Acţiune în constatare

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta A. N. P.P. C. BIHOR, . împotriva intimaţilor B.C.R.SA B.- Sucursala Ştei şi B. C. R. S.A. B., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Se constată că atât mersul dezbaterilor cât şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 21.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când cauza s-a amânat în vederea pronunţării pentru data de 28.03.2013 şi 04.04.2013. 

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 11.11.2010, petenta A. N. P.P. C.B. în contradictoriu cu intimaţii B.C. R. SA B. şi B.C. R. S.A. B., a depus conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 215 – 939 seria …../20.10….. 

În fapt şi în drept sesizarea nu este motivată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 14.04.2011, intimata B. C.R. S.A. a solicitat respingerea sesizării formulată de ANPC cu privire la constatarea caracterului contravenţional al faptelor prin procesul verbal seria ANPC nr. ….. din data de 20.10.2….., în principal având în vedere intervenţia unei legi contravenţionale mai favorabile (Legea 288/2010), ce se aplică retroactiv, în baza art.15 al.2 din Constituţia României şi art.12 al.1 din OG 2/2001, iar în subsidiar ca fiind nefondată.

În motivarea întâmpinării se arată că prin procesul verbal, organele de control ale ANPC au reclamat săvârşirea unor fapte de natură pretins contravenţională, constând în perceperea în mod abuziv a comisionului de risc cu privire la contractele de credit ale persoanelor care au formulat reclamaţii împotriva intimatei BCR. Totodată, se reţine prin procesul verbal că banca în mod abuziv a redenumit comisionul de risc în comision de administrare, majorându-l pe acesta din urmă. Cu toate că, din punct de vedere formal, actul de constatare reclamă şi încălcarea art. 4 din Legea nr. 193/2000, ANPC nu indică motivele substanţiale şi argumentele pentru care ar fi abuzivă încasarea comisionului de risc sau includerea acestuia în comisionul de administrare.  În acest sens, analizând descrierea faptelor constatate, din punct de vedere substanţial, normele considerate încălcate sunt în realitate cele prevăzute de art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, care în numele principiului transparentizării costurilor creditului, enumără o serie de comisioane care pot fi percepute de bănci în mod distinct.

Prin întâmpinare s-a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti. În susţinerea acestei excepţii, pârâta BCR S.A. arată că Legea nr. 193/2000 este legea generală, instituind cadrul legislativ general privind calificarea drept abuzive a clauzelor din contracte de orice fel încheiate între orice comercianţi şi consumatori, în timp ce O.U.G. nr. 50/2010 este legea specială, instituind un cadru legislativ semnificativ mai restrâns care se referă doar contractele de credit pentru consumatori. Prin raportate la legea generală 193/2000, legea specială care este O.U.G. nr. 50/2010 restrânge atât sfera subiecţilor de drept consumatori cărora li se adresează, cât şi sfera contractelor reglementate.

Pentru faptele descrise în procesul verbal, atât competenţa de a constata şi a face efectiv încadrarea faptei de natură contravenţională cât şi competenţa de a aplica sancţiunea contravenţională aparţine ANPC şi nu instanţei de judecată. 

De asemenea, pârâta a invocat şi excepţia dezincriminării, arătând că ulterior încheierii procesului verbal din litigiu, OUG 50/2010 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea 288/28.12.2010, intrând în vigoare la 02.01.2011. Legea nr. 288/2010 conţine în art. I pct. 39 o modificare a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, în sensul că prevederile O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei, cu excepţia unor dispoziţii privind posibilitatea refinanţării creditului şi celor privind rambursarea anticipată.

Prin această dispoziţie a Legii 288/2010 se restrânge sfera iniţială de aplicare a OUG 50/2010 şi implicit a normelor sale contravenţionale, cuprinse în art.85-89, numai la acele situaţii ce privesc contractele de credit noi, respectiv care se încheie după intrarea în vigoare a OUG 50/2010, legiuitorul scoţând astfel din sfera ilicitului contravenţional toate acele fapte referitoare la contractele în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanţei.

Totodată, intimata menţionează şi faptul că norma juridică cuprinsă în textul art.1 pct.39 din Legea 288/2010, deşi este o normă tranzitorie – de regulă de natură procedurală, are şi o competenţă de drept substanţial, în sensul că reglementează situaţia acelor raporturi juridice născute din contractele de credit în curs de derulare, care rămân supuse vechii reglementări, fiind scoase din sfera de aplicare a OUG 50/2010. 

Modificând situaţia premisă din normele contravenţionale ale O.U.G. nr. 50/2010, în sensul că acestea se vor referi numai la contractele de credit noi, rezultă că pentru contractele în derulare nu mai poate opera nici textul incriminator, nici cel sancţionator, cuprins în normele contravenţionale ale OUG 50/2010. În acest mod, norma juridică cuprinsă în textul art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 capătă natura unei norme de drept public, contravenţional, în sensul unei veritabile norme de dezincriminare cu privire la acele fapte referitoare la contractele de credit în derulare. Prin urmare, Legea nr. 288/2010, prin norma juridică conţinută de art. I pct. 39, face să dispară situaţia premisă – contractele în curs de derulare – a raportului contravenţional de conflict, faptele constatate prin procesul verbal nemaiexistând ca şi contravenţie.

În ceea ce priveşte mecanismul şi efectele juridice ale dezincriminării, intimata arată că potrivit art.12 al.2 din Constituţia României „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”, precizând totodată şi faptul că acest principiu al retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile se regăseşte, de asemenea şi în art.12 al.1 din OG 2/2001, care dispune: „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.”

Se arată şi faptul că în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la acest text de lege, Curtea constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.228/2007, în sensul că sintagma „nu se mai sancţionează” din cuprinsul art.12 al.1 din OG 2/2001 se referă nu numai la aplicarea sancţiunii contravenţionale, ci şi la executarea acesteia, statuând că: „…prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dat aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legii, sancţiunile nu se mai execută.”

Pârâta a înţeles să invoce şi excepţia prescripţiei dreptului de a constata faptele pretins contravenţionale menţionate în procesul verbal, în consecinţă şi a dreptului de a constata clauzele abuzive invocate în procesul verbal, precum şi a dreptului de a sancţiona pretinsele contravenţii menţionate în procesul verbal.

Prin răspunsul la întâmpinare, petenta a solicitat să se constate clauzele abuzive din contractul de credit pe care operatorul economic le încheie cu persoanele fizice şi în consecinţă să se aplice sancţiunea contravenţională şi să se dispună, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract.

 În motivarea răspunsului la întâmpinare se arată că în fapt, controlul s-a efectuat la Banca Comercială Română, de către comisarii C.J.P.C. Bihor, ca urmare a cercetării a două reclamanţii depuse de către consumatori, împotriva clauzelor abuzive din contractele încheiate. În urma studierii contractelor de credit încheiate cu consumatorii, s-a constatat cp operatorul economic percepe în continuare, în mod abuziv, comisionul de risc, încălcând prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contracte.

Petenta arată că, agenţii constatatori au respectat întocmai atât prevederile O.G. nr. 2/2001 cât şi prevederile Legii nr. 193/2000. Referitor la perceperea în mod abuziv a comisionului de risc în noile contracte, se arată că, banca recunoaşte existenţa acestuia, continuă să îl aplice şi să îl perceapă prin orice mijloace, aceste acţiuni reprezentând clauze abuzive conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 193/2000. Se menţionează faptul că, consumatorii au derulat demersuri prin care au încercat să rezolve amiabil problemele contractuale, pe cale consilierii, care nu s-a materializat. La toate aceste demersuri B.C.R. România S.A. nu a transmis un răspuns complet, nu a depus diligenţele necesare în vederea reparării prejudiciilor menţionate şi nu a înţeles să se conformeze prevederilor legale.

Petenta apreciază că redenumirea „comisionului de risc” în „comision de administrare credit” este contrară dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2010.

Faţă de excepţia dezincriminării, invocată de către pârâtă, se arată că aceasta nu este aplicabilă în speţă, deoarece procesul verbal este sub incidenţa Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, art. 242, alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin Sentinţa civilă nr. …../2011 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. …/271/2010 s-a respins excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, respectiv s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea şi s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Beiuş, înregistrându-se dosarul pe rolul judecătoriei Beiuş la data de …. sub nr. …../187/2011.

În şedinţa publică din data de …., reprezentanta intimatei a depus la dosar contractele de credit bancar complete, actele adiţionale la contractele de credit pentru ambele persoane, jurisprudenţă în materie obţinută la alte instanţe din ţară.

Prin Sentinţa civilă nr. ….. pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. ….. s-a respins excepţia dezincriminării faptelor, s-a respins sesizarea petentei şi s-a dispus anularea procesului verbal de contravenţie seria ANPC nr. …..din data de ….. al ANPC Bihor, cu obligarea petentei la plata către intimata BCR S.A. a sumei de 5549,87 lei cheltuieli de judecată.

 La data de 20.01.2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor recursul  împotriva Sentinţei civile nr. …. pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. …. formulată de A. N. P. P.C.B.

Prin Decizia nr. …./2013 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. …../187/2011 s-a admis ca fondat recursul introdus de A.N.P.P.C. B .împotriva Sentinţei civile nr. …./2011 pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. …./187/2011, cu casarea acestei sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Beiuş, ţinând cont de faptul că prima instanţă a reţinut în mod greşit că în speţă s-ar fi îndeplinit termenul de prescripţie al dreptului agentului constatator de a sesiza instanţa în vederea aplicării sancţiunii, acest termen începând să curgă de la data constatării contravenţiei, respectiv 20.10.2010. 

Cu ocazia rejudecării, dosarul s-a înregistrat la Judecătoria Beiuş, la data de 25.02.2013 sub nr. dosar …./187/2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin procesul verbal de contravenţie  seria ANPC  nr….. din ….2010 că un număr de 2 persoane ( al căror nume ,număr de contract şi reclamaţie sunt arătate în procesul verbal) reclamă  existenţa  ca şi clauze abuzive ale comisionului de urmărire riscuri şi a celui de administrare în contractele de credit pe care le-au încheiat  cu BCR SA .

În urma reclamaţiilor au fost verificate contractele de credit ,constatându-se  că banca percepe comisionul de risc care ,după intrarea în vigoare a OUG 50/2010 ,a fost cumulat cu  comisionul de administrare. Conform prevederilor art. 36 din OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori, băncile nu mai pot percepe acest comision de risc şi totuşi ,în mod abuziv banca  l-a redenumit şi inclus în comisionul de administrare, majorându-l. Faţă de această stare de fapt petenta consideră ca fiind abuzive clauzele contractuale  care prevăd acest comision.

Cu privire la excepţiile invocate de către  intimata BCR , instanţa constată  că Judecătoria Oradea , prin sentinţa de  declinare a competenţei , s-a pronunţat cu privire la excepţia  necompetenţei  generale a instanţelor de judecată respingând-o.

Cu privire la excepţia dezincriminării faptelor  prin intervenirea legii  mai favorabile, instanţa constată  că OUG 50/2010 ,aprobată prin legea 288/2010,fiind o lege civilă, nu se aplică retroactiv,prin legea 288/2010 se arată în mod concret şi restrictiv căror contracte se aplică. Procesul verbal din prezenta cauză a fost  dresat  în baza legii 193/2000 ,instanţa urmând a analiza conţinutul  clauzelor în vederea stabilirii caracterului lor abuziv sau nu ,din perspectiva şi conform prevederilor acesteia.

Potrivit art.148 alin1-4 din Constituţia României, aderarea ţării noastre la tratatele constitutive ale UE se face prin lege şi ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum şi celelalte reglementări cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale legii interne. Astfel prin legea 193/2000 sunt transpuse Directivele Consiliului 93/13/CEE din 5.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate  cu consumatori.

Art.3 din această Directivă  arată că o clauză care nu s-a negociat individual  se consideră ca fiind inechitabilă dacă ,în contradicţie cu condiţia de  buna credinţă ,provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. O astfel de condiţie care nu s-a negociat  individual  este cea care a fost redactată în prealabil, din acest motiv consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul ei ,în mod special având în vedere contractele standard formulate în avans.

În jurisprudenţa sa CJCE  s-a pronunţat în numeroase cauze cu privire la problema clauzelor abuzive şi a decis că instanţa naţională are obligaţia de a examina din oficiu  caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente  de drept şi de fapt necesare în acest sens.

Legat de aplicabilitatea prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, instanţa  retine că potrivit art. 1 alin. 3 din Directivă se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile parţilor. La alin. 2 se arată ca o clauza contractuala va fi considerată ca nefiind negociata direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului sa influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Contractul încheiat de părţi este unul preformulat, standard, iar eventualele diferenţe dintre el si alte contracte nu se datorează negocierii cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client in parte. Prin urmare aceste contract si clauzele lui nu au fost negociate de către părţi, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.

Referitor la comisionul de risc perceput şi cumulat cu cel de administrare, instanta  reţine urmatoarele:

Potrivit capitolului 3 din Condiţiile Generale ale convenţiilor de credit  ,acestea conţin  prevederi identice . Reţine instanţa că în cadrul contractului nu s-a explicat natura acestui comision , în ce constă „ Urmărirea de riscuri „ , de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situaţia neproducerii riscului sau dacă se poate restitui in anumite situaţii. Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si percepută, fără nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a urmărit perceperea a unui nou comision, creând astfel un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor ,în special cele privitoare la raţiunile perceperii comisionului de risc întrucât titularii contractelor de credit , nu au avut altă posibilitate, in măsura în care doreau sa beneficieze de serviciile băncii, decât să accepte în bloc condiţiile prestabilite de bancă, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul contractului nu rezultă faptele care generează acest comision de urmărire riscuri. Începînd cu anul 2010 , intimata a cumulat comisionul de urmărire riscuri cu cel de administrare astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

Prin urmare instanţa, apreciind ca aceste  clauze sunt  abuzive , va admite cererea şi va constata că prevederile privind comisionul de risc din convenţiile de credit şi din condiţiile generale de creditare , precum şi cumularea comisionului de risc cu cel de administrare reprezintă clauze abuzive ce încalcă drepturile consumatorului , astfel că în baza art.13 din Legea 193/2000  va obligă intimata BCR SA, sub sancţiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conţinutului clauzelor abuzive, prin înlăturarea comisionului de urmărire riscuri.

Faţă de considerente mai sus expuse, instanţa va respinge excepţia dezincriminării invocată de către B.C.R. S.A. ca nefondată şi va admite sesizarea petentei A.N. P.P. C. prin C.J. pentru P.C.

În consecinţă, în baza art. 16 din Legea nr. 193/2000 va aplica intimatei BCR S.A., o amendă în valoare de 800 lei, iar în baza art. 13 din Legea nr. 193/2000 va obliga intimata BCR  S.A., sub sancţiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conţinutului clauzelor abuzive.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia dezincriminării invocată de către BCR  S.A., ca nefundată.

Admite sesizarea formulată de petenta A.N. P. P.C. B., prin C.J. pentru P. C. , împotriva intimaţilor B.C. R. SA  şi B. C.R.  S.A. .

În baza art. 16 din Legea nr. 193/2000 va aplica intimatei BCR S.A., o amendă în valoare de 800 lei.

În baza art. 13 din Legea nr. 193/2000 va obliga intimata BCR  S.A., sub sancţiunea daunelor în cuantum de 10/zi calculate de la data comunicării prezentei hotărâri, la modificarea conţinutului clauzelor abuzive.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi  4.04.2013.

PREŞEDINTE,  GREFIER,,

Domenii speta

Spete similare