Vătzămare corporală din culpă

Obiect: vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul  Bacău  nr. 263/P/2012 din 06.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  NG pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev de art. 184 al.1 si 3 C.p. fapte constând în aceea că:

In data de 11.08.2010 in jurul orelor 18.00  , circuland pe str. I din mun. … la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare .., a patruns pe sensul opus de deplasare si a intrat in coliziune cu un alt autoturism, imprejurare in care s-a produs p.v. AN leziuni corporale vindecabile in 14-16 zile de ingrijiri medicale.

La termenul de judecată din data de 04.10.2012, înaintea citirii actului de sesizare  inculpatul NG a declarat că recunoaste comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum s-au reţinut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoaste şi le însuşeste,  aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

In data de 11.08.2010 partea vatamata AN circula impreuna cu numitii AC si CF pe str. I cu autoturismul marca cu nr. de inmatriculare … in directia str. xi. Din sens opus  circula autoturismul  de inmatriculare BC-03-NRG condus de inculpatul Negelcu Georgel. Acesta a efectuat o menevra gresita si a intrat pe contrasens , generand astfel coliziunea cu autoturismul DM. Evenimentul rutier s-a soldat cu vatamarea corporala  a partii vatamate AN.

Partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 lei reprezentand daune morale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile s-a dispus audierea martorilor F si B si efectuarea unei expertize medico-legala . S-a concluzionat ca  AN prezinta diagnosticul-Status post traumatism cranio-facila cu cicatrici restante post plagi suturate. Cicatrice post plaga operata genunchi drept. Pentru recuperarea starii de sanatate, partea vatamata necesita 14-16 zile de ingrijiri medicale, nu prezinta infirmitati fizice sau psihice sau invaliditate posttraumatica.

Pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele , organul de urmarire penala a dispus efectuarea unei expertize tehnice .S-a concluzionat ca intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat a generat producerea accidentului.

Faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

 declaraţia inculpatului din faza de urmărire penală  si cea data in fata instantei la termenul din data de 04.10.2012 prin care acesta recunoaşte întocmai faptele aşa cum acestea au fost descrise anterior, coroborate cu declaraţiile martorilor , declaraţiile părţii vătămate, raport de expertiza medico-legala, raport de expertiza tehnica; Buletin de analiza toxicologica –alcoolemie .

În drept, faptele inculpatului NG astfel cum au fost menţionate anterior, întrunesc elementele constitutive ale  infracţiunii  vatamate corporala din culpa, fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.

Făcându-se dovada existenţei faptelor imputate inculpatului, dar şi faptul că acestea a fost comisă cu vinovăţie de către inculpat şi că acestea constituie infracţiune,  în temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanţa va dispune condamnarea inculpatului NG pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa , fapta prev de art. 184 al.1 si 3 C.p.

La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa, conform art. 72 din C.pen., va avea în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează  inculpatul, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanţa constată că faptele inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art.184 al.1 si 3 C.p. ( integritatea si sanatatea  persoanei ). Totodată instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 184 al.1 si 3 C.pen., limite de pedeapsă  reduse  cu o treime  conform art.3201 al.7 din C.proc.pen. Se va avea în vedere şi faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind aplicabile dispoziţiile art.74 alin.1 lit.  a  C.pen. Totodata instanta constata ca la momentul producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice, iar partea vatamta nu purta centura de siguranta.

Având în vedere aceste aspecte instanţa apreciază că aplicând inculpatului  NG o amenda penala in cuantum de 1.500 lei pentru  infracţiunea prevăzută de art. 184 al1 si 3  C.pen aceasta pedeapsa  va avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din C.pen.

Latura civila

Partea vatamata AN s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 100.000 lei din care 20.000 lei reprezentand daune materiale si 80.000 lei cu titlul de daune morale. Pentru dovedirea pretentiilor civile au fost audiati martorii BC si FC a fost dispusa efectuarea unei expertize medico-legale, au fost depuse inscrisuri.

Instanţa  reţine că în aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin.4 şi ale art. 55 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurator de răspundere civilă, iar raporturile juridice dintre societăţile de asigurare şi asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenţie, (răspundere contractuală)care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă, în baza art. 55 alin.1 şi 3din Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora cât şi direct asiguratorului de răspundere civilă –art.44 din Legea nr. 136/1995.

Potrivit art. 49 din legea nr. 136/29.12.1995, aşa cum a fost modificată inclusiv prin Legea nr. 304/2007 şi Legea nr. 71/2011, privind asigurările şi reasigurările în România, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite pentru accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile”.

Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara şi potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil şi intr-un termen rezonabil, de către o instanţă care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzaţiei penale, ci şi asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil.

Din definiţiile date, atât în literatura juridică română cât şi în cea străină, rezultă că trăsăturile esenţiale ale prejudiciilor morale sunt rezultatul încălcării ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale; nu se exprimă prin pierderi pecuniare, materiale, se manifestă însă prin suferinţe fizice sau psihice pe care le resimte partea vătămată şi nu pot fi evaluate în bani.

Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca şi repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părţii vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale suferite şi pot fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă şi fără exagerări.

Prejudiciul moral cauzat este apreciat de judecător nu în bani, ci după criterii proprii naturii acestuia, cum ar fi importanţa prejudiciului, durata menţinerii consecinţelor vătămării, intensitatea durerilor fizice şi psihice. Dacă gravitatea prejudiciului moral este important, conform aprecierii instanţei, atunci indemnizaţia trebuie să fie şi ea considerabilă, pentru a fi efectiv reparatorie, compensatorie.

Niciodată nu se impune stabilirea unei indemnizaţii de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral, ci se impune stabilirea unei indemnizaţii care poate oferi, prin utilizarea sa, o satisfacţie compensatorie suficientă persoanei vătămate.

Majoritatea măsurilor nepatrimoniale au fost considerate pe bună dreptate, deficitare, insuficiente şi neîndestulătoare, întrucât lezarea sentimentelor de afecţiune faţă de persoanele apropiate nu pot fi reparate prin măsuri nepatrimoniale. Aceste prejudicii morale, constând în suferinţe pur psihice, care se regăsesc şi în cauza de faţă au un caracter subiectiv, iar intensitatea suferinţelor psihice diferă de la individ la individ, în funcţie de echilibrul şi sensibilitatea sa psihică, nivelul intelectual, vârstă, sex,  etc.

Limitele minime de despăgubire stabilite de către Comisia de supraveghere a Asigurărilor constituie sumă minimă de asigurare dar nu obligă, în lipsa unor probe şi a unor convingeri bazate pe probe şi argumente întemeiate, instanţa de judecată să le şi acorde în acest cuantum pentru despăgubiri civile al căror cuantum stabilit cade doar in atributul instanţei de judecată.

Instanta apreciază că în cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţilor civile.

Importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială şi socială, părţii civile,  impun  netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi  acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă şi echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.

Trebuie reţinut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menţine la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferinţe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, „creează o stare de nelinişte, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sufleteşti, deci o daună".  Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

Astfel, trebuie avut în vedere consecinţele negative suferite de victimă în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar în acelaşi timp nu poate să ducă la o îmbogăţire fără justă cauză a victimei, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei.

Pentru aceste motive instanta va obliga asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile AN suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale si 5.000 lei cu titlul de daune morale.

Conform art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul NG să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare