prin raportul de expertiză medico -legală întocmit în cauză s-a concluzionat că inculpata prezenta la data examinării diagnosticul de tulburare deteriorativă cognitivă, formă medie, având discernământul abolit, inclusiv la momentul comiterii faptei pentru care s-a trimis în judecată.

Din perspectiva celor expuse s-a concluzionat că, fapta de vătămare corporală gravă, săvârşită fiind de către inculpată pe fondul unei afecţiuni nervoase ce i-a alterat în totalitate capacitatea psihică, intelectivă şi volitivă, adică în stare de iresponsabilitate, de neputinţă a înţelegerii semnificaţiei sociale a propriei acţiuni, a conţinutului şi consecinţelor sale, nu întruneşte cerinţele legii pentru a fi calificată ca infracţiune, lipsind o trăsătură esenţială, anume vinovăţia.

Cum răspunderea penală este exclusă în absenţa unui element constitutiv infracţional, acţiunea penală exercitată în plan procesual a fost considerată ca justificată, astfel că prin sentinţa penală nr.62 din 27 martie 2009, instanţa a dispus achitarea în temeiul art. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C.proc.pen.

Având în vedere că problemele de sănătate ale inculpatei erau de natură a periclita desfăşurarea normală a raporturilor sociale, în scopul preîntâmpinării unor astfel de situaţii, al prevenirii comiterii de noi fapte penale, s-a dispus  luarea faţă de acesta a unei măsuri de siguranţă cu caracter medical.

Raportat la vârsta înaintată a inculpatei, de aproape 80 de ani, antecedenţa penală limitată, împrejurarea că toate cele trei conflicte aduse în faţa organului judiciar, unul stins prin împăcare, s-au purtat exclusiv cu partea vătămată, cu care se află în relaţii de vecinătate tensionate de mai multă vreme din cauza unui teren agricol, absenţa oricăror date, informaţii că aceasta a urmat cel puţin sumar un tratament medicamentos recuperatoriu pentru boala diagnosticată sau că a fost internată numai temporar într-o unitate sanitară de specialitate, statutul civil,  sprijinul moral primit din partea membrilor familiei, sentimentele de afecţiune şi cordialitate ce-i leagă, dar şi aspectul că deţine în proprietate o gospodărie de administrarea căreia se ocupă personal, instanţa s-a orientat spre măsura de siguranţă prevăzută de art.113 C.pen. şi nu cea recomandată de comisia medicală, mult prea severă  prin privarea de libertate pe care o implică.

Pe de altă parte, unitatea spitalicească unde  urma să se facă internarea se afla la o distanţă destul de mare de domiciliu, ceea ce s-ar fi repercutat nefavorabil asupra procesului de însănătoşire ori de obţinere a unei ameliorări semnificative.

S-a specificat totodată faptul că, în cazul în care obligarea la tratament medical s-ar dovedi ineficientă, există posibilitatea înlocuirii acesteia cu măsura internării medicale. 

Cât priveşte soluţionarea laturii civile, din probele scrise şi testimoniale administrate a rezultat că partea civilă a suferit în conflictul dedus judecăţii un traumatism la nivelul antebraţului stâng pentru vindecarea căruia a avut nevoie de aproximativ 70 de zile de îngrijiri medicale, perioadă în care s-a aflat în imposibilitatea desfăşurării unor activităţi ce-i reveneau în mod obişnuit în gospodărie.

În condiţiile în care valoarea medie a unei zile de muncă a fost estimată la 20 lei, prejudiciul material efectiv încercat de aceasta s-a ridicat la numai 2.100 lei.

De asemenea, faţă de gradul de vătămare corporală, durata şi modul de vindecare, vârsta şi starea de sănătate precară, întregul context de derulare a evenimentului conflictual, dar şi absenţa oricăror alte efecte negative asupra sănătăţii şi capacităţii de muncă, imaginii sociale, s-a prezumat suportarea de către partea civilă şi a unor dureri fizice şi suferinţe psihice, evident de intensitate mult mai mică decât cea pretinsă.

Conform art.998 C.civ., orice faptă cauzatoare de prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara.

Sub aspect subiectiv, răspunderea civilă delictuală instituită de textul de lege citat presupune ca faptul păgubitor săvârşit din culpă să fie imputabil autorului.

Persoana lipsită de discernământ nu poate fi în culpă atâta vreme cât faptele sale păgubitoare nu-i sunt imputabile. Aşa deci, lipsa acestuia echivalează cu lipsa vinovăţiei, constituind deopotrivă o cauză de înlăturare a răspunderii în discuţie.

Practica judiciară a considerat totuşi că ar fi contrar principiului echităţii şi regulilor de convieţuire socială ca victima să suporte singură paguba pricinuită, astfel că, ţinând seama de posibilităţile materiale ale autorului, de obligaţiile pecuniare ori de altă natură pe care le are, acesta va putea fi obligat măcar în parte la desdăunare.

Prin prisma celor evocate, instanţa a apreciat ca parţial fondată cererea subsidiară şi a admis-o corespunzător,obligând inculpata, pensionară, la plata a jumătate din compensaţiile pecuniare cuvenite părţii civile, respectiv 1.050 lei despăgubiri civile şi 2.000 lei daune morale.

~ 1 ~

Domenii speta

Spete similare